Iaşi Outdoors

februarie 22, 2009

Out of time ..

Filed under: 4A, 4B, catarare gheata, ceata, iarna, munte, poze, toamna, trekking, viscol — Etichete:, , , — Mihai Diac @ 9:31 pm

Din fericire, imi lipseste doar timpul pt a consemna iesirile :). Munca multa, care imi place (cel putin pe moment), dar si iesiri multe weekenduri, probabil 7-8 de la postul cu acel minunat traseu, lacrima. Rarau&Ceahlau, Ceahlau, catarare in Cheile Bicazului, Ceahlau din nou, cocotz pe gheata in Bicajel, si Calimani de iarna, pustii si salbatici. Cateva poze acolo unde am avut, in ordine invers cronologica:

2009.02.05 Calimani de iarna
2009.01.17 La gheata pe Bicajel
2008.12.22 Ceahlau iarna
2008.11 Ultimul cocotz 2008 Suhard
2008.11.01 Ceahlau din izvorul muntelui

octombrie 20, 2008

A doua vizita la Costila

Filed under: 3B, 4A, 5B, artificial, catarare, clasice, munte, toamna — Etichete:, , , , , , , , — Mihai Diac @ 9:56 pm

Trasee: Herman Buhl (5B, 6LC), Fisura Intrerupta (4A), A.T.P. (3B, predominant artificial)

.. si asa se face ca pana a povesti aventura din Crai si Bucegi de asta vara, am ajuns iar la Costila :). De cand am inceput lucrul nu am ratat nici o ocazie de a iesi la munte, si cum acum am intelegere de la servici mi-am putut lua luni liber pentru o iesire mai departe de Iasi. Plecam la 12 noaptea, dimineata la rasarit suntem in Busteni, atipim putin, apoi 3h prin padure pana la Costila la refugiu unde ne instalam.

Sambata dimineata urcam pe Valea Galbinelelor, este f rece, zapada brumata si gheata pe copaci. Pe vale – prapad – se pare ca un bloc mare de stanca s-a dizlocat curatand jumatate de versant de jnepeni, pamant, brazi si orice a mai fost. Renuntam la intrarea in hornul de pe firul secundar, pe stanca e crusta de gheata si ar putea fi ceva probleme.


La refugiu Catalin si Ioana trag putin la somn dupa o noapte pe drum, eu si Vlad vrem sa profitam si de dupa-amiaza si facem Fisura Intrerupta din Tancul Ascutit, traseu scurt cu intrarea la 20m de refugiu. Lungimile de sus sunt dificile pt ca apa care s-a scurs pe conglomerat e inghetata si aderenta indoielnica. Coboram in rapeluri pe linia traseului, ultimul rapel la lumina frontalei lui Catalin pt ca intunericul se lasase de ceva timp.


Ne retragem pentru noapte, dormim bine desi in refugiu apa ingheata pe alocuri. A doua zi, Eu cu Vlad facem Herman Buhl, traseu cunoscut al Bucegilor, Catalin si Ioana incearca Fisura Rasucita dar din motive de frig si probleme cu genunchiul se retrag la peretele de langa refugiu.

Herman Buhl, varianta pe fisura, incepe tare, cu o lungime de traverseu ascendent spre stanga (directia intregului traseu e asta), surplombat. Artificialul e singura solutie, in special avand in vedere ca probabil sunt sub zero grade, si asta fara sa luam vantul in considerare. Vlad merge cap (mereu, la iesirea asta), eu il urmez. Pe la jumatatea lungimii 1 mai sa cedez fizic, Vlad imi striga sa am grija sa ma pozitionez bine in scarite, moment in care imi dau seama ca scarita mea inca era agatata de ham :D. Mdah, asta explica efortul :D. A doua lungime traverseaza putin dreapta sus (singura abatere de la directia dominanta a traseului), tot artificial acum, dupa care urca in stanga sus. Regrupam intr-un „balcon”, si stam putin sa ne orientam. Singura solutie viabila pare traverseu descendent stanga, cu numai  un spit vizibil pe 10-15m. Pana la urma e ok, si a treia lungime se continua in sus dupa traverseu, traverseu care imi da ceva emotii ca sencund care oboara si trebuie sa scoata asigurarile. In portiunea urmatoare, durerea din maini devine f puternica (e frig, vant) si ma pun in zelb intr-un piton. Zbor vo 3m cu el, nu-l alesesem prea bine, dar il iau si pun in rucsac „mandru” nevoie mare de primul meu piton dizlocat – e usor sa-ti pastrezi cumpatul ca secund. Lungimea a patra urca pe fisura devenita larga, e usor dar f expus, mereu pe buza haului. Se continua, cu un pas macar de artificial (eu am facut mai multe :D), iar la capatul lungimii a cincea se regrupeaza la „Loc pt fumat”. ultima lungime ne scoate relaxat sus, de unde ne retragem de-a lungul crestei, cu cunoscutul traverseu expus si rapel in final.


