Iaşi Outdoors

iunie 19, 2013

Calimani 2x

De cand am venit am mai facut doua ture la munte pana in prezent, excluzand pe cea de ciclism pe Transalpina. Ambele au fost in Calimani dar au fost foarte diferite.


Prima ar fi o tura de iarna putin tarzie, cu plecarea pe 9 martie, la care au participat Lucian si Mihai, cel din urma venind cu ideea. O tura scurta de o singura zi din lipsa de timp, dar la care am vrut sa urcam oricum pana pe Pietrosu Calimani, cu ajutorul echipamentului mai mult. Baietii aveau schiuri iar eu niste rachete imprumutate si urma sa le folosesc pentru prima data. Fara probabil n-am fi putut parcurge toata distanta in conditiile date. Vremea a fost buna mai ales in prima parte a turei, pana pe varful Pietrosul si chiar pana la Negoiul Unguresc. Apoi cand am inceput sa coboram prin vale (unde am balaurit renuntand la poteca), am avut parte si de ceva viscol si frig. Am ajuns obositi tare dupa inca un drum lung pe forestier, la masina care ne astepta in vale. De oboseala nu am putut conduce (mai exact baietii, nu eu), pana acasa in aceeasi noapte, dar am ajuns spre dimineata dupa un somn scurt in masina. Ce ar fi de remarcat la tura asta este pentru mine rachetele pe care le-am folosit prima data si pentru baieti schiurile.


spre Pietrosul


pe varf – 2100m


la calcat urme


Am revenit in Calimani in cu totul alt stil peste doua luni si ceva, iar acum era deja la inceputul verii. Am ales iar Calimani pentru ca eram un grup mai mare si am vrut sa evitem Rarau / Giumalau sau Ceahlau, muntii la care am fi putut ajunge mai usor si in care am fost de mai multe ori. Am fost vreo 11 in total, si am stat cam 2-3 zile, ultima zi despartindu-ne in doua grupuri, cei care si-au putut lua luni liber si cei care nu..
Acum traseul a fost cu plecare direct din Gura Haitii, urcare pana la 12 Apostoli intr-un ritm lejer de grup mai mare. Acolo a inceput pentru prima data si ploaia, fara sa ne ingrijoram la inceput, apoi dupa ce ne-am udat treptat tot mai tare a devenit cam neplacut. Mergeam pe creasta spre Pietrele Rosii si vroiam sa ne oprim la primul loc bun de pus cortul care sa aiba si o sursa de apa. L-am gasit datorita unei pietre care semnaliza izvorul in prima poienita mai mare de pe creasta. Pana ne-am organizat si am campat a aparut si soarele, care a ne-a uscat partial. Am facut si un foc de tabara..

A doua zi am continuat impreuna traseul pe creasta pentru o portiune relativ scurta, pana la primul traseu care cobora prin alta poteca spre Gura Haitii (cruce albastra), astfel incat sa nu repetam traseul de ieri. Acolo ne-am despartit si majoritatea au coborat in vale, continuand creasta doar un grup de 4 cu un singur cort. Am ajuns si trecut de Pietrele Rosii iar dupa inca vreo ora a inceput iar ploaia, prinzandu-ne intr-o poienita cu jnepeni desi. Am mers mult timp asa, udandu-ne mai mult de la jnepenii uzi decat de la ploaie, sperand ca se va opri totusi. Dupa ce ne-am udat bine si am vazut ca vreamea nu pare sa se imbuneze ci dimpotriva am inceput sa ne gandim sa oprim. Am facut asta la primul loc pe care l-am gasit cand ploaia s-a transformat in lapovita. Am campat in graba cortul in care am intrat uzi, revenindu-ne de-abia dupa o supa calda si alte alimente, iar pantalonii mei s-au uscat treptat toata noaptea, doar dimineata simtindu-ma cu adevarat confortabil. Am levenit mult timp si urmatoatea zi, dormind peste 12 ore; sperand ca ploaia s-ar opri insa nu a fost asa.
Am plecat la limita la care calculasem ca vom ajunge ok pe seara in Iasi, dupa inca un drum lung cu masina. Pe coborare am improvizat un traseu urmand albia unui rau, dar am ajuns relativ usor si la un drum forestier. Ploaia s-a oprit si am avut chiar si putin soare in final; urmat insa de alte rafele si tot asa. Oricum pe coborare si dupa nivelul de confort si siguranta s-a restabilit permanent.


