Iaşi Outdoors

iulie 11, 2010

Mount Hamilton

Varful Mount Hamilton are o altitudine de 1329m, fiind cel mai inalt din zona Silicon Valley. Pe el s-a construit in anii 1870-1880 observatorul astronomic Lick, pentru care s-a construit in prealabil si Hamilton Road, un drum la care datorita conditiilor de transport de atunci s-a avut grija ca pantele sa nu fie prea mari, si sa se poata transporta echipamentul necesar observatorului cu cai. Cum nici eu nu am asa multi cai putere, m-am grabit sa ajung pe drumul asta celebru intre biciclistii din zona asta.

Ma trezesc deci sambata pe la 8:45, ceasul fiind pus sa sune mai devreme dar din greseala pentru p.m., mananc ceva in fuga si ma grabesc sa prind trenul de 9:25 pana in San Jose, ca sa scap de vreo 20 km prin civilizatie, ramand doar cu aproximativ 10 km. Prind destul de lejer, iar peste jumatate de ora sunt in San Jose, si pentru prima oara vad aici cladiri ceva mai inalte, si mai multe adunate, asta pentru ca sunt in centru, iar intr-un kilometru maxim scap de peisajul asta. Doua din turnuri sunt sediul Adobe.

From Mt Hamilton


adobe


pe acolo trebuie sa urc

Ce am uitat sa zic e ca am ales pentru urcare un traseu diferit de cel clasic. Clasic se urmareste Hamilton Road dar mie-mi parea mai scurt pe harta sa urc pe Quimby Road, care traverseaza insa mai direct alt lant de munti si apoi coboara mai mult. Problema nu e ca urca, asta-mi doream, insa panta ajunge destul de rapid sa fie prea mare. Depaseste 13%, 16, .. ajunge la 20 in unele curbe stranse. Sunt nevoit sa opresc de multe ori. Din marginea drumului o iau la fuga continuu zeci de veverite, intr-un loc sunt adunate asa multe ca mi se face frica de ele :). De la 600 si ceva m incep sa cobor si dupa putini km intru in Hamilton Road.


cate veverite sunt? 😛


silicon valley


mt Hamilton – putin in dreapta

De aici cobor in continuare putin, si incep sa urc mult mai usor. O tine usor mult timp, prind un biciclist din urma cu greu si raman in trena lui pana cand ma opresc iar pentru o pauza, desi panta nu era prea mare, oboseala se acumulase :P. Eram la 300 metri sub varf si asta a fost singura oprire. Pe urma ajung usor sus, si ma orientez rapid spre punctul turistic.


condor, specie pe cale de disparitie


cand ajung la 3 metri de el isi ia zboru

La observator stau destul de mult sa ascult niste explicatii, un tur gratuit ce are loc la fiecare 15 minute, apoi sa citesc parte din afisele de pe pereti. Intru in vorba cu un biciclist la intrare, apoi ma duc in slapi spre alta cladire din complex unde observ ca nu mai am camera foto. Ma intorc grabit si o gasesc bucuros la biciclistul cu care vorbisem, o uitasem la intrare.


cocalar

Dupa ce-mi dau drumul la vale nu mai opresc decat pentru niste filmulete, sau nici pentru alea :). Partea pe care n-o vazusem din drum la urcare imi place mult, fiind mai deschisa, si-mi aminteste de coborarea de pe pasul Nigra din Italia. Intru bine in oras, in dreptul unei sosele lungi care duce fix la gara, si mai opresc doar la un restaurant vietnamez pentru o experienta culinara :P.