Seara la refugiu inca o masa cu mult usturoi, la lumina lumanarilor, de aceasta data singuri.

Povestim pana sa adormim, dupa o zi plina, dura, minunata.

Luni dimineata (cand oamenii isi ingroapa viata prin birouri :D), ne intampina, in sfarsit, soarele. Ioana se pune pe plaja, noi urcam un traseu scurtut, de artificial, chiar langa refugiu, asa ca avem parte poze foarte faine de la ea. Fur una:

noi

Dupa ce a incercat si Ioana frumosul traseu al cataratorului, am mancat si pornit la vale prin padurea miraculoasa, cu primele urme de toamna. Pe la 1-2 dimineata ajungem in Iasi, a doua zi la servici de la 8. Viata poate fi f faina.

Concluzii:

* iesiti. nu conteaza unde, nu conteaza pe ce vreme. in mod ciudat, iesirile astea de vis sunt o forma f buna de a mentine contactul cu realitatea (bineinteles, totul trebuie facut cu raspundere si pregatire)

* e fain toamna spre iarna. e dur. dupa 10 minute de catarat pe stanca bocna cu mainile goale iti vine sa urlii de durere. dar e misto. pot doar sa-mi imaginez ce trebuie sa fie cand iarna isi intra complet in drepturi

* in bucegi trebuie sa mai ajung, iarna, vara, la cocotz, la trekking

* serviciu nu te omoara. comoditatea excesiva, blazarea, poate

* asta e veche, da cand esti cu oameni ageri si de viata, orice e prilej de distractie, si nu exista oboseala morocanoasa

* artificialul nu e greu. e solicitant fizic (din ce spun baietii, doar daca nu-l faci bine :-„). dar e ok si, in special ca secund, siguranta reala e destul de mare

* imi place sa catar si cu Vlad. chiar daca e semnificativ mai precaut decat Catalin, asta nu-mi taie din tupeu 😀

Deja am ajuns intr-o faza in care ies mai mult decat pot sa „consemnez”. E bine, chit ca munca imi mananca f mult timp. Macar e o munca care imi place, care ma incita. Timpul ramas il folosesc cat de bine pot, asa cum weekendul asta am catarat sambata in Rarau pt ca duminica sa urc si cobor Ceahlaul. Alta tura faina rau .. cand oi mai apuca sa o pun.

PS: o descriere mai putin gogonata a iesirii a pus Vlad ..

septembrie 13, 2008

Relaxare in Chei: a treia oara in Creasta Estica (4A, 6+)

Filed under: 4A, catarare, clasice, dealuri, toamna — Etichete:, , , — Mihai Diac @ 9:23 pm

Am plecat din Iasi sambata pe la pranz, cu Vlad Condratov si Lucian, la prima lui iesire la cocotz (cea din Rarau de anul trecut nu prea se tine). In Chei ne asteptau Catalin si Ioana. Dupa aproape 3h, si o pauza de aprovizionare in Bicaz, ajungem in Sugau unde este multa lume din Iasi si nu numai (Andrei, Paul, Mihai, la Raza Soarelui Cristina & co etc). Cataram traseele deja cunoscute, ne simtim bine la stanca si desfacem un pet de bere. Singurul lucru de remarcat e un bolovan mare desprins de Paul dintr-unul dintre traseele din mica surplomba de la stanga peretelui, care a ratat milimetric capul lui Andrei si a palit destul de zdravan genunghiul si tibia mea. Nu e de glumit, si casca trebuie purtata mereu.

Dupa ce pe drum ne tot gandisem care si cum ne vom organiza in corturi, la fata locului ne hotaram si-i lasam pe Catalin si Ioana in al lor, iar Vlad, Lucian si cu mine dormim pe izoprene sub cerul liber (restul oamenilor la Raza Soarelui). A fost o idee mai frig ca in Suhard cu doua saptamani inainte, si s-a pus roua dimineata, dar tot foarte foarte placut.

