Iaşi Outdoors

Septembrie 15, 2013

Tura lejera in Hasmas

Una din putinele ture pe care le-am facut in ultima vreme a fost o tura simpla si scurta in muntii Hasmas. Mi-as fi dorit sa merg in muntii Ciucas, unul din putinele masive mai cunoscute de la noi din tara in care nu am fost niciodata (decat in trecere pe cursiera pe sosea); dar timpul si posibilitatile de transport limitate nu ne-au permis. Asa ca a ramas Hasmas, si nici aici nu am ajuns prea des astfel incat speram sa ajung pe ceva trasee noi.

Am fost trei: eu Codrin si Florin iar baietii si-au luat liber vineri ca sa putem face traseul putin mai lung; insa in final a ramas totusi tot traseul cel scurt pe care am mai fost. Am plecat dimineata cu autobuzul de la Iasi la Lacul Rosu, unde am luat masa cand am ajuns. Pe urma am plecat spre cabana Piatra Singuratica. Vremea a fost buna si stabila; si deja se simte inceputul de toamna pentru ca nu ne-a fost deloc prea cald. Am mers fara probleme si fara sa ne grabim; ne-am intalnit pe drum de mai multe ori cu caini (sunt vreo doua stani pe traseu); si la Poiana Alba ne-a surprins un nou (2009?) refugiu; foarte fain facut. Am ajuns totusi devreme la cabana si ne-am cazat in pod, dupa care am facut o supa si altele la primus. La apus ne-am urcat si noi pe Piatra Singuratica…


la Lacul Rosu


Refugiul din Poiana Alba – foarte frumos
(sunt doua paturi etajate inauntru din lemn)


ne-am intalnit si cu o capra neagra care statea intr-un loc ciudat
si doar mult dupa s-a mutat incet


spionand cu binoclu


munca la laptop in podul cabanei 😀


masivul Ceahlau la apus


A doua zi planul era sa mergem putin mai spre sud, sa ajungem in zona de grohotis (sau deasupra, pe unde ar fi fost un traseu); pentru ca arata interesant si ar fi fost ceva nou pentru mine. Dimineata insa am fost putin retinuti de Codrin, care avea ceva de terminat la laptop 😀 iar apoi de mine, pe care m-a luat somnul si nu m-am lasat pana nu am dormit putin. Pana seara n-am mai avut timp sa mergem in doua locuri si am ales sa mergem doar pe varful Hasmasul mare, si asta am si facut.
Dupa ce ne-am intors au aparut si cei din Bucuresti, un grup foarte mare de vreo 70 persoane; de la clubul Christian Adventure. S-a umplut cabana si am intrat putin in programul lor intai cu adunat de lemne si apoi cu o seara de cantece la foc.


Ceahlaul iar


Varful Hasmasul Mare – 1792m


Duminica, ultima zi am plecat primii pentru a ajunge la timp la autobuzul de Iasi direct, care pleca pe la ora doua din Lacul Rosu. Am ajuns chiar putin mai devreme insa nu de-ajuns incat sa avem timp de o masa la restaurant.

Strava :
traseul la dus din prima zi.
a doua zi pana pe varf

Iulie 21, 2013

Tura mixta – Radauti si Rodnei

A fost o tura planificata in urma renuntarii la o alta mult mai mare si complexa, iar in final iesirea asta urma sa fie o ‘plimbare’ cu mai multi oameni de weekend doar. Partea mixta era legata de biciclete, aici planul era ca eu sa plec de miercuri la Radauti unde era deja Adrian cu cursiera mea, eu sa-mi aduc si MTB-ul pe tren pana in Dornesti (la 5 km de Radauti); si primele 2 zile in Radauti sa fac atat cursiera si MTB, apoi vineri sa ma intalnesc cu Lucian si sa facem cresta muntilor Suhard cu bicicleta, apoi tura cu toti oamenii in Rodnei.

Am plecat cam obosit si n-am dormit prea bine, asa ca in prima zi la Radauti nu am facut decat ceva scurt cu Adrian, de incalzire : pana la Straja si inapoi, 70 km.