Per total am parcurs cam 85 km, am urcat doar aproximativ 1700 m, si s-a simtit ca a fost mai usor ca weekend-ul trecut. Incep sa ma satur de privelistea secetoasa a dealurilor/muntilor de aici, si caldura cu soare continuu insa pentru un traseu pe saptamana nu e grav si inca mai am 2-3 ture planificate in zone din imprejurimi.
Traseu urcare + coborare

Reclame

iunie 23, 2010

Iasi Tibanesti Roman

Si apoi Targu Frumos. Din pacate ultimul traseu serios la care voi lua parte eu aici pana prin toamna, deoacere voi pleca din tara, cei care nu stiu o sa vada tot aici pe blog unde sper ca in cat mai scurt timp. Traseul de plecare s-ar fi dorit mai lung, mai maret, la munte; insa restrictiile de timp si vreme fac sa ramana acesta. Nici el nu e insa mai prejos.
Desi am fi putut fi cu inca 2-3 mai multi, la plecare eram 6: eu, Adrian, Tva, Titus si Dragos 1 si 2. Planul era sa ajungem la Roman prin Tibanesti, la propunerea lui Titus, traseu ce s-a meritat din plin. Nu stiam acolo trenul la ce ora vrem sa-l luam exact dar presupuneam ca vom ajungem defapt in Targu Frumos, ceea ce s-a si adeverit. In Targu Frumos aveam mai multe trenuri. Fiind in sesiune am intarziat datorita unui examen, totusi pe la 11 am reusit sa plecam printre niste stropi usori de ploaie care nu ne-au mai facut probleme in continuare. Batea insa tare vantul din fata, si asta a tinut mare parte din primii kilometrii, pentru a ne juta de-abia pe final. Stiam ca profilul va avea 3 dealuri serioase, si asta s-a respectat doar aproximativ.
Am facut intai o pauza de alimentare la benzinarie.

From Iasi Tibanesti Roman

Pe la Valea Lupului, la primul deal, am facut regruparea.

Imediat dupa vale trebuia facut dreapta, insa unii au plecat inainte fara sa stie. Ne-am regasit dar cu intarziere.

Urmeaza sa strabatem un satuc, apoi alt deal de incalzire, vale, vant din fata. Ne tinem cat de cat grupati.

Primul deal serios imparte clar in cel putin doua echipe oamenii, eu cu Dragos2 si Adrian in fata, apoi Titus cu Tva, si in cele din urma si Dragos1.

diferenta mare de dimensiune

Dragos1 se hotaraste sa se intoarca dupa aproximativ 35 kilometrii, fiind neincalzit la prima iesire din an pentru el.

Urmatorul deal mare incepe brusc cu o portiune mica de panta 16%, care se repeta insa ceva mai tarziu. Ne oboseste pe toti.

stil serpilian

Tva iese in puncte.

Trecem de Dagata, si de singura portiune ne-asfaltata de aproximativ 1 km care nu ne face insa mari probleme. Ajungem la urmatorul deal, unde apare si soarele. Niste oameni de pe camp ne invita la munca, refuzam politicos: aveam spd-uri.

Portiunea care urmeaza e in varful celui de-al doilea deal cred, si pe coama lui urcam lin cu padurea in dreapta si ceva culturi in stanga. E o zona chiar frumoasa, drumul e acum foarte bun si traficul redus. Se deschide valea si avem un pesiaj deosebit.

Dragos face pentru a doua oara pana, dar rezolva iar rapid. Suntem in varful ultimului deal.

Ocolim Roman pe centura, apoi portiunea de plat cu vant din spate pana la Casa de Apa o dam cu viteza putin peste 40 km/h. Si restul merge foarte bine.

Ajungem la Targu Frumos cu 40 minute inaintea trenului pe care vream sa-l prindem. Ne odihnim putin in gara, apare si trenul si ne suim rapid. Ajungem obositi acasa dar multumiti de traseu.

Traseul. Pentru baietii spor la ture in vara asta, si eu o sa fac trasee misto cred, dar separat :(. Pentru trasee impreuna ne vedem in toamna!

