Iaşi Outdoors

August 15, 2013

Rarau si Giumalau cu MTB

O tura destul de scurta de doar doua zile in Rarau si Giumalau care a avut loc acum doua saptamani. Ne gandeam si la varianta de a merge in Bucegi, pentru noua sosea asfaltata; dar limitati de timp am ales tot muntii Rarau la care puteam ajunge mult mai rapid. Am fost cu masina si exclusiv pentru ciclism, desi Adrian era pe cursiera si asfalt, iar eu cu Lucian pentru MTB si drumuri pietruite si chiar paduri. Zona respectiva permitea ambele stiluri, insa noi am exagerat putin.
Doritor sa fac un traseu nou, am ales ‘din satelit’ (de pe Google Earth), un traseu salvat in GPS care urca pe varful Rarau din Campulung insa prin Slatioara, ocolind mai mult si ajungand in final in partea estica a zonei fara padure din varful Raraului. Singura problema era o portiune destul de scurta despre care nu eram sigur daca are drum, la finalul unei vai lungi care dinspre Slatioara se indreapta ca directie exact spre capatul poienii. La fata locului traseul a fost bun pana si putin dupa Slatioara, am urcat un pas frumos si am ajuns intr-o localitate destul de izolata si pitoreasca. Mai departe insa, drumul a devenit tot mai prost pana cand incet incet a disparut si s-a confundat cu albia unui rau. Eram pe valea pe care trebuia, si totul era inca aproximativ decent..


in parcare in Campulung unde prima data a trebuit sa-i repar pana lui Lucian
obs: nu e frumos sa vii in ture cu pene (chiar daca aerul se pierde treptat .. )


urcand ‘pasul’ inainte de Slatioara


drumul din valea cu directia buna care insa devenea treptat inexistent

Lucrurile s-au schimbat insa brusc imediat dupa o zona cu un morman mare de pietre pe care a trebuit sa urcam. A mai fost poate carare putin timp dupa sau nu, nu ne-am putut da seama. Directia o stiam pentru ca urma cursul apei si aveam traseul inregistrat pe GPS, insa inaintarea era tot mai anevoioasa. Mergeam pe albia raului cu greu, iar la un moment dat am fost nevoiti sa urcam in dreapta lui, printr-o padure deasa si neumblata, lovindu-ne de o gramada de crengi mici la nivel cu solul; totul pe o panta abrupta pe care urcam. Ar fi fost urat si greu aici de mers si fara bicicleta, dapai cu un 29’er in cazul meu. Singurul lucru care ma incuraja pe mine era faptul ca stiam ca distanta asta nu are cum sa fie prea lunga. Timpul petrecut pe ea insa, a fost mai mare fata de ce ma asteptam si de-abia dupa aproape doua ore de chinuit am ajuns la o poteca buna, care mergea pe curba de nivel si iesea in final in poiana de sus. Si aici ne-am ratacit putin pe la o stana pana am gasit un drum mai bun, pe care iar am avut parti prea abrupte care la oboseala acumulata nu mergeau facute pe bicla; insa totul era mult mai bine. Am ajuns pe intuneric in varf – si ne-am intalnit cu Adrian care a venit cu masina si ne-a adus corturile pe care le-am pus dupa o masa buna. Adrian a facut intre timp de doua ori pasul Rarau pe partea asfaltata care vine din Pojorata, pe cursiera, si a adus si masina sus. La el singura problema a fost ploaia torentiala care l-a prins si l-a udat complet. Noi am scapat de ea in padurea foarte deasa in care cat timp a trecut poiaia – destul de scurta aici – am fi zis ca e noapte deja.

Inregistrare strava – nerecomandat pentru portiune de pushbike.


si aici inca era binisor


vorbind cu Adrian la telefon, ii spunem ca intarziem


desi nu stiam asta, aici eram la cativa metrii de un drum decent


ajunsi la destinatie, langa salvamont unde am mancat si am pus cortul

A doua zi ne-am dezmeticit mai greu si n-am plecat prea devreme. Planurile mele initiale de a mai explora ceva prin muntii Bistritei au fost spulberate. Stiam ca sunt ceva zone unde nu eram sigur de drum – si dupa experienta de ieri am renuntat categoric. Nici nu mai aveam mult timp, asa ca am facut clasic, ce mai facusem eu cu cativa ani inainte : am coborat in Chiril si am urcat Giumalaul; iar apoi am coborat super-abrupt pe un drum de stani; pana la soseaua din Pojorita. Am ajuns nu mult timp dupa Adrian, care insa a facut in ziua asta un traseu mult mai greu : pasul Mestecanis pe ambele parti, pasul 3 Movile si iarasi pasul Rarau. Ne-am intalnit toti cu bine la ‘meniul zilei la 7 lei’ – unde am mancat si ne-am linistit putin; pentru ca apoi sa incarcam iar biclele in masina si sa o luam spre Iasi.