Dimineata ne-am trezit la 6, Vlad si Cata aveau in plan Turnul De Fildes (6A), traseu care nu are decat f f putine ascensiuni din 1990, cu 14 lungimi de coarda si posibile probleme de orientare si cu asigurarile (baietii au luat nuci si frienduri la ei). Intai ne-au lasat pe noi in dreptul Pietrei Altarului, apoi pe Ioana la Raza Soarelui si dupa s-au intors in Chei sa intre in traseu, direct din sosea.

Eu si Lucian ne echipam repede si o pornim prin padure, nimeresc brana spre creasta si facem, deci, varianta creasta integral (daca nu nimeream am fi pornit cu doua lungimi din Vanatorii de Munte). Merg cap tot traseul, si e placut sa-mi amintesc cum cu un an in urma mai avusesem ezitari pe ceea ce acum imi pare joaca. Raresc asigurarile, pe cateva lungimi folosind doar spiturile. Iese tot la liber, in sub 3h de catarare. Pt traseu, o descriere mai veche aici. Cateva poze de tura asta:

Rapelul de la intoarcere a fost interesant pt Lucian, primul pe care l-a facut „real-life”. Retragerea pe brana deasemenea, in special ca s-au rupt din sufele folosite pentru asigurare, dar merge f bine ca intregul traseu dealtfel si nu simte nevoia sa intindem coarda pt mai multa siguranta.

Ajunsi in padure coboram pe carare si iesim in sosea, de unde o luam spre Raza Soarelui unde vrem sa facem Traseul Fetelor (primul meu traseu clasic, facut o singura data). Oarecum din pacate, cand ajungem la baza traseului ne suna Ioana ca baietii se dau jos din Turnul de Fildes ca nu au reusit sa faca decat 4 lungimi si ii prindea noaptea in perete, deci o pornim inapoi spre Gatul Iadului. In Creasta Estica sunt acum 4 echipe, ii vedem din sosea cu binoclu, sunt amicii de la Raza Soarelui.

In Gatul Iadului admiram traseele celebre, Tavanele, Santinela.

Pe la mijlocul Cheilor, ne striga turistii si atunci ii vedem inapoi, deasupra soselei, pe Vlad si Catalin care ne faceau semne, fiind inainte de ultimul rapel care-i dadea direct in sosea. Cumva ne pozitionam sa putem semnaliza masinilor, ei arunca semicorzile si coboara.

Ne povestesc ca traseul e murdar tare, penele de lemn in care erau batute unele pitoane cheie putrezite, si chiar daca ar fi continuat, nu terminau la timp. Nu-i nimic, data viitoare stiu ce ii asteapta.

Ne intoarcem in Sugau, mancam, strangem sacii de dormit, coboram inpoi la masina si pornim spre Iasi, cu bere, muzica si voie buna, ca dupa orice iesire in Chei.

august 8, 2007

Doua weekenduri de mai la catarat in Cheile Bicazului II

Filed under: 4A, catarare, clasice, dealuri, primavara — Etichete:, , , , — Mihai Diac @ 9:46 pm

Obiectiv:Traseu: Piatra Altarului, Creasta Estica Grad: 4A (FRAE), VI (UIAA) Lungime: 7LC

Carpati.org

Al doilea weekend suntem in echipa mai mare: Vlad, Catalin si Ioana, Florin si cu mine. Atat Vlad cat si Catalin sunt mult peste nivelul nostu si au Santinela (grad 9, 9LC) in plan.

Plecam duminica la ora 5 din Iasi, planuind sa ne intoarcem in aceeasi zi. Imediat dupa 8 ajungem in Chei, trecem de Gatul Iadului si Politele Bardosului unde e Santinela baietilor si la aprox 200m dupa tunel (mergand spre Lacul Rosu) tragem pe dreapta in dreptul ultimelor chioscuri cu suveniruri. Ne alimentam, echipam si dezmortim nitel, cateva urari de catarat cu spor inainte sa ne despartim, apoi baietii se intorc in Chei iar noi o pornim pe cararea marcata cu linie alba – nu e marcaj turistic clasic, probabil fiindca e de interes doar pentru cataratori.

Urcam putin, trecem raul, urcam mai mult, ajungem sub niste pereti si continuam prin padure pe la baza lor, pentru ca apoi sa luam abruptul pieptis.

E un soare superb, inca racoare, iar peticele de iarba sunt presarate cu stanjenei salbatici.

