Iaşi Outdoors

aprilie 6, 2012

Costal clasic extins

Revin cu un post scurt, dupa o lunga pauza de la aproape orice activitate sportiva. In toata luna martie singura miscare e posibil sa fi fost o tura de alergare, in afara kilometrilor de bicicleta prin oras, dar sa speram ca nu ajung prea rapid sa ma multumesc cu asa ceva. In mare parte niste vizite, saptamani ploioase si datoriile de servici m-au tinut departe de bicicleta, alergat si chiar sala de catarat. Macar s-a adunat si mai mult pofta de toate astea si sper sa recuperez in aprilie.
Totusi in timpul asta mi-am luat si echipament de alergat, si cursiera noua. Cea din urma, Bottecchia Sprint CF79 Team; din cauza faptului ca am ramas fara cea veche, care mi-a fost furata chiar din apartamnet (adica mi-a fost spart apartamentul). Oricum cu banii de asigurare nu am pierdut nimic material, iar acum am bicicleta cu cadru de carbon si echipare Dura-Ace. In realitate insa nu e cu mult mai usoara decat cea veche, probabil din cauza rotilor. Oricum, sa fi fost posibil doua saptamani in care m-am uitat la ea fara sa pedalez cu adevarat deci de-abia asteptam.
Prima tura a fost una chiar deosebita, mergand cu niste romanii de aici o distanta chiar mare, de aproape 124 km. Oricum inregistrarea nu e prea buna, fiind din doua bucati si nici macar completa, dar important e poate doar ca am facut record pe prima catarare cum imi doream. A fost pentru mine a doua parcurgere (prima am facut-o singur in decembrie); a traseului cunoscut sub numele de „Costal Clasic”, in varianta ‘extinsa’ in cazul nostru chiar extinsa de doua ori, ca sa trecem prin Pascadero si sa vedem mai mult oceanul Pacific pe tarmul caruia am mers vreo 15 km. In rest s-a mers incet dar cu ambitie, mai ales avand in vedere ca ceilalti erau incepatori. Si deja avem planuri si mai mari.


dimineata spal si reglez putin ambele bicle
cum nici MTB n-am mai facut, mi-e dor si de ceva miscare prin padure


bicla noua


cei 3 participanti


sera unei ferme interesante de unde am cumparat cateva mere


ajunsi la ocean


vant din lateral

Reclame

februarie 13, 2012

Primele weekenduri din Februarie

Dupa ce in primele weekenduri din Ianuarie am avut destul de multa activitate, au urmat alte doua in care nu am facut prea multa miscare. Am fost ocupat cu mutatul. Partea buna e ca dupa toata lipsa asta acum am mai mult timp fiindca sunt mai aproape de servici si pierd mai putin timp pe transport.
Primul weekend l-am petrecut cu doua ture de bicla. Sambata, cursiera, vreo 80 km impreuna cu un coleg de servici. E fain ca sunt cativa care mai fac cursiera, si o sa mai organizam iesiri si impreuna. Dar, evident, nu am mai facut poze. Am mers desul de tare si am scos timpi buni. Duminica respectiva, Mountain Bike, mai mult cu gandul de a-mi folosi noul suport de pus camera foto pe casca. Am repetat un traseu ce-l facusem recent pe frig dar acum m-am simtit mult mai relaxat pe soare si caldura, si l-am facut mult mai complet, poate singura problema era ca eram obosit de la tura de cursiera de o zi inainte. vreo 80 km in total. Am facut poze si filme, dar mi se pare ca se misca mult prea tare camera la trepidatii, poate pentru ca e prea grea, si am sa mai incerc diferite metode ca sa o prind mai bine. Si ma plictiseste tot mai mult asfaltul pe care trebuie sa-l parcurg pe MTB ca sa ajung la poteca pe care vreau sa ma plimb de fapt..