aprilie 30, 2010

Dolomiti tur doi

Dupa inca o zi pauza, pe 28 aprilie (ziua 12 de cand am plecat acasa) a fost un traseu deosebit iarasi in Dolomiti. Pana acum am mai facut alte doua trasee, deci sunt in urma cu postatul. Pentru ieri initial aveam planuri mai mici dar dupa ce am auzit de Tre Cime di Lavaredo si alte puncte interesante in zona n-am putut sa nu planific asa: Dobbiaco – Misurina – Tre Cime di Lavaredo – Cortina d’Ampezzo – Val Badia – Chiusa, pe traseu asta fiind doua pasuri de 1800 aprox si cam 3-4 de peste 2000. Am plecat dimineata cu primul tren, dar nu eram foarte obosit ci entuziasmat de traseu ce urma. Cam 3 ore pe tren, de la 6 la 9 dimineata, unde am mai intalnit un ciclist care din San Candido vrea sa mearga 600 km pana in Viena in 3 zile, fiind la varsta a doua si cu bagaje pe bicicleta, deci destul de mult. Cand cobor in sfarsit din tren ma pocneste frigul, imi pun rapid colantii lungi de la Lucian la loc si incep sa pedalez. Dobbiaco pare orientat spre turism, sunt doar hoteluri din ce am vazut si e frumos. Ma pierd iar pe pista ciclabila si ma intorc la sosea de unde incep sa urc lin dar din start. E frumos, dimineta, roua se evapora la razele soarelui, apar lacuri etc.

From Italia 2010 zi 12


roua

Inainte de Misurina incep sa urc mai brusc, intrec un ciclist cu foarte multe bagaje care mergea incet, ajung la intersecta care duce spre refugiul Auronzo pana unde e asfaltat, o ocolire de la traseu dar care era in plan asa ca incep urc acolo. Dupa cum se vede profilul prima parte e foarte abrupta, ma chinui si cu pauze reusesc cumva sa merg. Nu se impune insa in general cu raportul meu asa ceva. Ajung pe portiunea de plat, acolo e si mai frumos, un lac inghetat, apoi incep urcarea cea serioasa dar in cativa zeci de metrii apare zapada pe toata soseaua. Erau ceva marcaje gen inchis dinainte dar asta a fost singurul pe care l-am asculat, spre deosebire de altii .. a se vedea in poze.


unii sar gardu

Cobor rapid in Misurina, trec pe la un magazin, de acolo se mai coboara putin si apoi incepe urcarea spre primul pas, Tre Croci 1805 pe care il urc in ritm bun si fara sa apara oboseala. Cobor apoi printr-un peisaj fain spre Cortina d’Ampezzo o statiune celebra. Nici nu ies bine din localitate si incep sa urc, ruperea setului, pasul Falzarego si concomitent Valparola, din directia asta pasurile sunt in continuare. Ma simt deja obosit si sunt nevoit sa opresc. Mai fac poze, mai observ alti ciclisti care coboara, etc. Sus e ca un fel de mini-statiune in jurul unei intersectii. In dreapta la inca 100 altitudine de urcat e Valparola, pana acolo mai opresc insa sa pozez doua marmote care stateau la soare si care cand ma vad imi dau niste ciocolata. Sus iar opresc, apoi dupa putin coborat iar pauza, nu ma pot abtine de la facut fotografii. Acolo si manac ceva, dupa care cobor in Val Badia rapid, pe coborat mai sperii niste marmote.

Aici urc cale de cateva localitati in valea principala dupa care in Corvara fac dreapta pentru pasul Gardena care avea sa fie ultima urcare pana in destinatia finala Chiusa, de unde aveam plan sa iau trenul. Ma gandisem insa tot drumul ca daca am timp si energie la coborat din pasul asta sa mai urc si pe Sella, cel mai inalt pas din Dolomiti daca nu gresesc, care e insa doar cu un metru mai inalt ca Prodoi-ul care-l facusem cu doua zile inainte. Socoteala de acasa insa, nu se potriveste, si dupa cum deja trebuia sa ma obosinuiesc pasul Gardena e inchis. Ma mir pentru ca nu e atat de inalt, dar presupun ca celor din regiune le ajung cate pasuri sunt in apropiere oricum :). Gandesc rapid cum sa fac, am mai multe variante dintre care aleg sa fac totusi inca un pas mai mic, Campolongo 1875. Surprinzator in ce fel se schimba ritmul si nivelul de confort psihologic la care esti cand stii ca nu mai ai atat de mult de mers, iar eu fac pasul in ritm foarte bun. De acolo pana in Brunico sunt cam 40 km de vale continua asa ca pe distanta asta chiar fac o medie de peste 40 km/h cu putin. Spre sfarsit trec prin cateva tuneluri lungi, adun in spatele meu mai multe autobuze care nu ma puteau intrece asa ca ii dau prin tunel unele bucati cu 50-60 km/h.