A doua zi aveam planuri mari, ambele pasuri : Ciumarna (Palma) si 3 Movile, pe ambele sensuri. Eu ma tin oarecum cu greu de Adrian pe prima urcare pe Palma, apoi pe coborat stand prea aproape in trena lui ating roata si cad. Nu ma lovesc foarte tare sau grav, insa senzatia si starea mea se schimba si il las pe Adrian sa se duca inainte. Eu ma opresc dupa ce cobor in partea cealalta in localitatea Ciumarna la un magazin, unde incepe o ploaie zdravana. Stau acolo cam 2 ore in frig. Plec inapoi inainte sa se intoarca Adrian care facuse in timpul asta si pasul 3 Movile pe ambele sensuri. Mi-e frig si pe urcare initial, iar pe la finalul ei (urcam foarte incet si cu pauze), ma ajunge Adrian. Ne intalnim sus si continuam coborarea impreuna. Foarte aproape de masina fac si pana. La omul sarac, nici boii nu trag. Strava


pe Palma, cand ma intrece Adrian


ploaia


sus in Palma la intors

Dupa-amiaza ma simt ametit si slabit, imi iau temperatura si vad ca am 38 grade. Adrian ma duce la spital unde aflu ca am faringita acuta asa ca trec pe antibiotice. Il sun pe Lucian si ii spun ca nu pot sa mai fac tura in Suhard a doua zi cu MTB. Imi pare rau pentru ca stric iar planuri si pentru ca nu facusem inca nimic cu MTB.

Vineri totusi merg impreuna cu Adrian cu masina (el a luat cursiera, eu MTB), pana in pasul Prislop. Acolo el coboara in vale si face pasul, iar eu ma duc la deal pe niste drumuri neasfaltate frumoase. Dupa vrea sa vada si el drumul pe care am fost (avea vedere asupra la tot pasul Prislop); asa ca mergem cu masina si o cam stricam / supraincalzim. Nu e foarte greu insa sa ne intoarcem desi trebuia sa tot oprim din cand in cand. Eu inca ma gandeam sa cobor pe MTB la vale si sa urc pana in pasul Rotunda pe bicla. Pasul Rotunda era punctul de intalnire cu ceilalti, vreo 12 oameni cu 3 masini. Mai bine ca am renuntat ca mi-a fost frig si in masina in final, aparent se simtea totusi boala si pastilele, desi in rest m-am simtit bine.

Ajungem in Rotunda destul de tarziu, insa nu ultimii. Lucian a pregatit deja focul si locul de campat, unii s-au cazat deja la pensiune, cabana Croitor; dar majoritatea la cort. Mult mai tarziu apare si Vultur cu masina lui, unde aveam si eu cortul si echipamentul de campat, pentru mine si altii. Campam si continuam seara la foc, pana pe la 2 noaptea.


pasul Mestecanis, admirat din priviri doar tura asta


deasupra Prislop


Prislopul


asteptand sa se raceasca masina


la tabara in pasul Rotunda


cocalarii cu masini

Sambata ne trezim cand trece o turma de oi pe langa, ne luam la discutii cu ciobanul. Plecam separat, dupa cum urma si sa ne deplasam : unii pe jos, eu cu MTB mare parte, altii cu masina chiar. Prima parte din creasta, cam 8 km din cei ~10 cati trebuiau parcursi pana la lacul Lala, erau accesibili cu masina. Eu cu MTB merg foarte rapid, rucsacul mare il las la masini. Merg inainte si inapoi, trec pe la cabana parcului din stanga crestei inainte de bariera. Ma intalnesc cu alte grupuri, ma intorc. Lucian si grupul lui deja trec de forestier, ceilalti vin cu masinile, lui Vultur i-e prea rau ca sa continue, dupa bautura de aseara. Masinile se intorc si noi, ultimii, continuam la picior. Eu imi iau bicla in spate, o imping, dar nu renunt sa o car, stiind ca nici nu mai e prea multa distanta. Ajungem la lac.