A urmat o saptamana (cea care se incheie azi de fapt), in care din cauza anumitor responsabilitati de servici, trebuie sa stau pe acasa. Ture de bicla nu pot face, si nici n-am putut merge la sala de catarat. Apropo, am evoluat destul de mult la catarat si ca fapt difers am dat si trecut testul de filator, deci acum pot fila conform regulamentului si probabil o sa n-o sa mai fac doar bouldering..
Oricum saptamana asta nu am facut decat alergari. Astea se pot face oriunde fara stres, chiar in jurul sediului unde lucrez e o alee speciala. Marti si joi am facut cate 5 si respectiv 10 km pe banda, iar azi (duminca) am reusit sa dublez iarasi, ba chiar putin peste. Ma gandesc sa ma inscriu la un maraton pentru ca merge destul de bine si lejer, desi sigur ca mai e nevoie de multa pregatire si documentare. Orisicum, am reusit sa fac azi 22.7 km cu o viteza medie de 12.0 km/h pe plat, asfalt, si nu ma simt deloc atat de obosit ca dupa turele de bicla. Nu ma simt epuizat, per total, dar anumiti muschi ma dor foarte tare. Cred ca asa a fost si la pedalat la inceput te dor muschii care cedeaza primii, si nu resursele organismului per total.. oricum a fost frumos, mi-a placut.


la noi a venit primavara, sau mai bine zis nu a venit iarna, dar au inceput sa infloreasca copaci! (pe fundal noul apartament).

frumos si liber, dar sper sa gasesc locuri de alergat fara asfalt

Cam asa a mai trecut o luna. Ce urmeaza .. pentru inceput o vizita din partea lui Adrian de vreo 10 zile, presupun ca multe trasee de cursiera impreuna cu el. L-am rugat sa-mi aduca bocancii de iarna din Romania, sper ca zapada sa mai tina putin in muntii mari, si sa prind un Yosemite de iarna. Nu e deloc asa usor de organizat pe cat ar trebui, dar sper..

noiembrie 22, 2011

Costal Clasic

Weekendul asta am reusit sa facem deja o tura mai lunga, de aproximativ 100 km, si cu doua catarari de ambele parti ale aceeluiasi lant muntos (la dus si la intors). Si am si fost mai multi, deja 3 : eu Daniel si Bogdan. Am ales traseul „costal clasic”, mai mult sau mai putin clasic, tot la indemnul lui Adrian. Am plecat dimineata pe la ora 7, prin frig si flamanzi, dar am oprit sa alimentam cu prima ocazie. Am mers mult impreuna, Daniel deja se simtea mai curajos, despartindu-ne doar la prima catarare mai lunga, pe care am parcurs-o si sambata trecuta, Old La Honda. Am mers in forta maxima acum insa si am terminat intr-un timp de 23:06, baietii venind si ei la 5 si 14 minute de mine, (Bogdan si apoi Daniel). Pe catarare am intrecut continuu grupuri de defierite dimensiuni. Sus se asteptau un grup de aproximativ 30 ciclisti, care dupa ce s-au regrupat au plecat, in doua directii.


grupul de ciclisti


ne-am regrupat si noi

Apoi am coborat la vale pana la ocean. Bucata asta am facut-o exact asa si in 2010, cand am facut prima tura pe atunci cu cealalta cursiera. E frumos, la sfarsit e o distanta destul de mare de plat, zona mai deschisa, fara copaci, dupa care apare de-odata .. oceanul. Am avut noroc si acum de vreme buna si am stat putin sa admiram valurile de 3-4 metri, coasta si nisipul. Apa ca de obicei, foarte rece, dar oricum nici afara nu era chiar cald, dar macar soare.


pe coborare


ajunsi la destinatie..

Ne-am intors pe un cu totul alt drum, si anume Tunitas, care trece muntii printr-o catarare mai lunga dar si mai abrupta pe alocuri. Pana sa ajungem acolo ne-am mai si ratacit, plus ca am avut ceva probleme, o spita de la bicla lui Daniel cedand. Am putut insa sa continuam, si am facut catararea impreuna cu Bogdan, si Daniel a ajus si el surprinzator de rapid. La vale in rest am mers impreuna si pana acasa, destul de grabiti iar pentru a mai avea timp si de un jacuzzi.


in apropiere de litoral, cu vedere spre continent


zona ca ‘la tara’


Bogdan chinuindu-se pe ultima catarare mare

Din pacate au cedat si vitezometrul si GPS-ul, la ambele terminandu-se bateria. Acum stiu doar ca am facut aproximativ 100 km si traseul inregistrat incomplet aici garmin, sau aici strava.

Mi-a placut la tura asta faptul ca a fost deja mai serioasa, ca am avut parte de tot felul de peisaje, si am prins si vreme buna dar am tras si cate un frig.. Am vazut si caprioare, de doua ori.

Blog la WordPress.com.