Cand ajung la soseaua mare ma gandesc sa pedalez pana la cealalta vale pe care coborasem din Giovo, unde vream sa opresc in prima localitate in care sa iau tren, in schim n-am nimerit si am mers cam mult, pana in Bressanone, pe unde mai trecusem cu cateva zile inainte. Dar fiind tot vale, nu mi-a parut rau, am mers lejer. In final de acolo am luat trenul, destinatia asta a fost foarte aproape de cea din planul initial insa traseul diferit complet in a doua jumatate.

Traseul a fost in final de 158 km si de urcat 2600 m.

decembrie 6, 2009

Suceava Campu Lung Radauti august 2009

Filed under: biciclete, munte, soare, vara — Etichete:, , , , , , , , — pauldiac @ 12:17 pm

Avand putin timp liber si nici un chef de treaba, m-am hotarat sa mai scriu de ture. In ultima vreme am facut cateva ture la munte de iarna, dar ce vreau sa povestesc acum e legat de excursii cu bicicleta, vara… sa ne amintim putin de vremuri mai calduroase.

Incep cu o tura scurta de o zi, la care am participat eu cu TVA si Dragos. Distanta cam de 185 km intre orasele Suceava – Vatra Dornei – Campu Lung – Radauti – Suceva, o zona de munte foarte frumoasa si un traseu pe care drumul este relativ bun. Un alt lucru convenabil au fost legaturile cu trenul, un personal dimineata pana in Suceava, un accelerat prins la timp seara. Iar avantajul general la turele de o zi, rucsacul foarte usor: o camera, o pompa, etc. Mancarea evident cumparata de pe traseu.

S-a desfasurat cam asa: In Suceava am plecat eu inainte, cu sperante mari ca voi ajunge in Radauti intr-un timp care era oricum SF sa prind un personal mai convenabil. In Vatra Dornei era clar deja ca nu se poate, fiind cu 5 km sub media pe care trebuia sa o am iar pasurile nici nu incepusera. Merg totusi singur in continuare pana in Campulung unde ii astept pe baieti cam o ora. Se si ratacisera putin, TVA isi pierduse vitezometrul. Stam putin si o luam spre Radauti.

Partea Capulung – Radauti e in mod special frumoasa, datorita celor doua pasuri, serioase ambele ( Trei Movile si Ciumarna, sau palma ).

Pe 3 Movile TVA se razbuna frumos, ajungand foarte rapid sus, cu 9 minute dupa mine fata de cele 40 care ii luasera in plus fata de Adrian cu cateva luni inainte. Intre pasuri se afla satu Vatra Modovitei, intr-o zona deosebita, pustie cumva. Eu ii tin de vorba pe Dragos pe plat, traficul fiind aproape 0, si il fac neatent astfel incat ajunge sa cada de pe sosea si implicit de pe bicla. La 30 km / h nu s-a intamplat nimic prea grav cu bicicleta, iar el a continuat drumul pentru o perioada, apoi din cauza unori dureri la sold s-a intors in Campulung unde a prins un tren. Cel mai important e ca nu a avut nimic grav.

Eu am ajuns pe Ciumarna cu 10 minute inaintea lui TVA, iar in pas sus am intalnit 2 nemti, un cuplu care faceau o excursie prin mai multe tari. Plecasera din Polonia si m-a mirat sa aflu ca facusera doar 600 km pana acolo aproximativ. Deci nu e chiar asa departe …
N-avem insa mult timp de stat si fugim rapid spre un tren, pe care incet-incet realizam ca il pierdem. TVA spre sfarsit mergea mai bine ca mine, ma alimentasem prost si eram cam obosit. Pierdem trenul, in schimb eram asigurati cu urmatorul pe care il asteptam doar, aproximativ, o ora. Nu avem probleme cu nasul (desi e accelerat), dormim rupti pe tren.

Pozele sunt doar pana in varful pasului 3 Movile, pe urma am ramas fara baterie. Nu noi, aparatul …

Blog la WordPress.com.