coborand dinspre Rarau spre Chiril


si eu


la deal, dinspre Rusca spre cabana si apoi varful Giumalau


cam obositi ..


frumos la cabana, si multa lume pe creasta


inca putin pushbike pana pe varf


pe varful Giumalau


pante foarte abrupte la vale

Din pacate n-am inregistrat tot traseul pe GPS, lipsind coborarea de pe Rarau : strava ; atentie la coborarea de pe Giumalau : o prima parte este foarte abrupta, GPS-ul mi-a aratat si panta de 55% desi sigur nu era chiar atat; insa oricum e destul de dificil cu 3 km de peste 18% panta medie. Nu ma mir ca dupa cateva zile aici in Iasi frana mea pe fata a cedat si acum trebuie sa-i schimb placutele.

In final o tura interesanta si nu chiar atat de rea pentru mine; din care am invatat ca nu e bine sa ghicesti un drum din satelit de acasa pentru ca s-ar putea sa ajungi sa cari bicla prin paduri si pante destul de urate; si asta sa dureze mult mai mult si sa fie mai neplacut decat te-ai astepta. Despre coboratul de pe Giumalau nu-mi pare rau, cred ca acum cativa ani cand l-am mai facut am ales o varianta mai domoala dar a fost interesanta si asta – am invatat ceva posibil util in timp de concurs; si per total a mai fost fain ca am fost toti 3 si am facut diferite tipuri de plimbari cu bicla.

Septembrie 1, 2009

Rarau + Giumalau

Ca sa mai schimb atmosfera scriu de o tura fara bicla, mai  bine zis fara cursiere . Era cu un weekend inainte de Transfagarasean, cred, si ideea era sa facem o tura lejera care sa il antreneze pe Lucian pentru Caucaz :)). Mai exact : eu, Lucian, Cezar si Monica sa mergem cu masina vineri pana pe Rarau unde sa facem putina catarare, plimbari lejere plus tura pana pe Giumalau apoi sa ne intoarcem pana duminica seara. Pentru prima oara am mers cu masina si mai ales cu bicleta agatata de suportul special, lucru care mi-a dat emotii tot drumul. Ajunsi insa cu bine in Campulung ne-am despartit la baza sa pot urca pedaland si am ajuns in aproximativ o ora sus.  Ceata sau mai bine zis norii care ne inconjurau pe varf au tinut pana seara cand dupa ce am pus corturile si am adormit o vulpe a inceput sa ne fure din mancare si ne-a trezit. Dimineata s-a inseninat repejor lucru care ne-a permissa mergem la Pietrele Doamnei si sa inconjuram putin stancile, apoi timid sa incepem cateva trasee de catarare. Treaba asta a tinut pana pe dupa-amiaza cand Lucian a ajuns a fie singurul care mai incearca cate ceva. Dupa masa am mers la Pestera Liliecilor bucurosi ca are cine sa ne arate drumul, cred ca ramasese singulul obiectiv nevizitat din zona. Am coborat si in pestera, eu cu Luci, folosind ambele sfori si tot timpul ramas la dispozitie din ziua respectiva. Cred ca am ajuns la capatul explorabil al pesterii.

A doua zi de dimineata ne-am despartit iar, Lucian cu Monica, Cezar si Joulie  (care a lasat cataraul pentru o zi, fiind acolo cu un alt grup) plecand pana sub Giumalau cu masina iar de acolo la picior, urmand sa se intoarca dupa masina si sa ne reintalnim in Pojorata. Eu evident iar un traseu de bicicleta, la sfatul salvamontului unul mai lung: Varful Rarau – Chiril (coborare frumoasa prin padure, aproximativ asfaltat), din Chiril pana in Rusca pe soseaua ce merge pe Bistrita, apoi la deal pana la cabana Giumalau unde ne-am reintalnit prima oara, eu ajungand cu intarziere de cateva zeci de minute. Am urcat apoi impreuna pana pe varf, eu pe langa bicicleta. In varf ne-am despartit iar, eu urmand sa parcurg cu greu drumul la vale pe bicicleta mea de munte care e mai mult pentru oras si nu are nici un fel de suspensii (pana aici ce am parcurs se poate merge lejer cu orice bicicleta care nu e pentru sosea exclusiv, coboratul de pe Giumalau spre Pojorata fiind insa mai abrupt si pietros). Am ajuns la drumul mare cu bine si am pedalat prin sat cu viteza foarte mare pentru un drum inca neasfaltat, ceea ce a fost o experienta noua si placuta, pana in Pojorata unde in asteptarea masinii am spalat frumos bicicleta in rau. Apoi ne-am intors rapid in Iasi…

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.