majoritatea grupului initial care a plecat duminica


Pietrele Rosii


lapovita ..


valea Bistritei la intors


drum frumos


Aceste doua ture au fost singurele ture de munte clasice de cand m-am intors in Iasi, foarte putine avand in vedere ca de aproape 4 luni sunt aici si nu am inca un job. Pentru restul verii sunt ceva planuri desigur si mai marete, dar sa vedem cate si cum se vor implini.

decembrie 6, 2009

Suceava Campu Lung Radauti august 2009

Filed under: biciclete, munte, soare, vara — Etichete:, , , , , , , , — pauldiac @ 12:17 pm

Avand putin timp liber si nici un chef de treaba, m-am hotarat sa mai scriu de ture. In ultima vreme am facut cateva ture la munte de iarna, dar ce vreau sa povestesc acum e legat de excursii cu bicicleta, vara… sa ne amintim putin de vremuri mai calduroase.

Incep cu o tura scurta de o zi, la care am participat eu cu TVA si Dragos. Distanta cam de 185 km intre orasele Suceava – Vatra Dornei – Campu Lung – Radauti – Suceva, o zona de munte foarte frumoasa si un traseu pe care drumul este relativ bun. Un alt lucru convenabil au fost legaturile cu trenul, un personal dimineata pana in Suceava, un accelerat prins la timp seara. Iar avantajul general la turele de o zi, rucsacul foarte usor: o camera, o pompa, etc. Mancarea evident cumparata de pe traseu.

S-a desfasurat cam asa: In Suceava am plecat eu inainte, cu sperante mari ca voi ajunge in Radauti intr-un timp care era oricum SF sa prind un personal mai convenabil. In Vatra Dornei era clar deja ca nu se poate, fiind cu 5 km sub media pe care trebuia sa o am iar pasurile nici nu incepusera. Merg totusi singur in continuare pana in Campulung unde ii astept pe baieti cam o ora. Se si ratacisera putin, TVA isi pierduse vitezometrul. Stam putin si o luam spre Radauti.

Partea Capulung – Radauti e in mod special frumoasa, datorita celor doua pasuri, serioase ambele ( Trei Movile si Ciumarna, sau palma ).

Pe 3 Movile TVA se razbuna frumos, ajungand foarte rapid sus, cu 9 minute dupa mine fata de cele 40 care ii luasera in plus fata de Adrian cu cateva luni inainte. Intre pasuri se afla satu Vatra Modovitei, intr-o zona deosebita, pustie cumva. Eu ii tin de vorba pe Dragos pe plat, traficul fiind aproape 0, si il fac neatent astfel incat ajunge sa cada de pe sosea si implicit de pe bicla. La 30 km / h nu s-a intamplat nimic prea grav cu bicicleta, iar el a continuat drumul pentru o perioada, apoi din cauza unori dureri la sold s-a intors in Campulung unde a prins un tren. Cel mai important e ca nu a avut nimic grav.

Eu am ajuns pe Ciumarna cu 10 minute inaintea lui TVA, iar in pas sus am intalnit 2 nemti, un cuplu care faceau o excursie prin mai multe tari. Plecasera din Polonia si m-a mirat sa aflu ca facusera doar 600 km pana acolo aproximativ. Deci nu e chiar asa departe …
N-avem insa mult timp de stat si fugim rapid spre un tren, pe care incet-incet realizam ca il pierdem. TVA spre sfarsit mergea mai bine ca mine, ma alimentasem prost si eram cam obosit. Pierdem trenul, in schimb eram asigurati cu urmatorul pe care il asteptam doar, aproximativ, o ora. Nu avem probleme cu nasul (desi e accelerat), dormim rupti pe tren.

Pozele sunt doar pana in varful pasului 3 Movile, pe urma am ramas fara baterie. Nu noi, aparatul …

Blog la WordPress.com.