Rarau + Giumalau

Ca sa mai schimb atmosfera scriu de o tura fara bicla, mai  bine zis fara cursiere . Era cu un weekend inainte de Transfagarasean, cred, si ideea era sa facem o tura lejera care sa il antreneze pe Lucian pentru Caucaz :)). Mai exact : eu, Lucian, Cezar si Monica sa mergem cu masina vineri pana pe Rarau unde sa facem putina catarare, plimbari lejere plus tura pana pe Giumalau apoi sa ne intoarcem pana duminica seara. Pentru prima oara am mers cu masina si mai ales cu bicleta agatata de suportul special, lucru care mi-a dat emotii tot drumul. Ajunsi insa cu bine in Campulung ne-am despartit la baza sa pot urca pedaland si am ajuns in aproximativ o ora sus.  Ceata sau mai bine zis norii care ne inconjurau pe varf au tinut pana seara cand dupa ce am pus corturile si am adormit o vulpe a inceput sa ne fure din mancare si ne-a trezit. Dimineata s-a inseninat repejor lucru care ne-a permissa mergem la Pietrele Doamnei si sa inconjuram putin stancile, apoi timid sa incepem cateva trasee de catarare. Treaba asta a tinut pana pe dupa-amiaza cand Lucian a ajuns a fie singurul care mai incearca cate ceva. Dupa masa am mers la Pestera Liliecilor bucurosi ca are cine sa ne arate drumul, cred ca ramasese singulul obiectiv nevizitat din zona. Am coborat si in pestera, eu cu Luci, folosind ambele sfori si tot timpul ramas la dispozitie din ziua respectiva. Cred ca am ajuns la capatul explorabil al pesterii.

A doua zi de dimineata ne-am despartit iar, Lucian cu Monica, Cezar si Joulie  (care a lasat cataraul pentru o zi, fiind acolo cu un alt grup) plecand pana sub Giumalau cu masina iar de acolo la picior, urmand sa se intoarca dupa masina si sa ne reintalnim in Pojorata. Eu evident iar un traseu de bicicleta, la sfatul salvamontului unul mai lung: Varful Rarau – Chiril (coborare frumoasa prin padure, aproximativ asfaltat), din Chiril pana in Rusca pe soseaua ce merge pe Bistrita, apoi la deal pana la cabana Giumalau unde ne-am reintalnit prima oara, eu ajungand cu intarziere de cateva zeci de minute. Am urcat apoi impreuna pana pe varf, eu pe langa bicicleta. In varf ne-am despartit iar, eu urmand sa parcurg cu greu drumul la vale pe bicicleta mea de munte care e mai mult pentru oras si nu are nici un fel de suspensii (pana aici ce am parcurs se poate merge lejer cu orice bicicleta care nu e pentru sosea exclusiv, coboratul de pe Giumalau spre Pojorata fiind insa mai abrupt si pietros). Am ajuns la drumul mare cu bine si am pedalat prin sat cu viteza foarte mare pentru un drum inca neasfaltat, ceea ce a fost o experienta noua si placuta, pana in Pojorata unde in asteptarea masinii am spalat frumos bicicleta in rau. Apoi ne-am intors rapid in Iasi…