forestier de-a lungul crestei


pe aici se termina forestierul


valea unde e lacul Lala


pushbike


lacul Lala Mare

Duminica ne hotaram sa urcam cu totii pe varful Ineu, cu toate bagajele ca se ne intoarcem pe traseul de creasta, dunga rosie. Asa si facem. Vremea nu e foarte buna si sus e ceata, intram in nori. Lasam bagajele mai jos si eu bicla, dar cand vad ca pe ultima parte de urcare spre ineu s-ar putea cobori pe bicla ma intorc in fuga si o aduc si pe ea pana pe varf. Ne intalnim toti acolo si facem o poza de grup.
La vale, eu aleg alt traseu care mi se parea mai probabil sa-l pot face si pe bicla, insa ma razgandesc dupa putin timp, si bine fac. Am ramas singur si nu ma pot folosi deloc de avantajul bicicletei, sunt doar pietre si creste prea abrupte sau tehnice. Ma mai ratacesc odata pe varful Ineut, simt iar ca nu e bine si ma intorc; in final ajung cum trebuie pe dunga rosie. Cobor sub nivelul norilor si vad creasta si forestierul in departare acum. Insa mai fac o abatere, cobor in dreapta mult mai rapid unde intr-o galeata se vede un forestier mult mai putin circulat. E o distanta mica dar plina de jnepeni si braduti si merg foarte incet; dar e distractiv. Ajung la drum si fac o pauza, timp in care mananc si ma schimb cu papucii de MTB, apoi incep sa-i dau pe forestier. Dupa primele parti de urcare am vale sau drept si merg mult mai rapid, ajung in Rotunda si continuui pana la sosea jos in Carlibaba pe bicla, pasul e foarte fain de coborat drumul fiind foarte bun pentru un drum neasfaltat. Imi spal bicla ca sa o pot pune in masina si ma intorc si eu cu masina pana la Iasi si nu cu tren cum era planul initial.

O tura interesanta prin diversitatea ei: cursiera, MTB si hike.


mod eficient de a cara bicla unde e cel mai tehnic


varful Ineu


coborand de pe Ineu..


scurtatura

Iunie 19, 2013

Calimani 2x

De cand am venit am mai facut doua ture la munte pana in prezent, excluzand pe cea de ciclism pe Transalpina. Ambele au fost in Calimani dar au fost foarte diferite.


Prima ar fi o tura de iarna putin tarzie, cu plecarea pe 9 martie, la care au participat Lucian si Mihai, cel din urma venind cu ideea. O tura scurta de o singura zi din lipsa de timp, dar la care am vrut sa urcam oricum pana pe Pietrosu Calimani, cu ajutorul echipamentului mai mult. Baietii aveau schiuri iar eu niste rachete imprumutate si urma sa le folosesc pentru prima data. Fara probabil n-am fi putut parcurge toata distanta in conditiile date. Vremea a fost buna mai ales in prima parte a turei, pana pe varful Pietrosul si chiar pana la Negoiul Unguresc. Apoi cand am inceput sa coboram prin vale (unde am balaurit renuntand la poteca), am avut parte si de ceva viscol si frig. Am ajuns obositi tare dupa inca un drum lung pe forestier, la masina care ne astepta in vale. De oboseala nu am putut conduce (mai exact baietii, nu eu), pana acasa in aceeasi noapte, dar am ajuns spre dimineata dupa un somn scurt in masina. Ce ar fi de remarcat la tura asta este pentru mine rachetele pe care le-am folosit prima data si pentru baieti schiurile.


spre Pietrosul


pe varf – 2100m


la calcat urme


Am revenit in Calimani in cu totul alt stil peste doua luni si ceva, iar acum era deja la inceputul verii. Am ales iar Calimani pentru ca eram un grup mai mare si am vrut sa evitem Rarau / Giumalau sau Ceahlau, muntii la care am fi putut ajunge mai usor si in care am fost de mai multe ori. Am fost vreo 11 in total, si am stat cam 2-3 zile, ultima zi despartindu-ne in doua grupuri, cei care si-au putut lua luni liber si cei care nu..
Acum traseul a fost cu plecare direct din Gura Haitii, urcare pana la 12 Apostoli intr-un ritm lejer de grup mai mare. Acolo a inceput pentru prima data si ploaia, fara sa ne ingrijoram la inceput, apoi dupa ce ne-am udat treptat tot mai tare a devenit cam neplacut. Mergeam pe creasta spre Pietrele Rosii si vroiam sa ne oprim la primul loc bun de pus cortul care sa aiba si o sursa de apa. L-am gasit datorita unei pietre care semnaliza izvorul in prima poienita mai mare de pe creasta. Pana ne-am organizat si am campat a aparut si soarele, care a ne-a uscat partial. Am facut si un foc de tabara..