Dupa aproximativ o lungime de coarda ne oprim in ceea ce trebuia sa fie prima regrupare si trecem pe espadrile, filam corzile si ne pregatim de catarat. Folosim si crema de soare, avand in vedere experienta de data trecuta. Tura asta va face Florin cap de coarda, cu mine si Ioana ca secunzi.

Am facut o schita a traseului, aproximativa, insemnand si regruparile. Sunt numai 6 lungimi de coarda, probabil ca pe prima (din cele 7 care apar in topo) am facut-o neasigurati.

Carpati.org

Lungimea 1 si lungimea 2 sunt usoare, multa iarba, si functioneaza perfect pentru incalzire. Ma simt in forta, urc repede si nu ma pot opri din zambit .

Carpati.org

In lungimea 3 se iese pe creasta. Nu pune probleme deosebite, dar deodata schimbi privelistea, si vantul incepe sa te bata in fata cand treci muchia, iar dedesupt se deschide haul.

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

Cam acum se incheie si „joaca”, urmatoarele doua lungimi sunt cele mai dificile din traseu si cele carora le e datorat gradul 6.

Intrarea in a 4-a lungime este probabil punctul cel mai greu. Lipsesc prizele la maini, Florin si Ioana trag de o bucla si urca fara probleme. Ma ambitionez putin si folosind o priza mai din dreapta pe care doar eu o ajungeam reusesc sa intru in lungimea asta „curat”, doar ca apoi sa calc pe un piton :”>. Mai departe se urca prin fisuri uriase, solicitant si interesant dar „facubil”. Regruparea de sus e foarte mare, „teren de fotbal”.

Florin porneste in a 5-a lungime, urca calculat si constant, cum a facut tot traseul. Trage si cele doua corzi dupa el prin bucle in zig-zac, puncteaza si lasa in urma cea mai dificila portiune. Merge excelent, si pentru el e prima data cand face cap de coarda pe clasic.

Carpati.org

Dupa vreo 4 metri de la intrarea in lungime, dispar prizele de picior si se ajunge la „biscuite”. Si eu si Florin incepem in bavareza, pentru ca apoi sa-l apucam si de latura cealalta si sa avansam in sprait pana cand poate fi prins de sus. Traseul e dificil si in continuare, la un moment dat te gasesti intr-o fisura si trebuie iesit pe fata stancii fara prize de picior, „la aderenta”. Sus regruparea e destul de mica, dar tot poti sta in picioare dupa ce te prinzi in zelb. Ioana vine ultima tura asta, si e mandra nevoie mare, nu a folosit anoul lasat de Florin la biscuite, portiunea cea mai dificila pentru ea. Inainte de a porni mai departe, Ioana ii aminteste lui Florin ca sus nu mai e regrupare ranforsata, si ca trebuie trecuta coarda pe dupa niste pini si asigurat direct.

Ultima lungime incepe printre petice de iarba, se ajunge la un horn in care se ramoneaza putin, si apoi ..

Carpati.org

Undeva pe peretele de 350m dinspre Gatul Iadului, Catalin si Vlad sunt inca in Santinela, probabil pe final.

Stam si admiram privelistea cateva minute, trecem la adidasi (picioarele se cam resimteau dupa peste 3 ore in espadrile) si mai facem cateva poze.

Carpati.org

Echipa la final:

Carpati.org

Carpati.org

O varianta de retragere e prin rapel de mai multe ori pe traseul pe care am venit, noi mergem insa inspre un palc de pini mai din spate, asiguram la unul dinre ei si  facem un rapel. Coborarea continua la picior, cu portiuni destul de dificile (era buna o cordelina), mai asiguram in zelb la sufa intinsa pe langa perete. Apoi prin padure la sosea, si pe sosea pana in Gatul Iadului. Pe drum apar si baietii, si mai poposim o tura la rau sa ne spalam si sa rememoram traseele. In Gatul Iadului vedem si noi Santinela si Vlad cu Catalin ne fac o prezentare, nu strica sa incepi pregatirea din timp …

Luam bere din Bicaz, ceva de mancare, si continuam drumul discutand despre muzica, ascultand rock, si apoi dormind.

Urmatorul in plan: Raraul, sunt multe trasee de escalada deschise noi si amenajate.

Aparat&Poze: Ioana, fara primele doua cu Piatra Altarului care sunt luate de pe net

Blog la WordPress.com.