Iaşi Outdoors

noiembrie 22, 2011

Costal Clasic

Weekendul asta am reusit sa facem deja o tura mai lunga, de aproximativ 100 km, si cu doua catarari de ambele parti ale aceeluiasi lant muntos (la dus si la intors). Si am si fost mai multi, deja 3 : eu Daniel si Bogdan. Am ales traseul „costal clasic”, mai mult sau mai putin clasic, tot la indemnul lui Adrian. Am plecat dimineata pe la ora 7, prin frig si flamanzi, dar am oprit sa alimentam cu prima ocazie. Am mers mult impreuna, Daniel deja se simtea mai curajos, despartindu-ne doar la prima catarare mai lunga, pe care am parcurs-o si sambata trecuta, Old La Honda. Am mers in forta maxima acum insa si am terminat intr-un timp de 23:06, baietii venind si ei la 5 si 14 minute de mine, (Bogdan si apoi Daniel). Pe catarare am intrecut continuu grupuri de defierite dimensiuni. Sus se asteptau un grup de aproximativ 30 ciclisti, care dupa ce s-au regrupat au plecat, in doua directii.


grupul de ciclisti


ne-am regrupat si noi

Apoi am coborat la vale pana la ocean. Bucata asta am facut-o exact asa si in 2010, cand am facut prima tura pe atunci cu cealalta cursiera. E frumos, la sfarsit e o distanta destul de mare de plat, zona mai deschisa, fara copaci, dupa care apare de-odata .. oceanul. Am avut noroc si acum de vreme buna si am stat putin sa admiram valurile de 3-4 metri, coasta si nisipul. Apa ca de obicei, foarte rece, dar oricum nici afara nu era chiar cald, dar macar soare.


pe coborare


ajunsi la destinatie..

Ne-am intors pe un cu totul alt drum, si anume Tunitas, care trece muntii printr-o catarare mai lunga dar si mai abrupta pe alocuri. Pana sa ajungem acolo ne-am mai si ratacit, plus ca am avut ceva probleme, o spita de la bicla lui Daniel cedand. Am putut insa sa continuam, si am facut catararea impreuna cu Bogdan, si Daniel a ajus si el surprinzator de rapid. La vale in rest am mers impreuna si pana acasa, destul de grabiti iar pentru a mai avea timp si de un jacuzzi.


in apropiere de litoral, cu vedere spre continent


zona ca ‘la tara’


Bogdan chinuindu-se pe ultima catarare mare

Din pacate au cedat si vitezometrul si GPS-ul, la ambele terminandu-se bateria. Acum stiu doar ca am facut aproximativ 100 km si traseul inregistrat incomplet aici garmin, sau aici strava.

Mi-a placut la tura asta faptul ca a fost deja mai serioasa, ca am avut parte de tot felul de peisaje, si am prins si vreme buna dar am tras si cate un frig.. Am vazut si caprioare, de doua ori.

Reclame

septembrie 24, 2011

Calimani relax

Dupa o lunga pauza aparenta, revin pe langa relatarea preluata despre antrenamentul din Piatra Craiului cu o tura pe care am facut-o cu ceva timp inainte, in Calimani. Impreuna cu VMA, Monica si Alina, ne-am pornit spre Calimani, munti in care am mers prima data cu cortul, asta acum vreo 7 ani. Mai mult, de atunci nici nu am mai revenit in acest masiv, care desi pare aproape e putin mai greu accesibil, cu exceptia unei ture scurte dar frumoasa de iarna.

Traseul era planificat sa urce din Gura Haitii pana la cabana meteo Retitis in prima zi, apoi sa venim pe creasta, macar pana la varful Pietrosul. In prima zi am strabatut distanta cea mai mare, dar mare majoritate pe drum pietruit si fara prea multa urcare. Spre final alegem prost traseul care urca pana la cabana, despartindu-ne prea rapid de drumul mare. Ca si acum 7 ani tot in Calimani, platim pentru greseala cu o traversare lunga si urata prin jnepenis greu de traversat, apoi putin mlastina. Revenim in final la traseu si ajungem in gol alpin la apus, pe care il vedem spre portiunea mai inalta a crestei.

From September 24, 2011


VMA prin jnepeni


sfarsitul unei zile mai grea decat si-ar fi dorit majoritatea..

Dupa ce dormim bine o noapte la cabana Retitis, plecam pe creasta spre Pietrosu. Vremea e insorita, dar nu e prea cald, asa ca mergem repejor. Ne mai abatem de vreo doua ori de la traseul care nu e marcat foarte bine, dar acum detectam mai rapid greseala si nu facem intarzieri mari. Ajungem pe Negoiu Unguresc, de pe care „admiram” cariera parasita de pe partea romaneasca, impreuna cu reteaua de drumuri pe care vedem masini circuland, zonele vaste de jnepeni si ceva mai jos, brazi. Comparativ cu alti munti, sunt zone foarte mari in care vegetatia e foarte monotona si abundenta (fie jnepeni, fie brazi), zone care dupa cum stim deja sunt foarte greu de traversat pe cararile care nu sunt intretinute. Ajungem si pe Pietrosu, eu pentru a 3-a oara, dar prima data pe o vreme frumoasa. Coboram din seaua de dupa varf ce continua spre creasta in directia 12 Apostoli, pana la locul de cort de sub varf, pe un abrupt nemarcat, dar vizibil complet de sus.

Noaptea in cort dormim cam inghesuiti (4, in cort de 2.5 persoane), iar ploaia de peste noapte transforma traseul de pe langa raul din vale intr-o mlastina cu noroi gros, peste care trecem mai timizi la inceput, apoi obinuiti cu ideea. Pana la plecarea autobuzului din Gura Haitii avem destul timp sa ne spalam.

In total am parcurs 38 km, incluzand portiunea cea mai inalta a crestei. Singura varianta extinsa care ar fi avut sanse sa se incadreze in timpul nostru ar fi fost sa continuam dupa Pietrosu pe creasta, pe la Pietrele Rosii si 12 Apostoli, dar am renuntat din oboseala si lipsa de timp.

Traseul pe zile : zi1, zi2, zi3.

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.