Relaxare in Chei: a treia oara in Creasta Estica (4A, 6+)

Am plecat din Iasi sambata pe la pranz, cu Vlad Condratov si Lucian, la prima lui iesire la cocotz (cea din Rarau de anul trecut nu prea se tine). In Chei ne asteptau Catalin si Ioana. Dupa aproape 3h, si o pauza de aprovizionare in Bicaz, ajungem in Sugau unde este multa lume din Iasi si nu numai (Andrei, Paul, Mihai, la Raza Soarelui Cristina & co etc). Cataram traseele deja cunoscute, ne simtim bine la stanca si desfacem un pet de bere. Singurul lucru de remarcat e un bolovan mare desprins de Paul dintr-unul dintre traseele din mica surplomba de la stanga peretelui, care a ratat milimetric capul lui Andrei si a palit destul de zdravan genunghiul si tibia mea. Nu e de glumit, si casca trebuie purtata mereu.

Dupa ce pe drum ne tot gandisem care si cum ne vom organiza in corturi, la fata locului ne hotaram si-i lasam pe Catalin si Ioana in al lor, iar Vlad, Lucian si cu mine dormim pe izoprene sub cerul liber (restul oamenilor la Raza Soarelui). A fost o idee mai frig ca in Suhard cu doua saptamani inainte, si s-a pus roua dimineata, dar tot foarte foarte placut.

Dimineata ne-am trezit la 6, Vlad si Cata aveau in plan Turnul De Fildes (6A), traseu care nu are decat f f putine ascensiuni din 1990, cu 14 lungimi de coarda si posibile probleme de orientare si cu asigurarile (baietii au luat nuci si frienduri la ei). Intai ne-au lasat pe noi in dreptul Pietrei Altarului, apoi pe Ioana la Raza Soarelui si dupa s-au intors in Chei sa intre in traseu, direct din sosea.

Eu si Lucian ne echipam repede si o pornim prin padure, nimeresc brana spre creasta si facem, deci, varianta creasta integral (daca nu nimeream am fi pornit cu doua lungimi din Vanatorii de Munte). Merg cap tot traseul, si e placut sa-mi amintesc cum cu un an in urma mai avusesem ezitari pe ceea ce acum imi pare joaca. Raresc asigurarile, pe cateva lungimi folosind doar spiturile. Iese tot la liber, in sub 3h de catarare. Pt traseu, o descriere mai veche aici. Cateva poze de tura asta:

Rapelul de la intoarcere a fost interesant pt Lucian, primul pe care l-a facut „real-life”. Retragerea pe brana deasemenea, in special ca s-au rupt din sufele folosite pentru asigurare, dar merge f bine ca intregul traseu dealtfel si nu simte nevoia sa intindem coarda pt mai multa siguranta.

Ajunsi in padure coboram pe carare si iesim in sosea, de unde o luam spre Raza Soarelui unde vrem sa facem Traseul Fetelor (primul meu traseu clasic, facut o singura data). Oarecum din pacate, cand ajungem la baza traseului ne suna Ioana ca baietii se dau jos din Turnul de Fildes ca nu au reusit sa faca decat 4 lungimi si ii prindea noaptea in perete, deci o pornim inapoi spre Gatul Iadului. In Creasta Estica sunt acum 4 echipe, ii vedem din sosea cu binoclu, sunt amicii de la Raza Soarelui.

In Gatul Iadului admiram traseele celebre, Tavanele, Santinela.

Pe la mijlocul Cheilor, ne striga turistii si atunci ii vedem inapoi, deasupra soselei, pe Vlad si Catalin care ne faceau semne, fiind inainte de ultimul rapel care-i dadea direct in sosea. Cumva ne pozitionam sa putem semnaliza masinilor, ei arunca semicorzile si coboara.

Ne povestesc ca traseul e murdar tare, penele de lemn in care erau batute unele pitoane cheie putrezite, si chiar daca ar fi continuat, nu terminau la timp. Nu-i nimic, data viitoare stiu ce ii asteapta.

Ne intoarcem in Sugau, mancam, strangem sacii de dormit, coboram inpoi la masina si pornim spre Iasi, cu bere, muzica si voie buna, ca dupa orice iesire in Chei.