A doua zi am continuat impreuna traseul pe creasta pentru o portiune relativ scurta, pana la primul traseu care cobora prin alta poteca spre Gura Haitii (cruce albastra), astfel incat sa nu repetam traseul de ieri. Acolo ne-am despartit si majoritatea au coborat in vale, continuand creasta doar un grup de 4 cu un singur cort. Am ajuns si trecut de Pietrele Rosii iar dupa inca vreo ora a inceput iar ploaia, prinzandu-ne intr-o poienita cu jnepeni desi. Am mers mult timp asa, udandu-ne mai mult de la jnepenii uzi decat de la ploaie, sperand ca se va opri totusi. Dupa ce ne-am udat bine si am vazut ca vreamea nu pare sa se imbuneze ci dimpotriva am inceput sa ne gandim sa oprim. Am facut asta la primul loc pe care l-am gasit cand ploaia s-a transformat in lapovita. Am campat in graba cortul in care am intrat uzi, revenindu-ne de-abia dupa o supa calda si alte alimente, iar pantalonii mei s-au uscat treptat toata noaptea, doar dimineata simtindu-ma cu adevarat confortabil. Am levenit mult timp si urmatoatea zi, dormind peste 12 ore; sperand ca ploaia s-ar opri insa nu a fost asa.
Am plecat la limita la care calculasem ca vom ajunge ok pe seara in Iasi, dupa inca un drum lung cu masina. Pe coborare am improvizat un traseu urmand albia unui rau, dar am ajuns relativ usor si la un drum forestier. Ploaia s-a oprit si am avut chiar si putin soare in final; urmat insa de alte rafele si tot asa. Oricum pe coborare si dupa nivelul de confort si siguranta s-a restabilit permanent.


majoritatea grupului initial care a plecat duminica


Pietrele Rosii


lapovita ..


valea Bistritei la intors


drum frumos


Aceste doua ture au fost singurele ture de munte clasice de cand m-am intors in Iasi, foarte putine avand in vedere ca de aproape 4 luni sunt aici si nu am inca un job. Pentru restul verii sunt ceva planuri desigur si mai marete, dar sa vedem cate si cum se vor implini.

Septembrie 21, 2012

George Creek

Mi-ar fi placut mai mult titlul „Mount Williamson”. Dar n-a fost, nici pe departe, n-a fost sa fie. Planul era sa facem un traseu lung si cu multa urcare, intr-un weekend de doar doua zile desi era si mult de condus, si eram singurul sofer. Era echipa buna, mica, si motivata. Mount Williamson, la 4383m este al 2-lea varf ca inaltime din California, si din partea estica e accesibil mai rapid, pe doua rute: Shepard’s Pass, putin mai lunga si circulata, si George Creek, pustie si urata, dar mai scurta. Nu prea ne-am dat noi seama cat de realizabil este, dar tin minte ca am calculat ca avem 20 ore la dispozitie pentru traseu si ca nu sunt mai mult de 20 kilomeri. Inca nu inteleg cum s-a scurs timpul si kilometrii nu, dar plecarea in traseu a fost relativ in plan. Poate am pierdut putin timp in plus pe drumul neasfaltat, inchis in multe locuri, cu masina inchiriata foarte mica, blocata chiar de cateva ori, zgariata, dar in fine am putut sa ajungem foarte aproape de unde se incepe traseul.


Tioga Pass, partea estica


drum inchis


Mount Williamson, 4383m


blocat


pregatiri, si unde am lasat masina

Normal ca dupa vreo 5 minute ne-am pierdut de la carare, revinind apoi si prin prima traversare ad-hoc de rau (va fi un singur rau tot timpul, George Creek). Nu cred ca am mers chiar atat de incet la inceput. Stiu ca am pierdut dupa multe ore, orice carare, si ne-am trezit ca vrem pe cealalta parte fata de rau, unde parea mai bine, dar nu prea era. Apoi invers. Am mai tinut-o asa mult timp, pana cand pe la ora 7 seara am vazut ca nu eram decat la 2700m aproximativ. Plecasem putin de sub 2000, vroiam in 10-14 ore sa spunem sa ajungem la 4300, si eram doar la 2700 dupa vreo 8. Erau boscheti in continuare, se vedea si unde se terminau dar era destul de departe. Probabil fara vegetatie (scaieti cu spini continuu prin care nu ai cum sa treci fara sa te zagarii, ar fi fost mult mai bine, dar ar ramane oricum si grohotisul, toate pietrele care vin la vale cand calci cu tot cu piciorul care a consumat energia de a urca degeaba. Asa ca ne-am hotarat sa ne oprim. Nici asta nu a fost prea usor, nicaieri loc macar cat de cat de pus un cort, asa ca am mers la vale destul de mult, pana am gasit o piatra cam 2×3 metri, oblica si aia, dar mult mai buna decat orice alta varianta. Am mancat, ne-am culcat si am dormit destul de bine, obositi fiind.


nu dupa foarte mult timp, fix pe mijlocul cararii


si insistent


valea ‘vietii’


prin boscheti. macar astia nu aveau spini

Coboratul nu a fost asa de greu, parca ne-a luat vreo 3, 4 ore daca tin minte bine. Masina ne astepta fara probleme unde am lasat-o, probabil ca nu trecuse nimeni nici macar pe la drumul ala de zile sau saptamani. Am gasit un drum mai direct de intoarcere la autostrada, si de acolo dupa putine alte stopuri ne-am intreptat direct spre casa. Am ajuns tarziu, insa nu asa traziu ca alte dati, iar a doua zi am sters putin praful de pe masina ca sa se vada mai putin zgarieturile, am predat-o si iar la munca.


dimineata


si eu


aproape de masina


la intoarcere, in Yosemite, Tenaya Lake, facem si noi o baie


zgarieturi

S-a meritat, nu s-a meritat, dar totusi ma gandesc ca s-ar merita candva sa incerc pe aceeasi ruta, dar cu 3 zile astfel ca sansele sa fie mult mai mari. Neplacut cumva, dar pare totusi o provocare. Plus ca ar fi interesant sigur zona de dupa vegetatie, dupa ce scapi de toti spinii, si poti in sfarsit sa mergi mai rapid. Acolo sus peisajul si mai ales reusita varfului, ar face sa se merite tot efortul.

Iulie 11, 2012

Yosemite vara

Dupa ce am fost un weekend in Sequoia, ocolind Yosemite pentru a fugi de aglomeratie si complicatii la rezervari, la doar doua saptamani distanta, n-am mai avut ce face si am fost in Yosemite. Si tura asta am fost mult mai multi, cat pentru doua masini, 8 in total. Am reusit sa rezerv un camping pentru vineri noapte si sambata dimineata am gasit o poteca unde am putut campa peste noapte in noaptea urmatoare, desi nu a fost chiar in vale, unde e centrul parcului ci intr-o zona de la altitudine mult mai mare, dar frumos, si diferit fata de vale. Mai putine stanci imense verticale, dar mai multe varfuri interesante, Tuolumne Meadows, ca zona ‘civilizata’ in care am stat prima noapte. Am ajuns tarziu pe la 1-2 noaptea, plecand tot asa de vineri imediat dupa o zi de munca. In camping era inca ceva miscare, si ne-am pus si noi corturile rapid si ne-am culcat.


acum am si inchiriat un cort, chiar unul imens

Dupa cum spuneam, a doua zi am plecat rapid sa rezervam ceva, nestiind care ne sunt sansele. Insa am gasit, chiar pentru toti 8, desi putine poteci au ‘first come – first served’ fara rezervare pentru mai mult de 10 oameni pe noapte. Si ca si in Sequoia, ne-am intalnit cu padurari pe poteca care ne-au verificat permisul. Dupa asta si ceva mancare, am si plecat rapid, cu destinatia finala Young Lakes, pe o bucla, la intors avand sansa sa venim pe alta parte.


Dog Lake


tot grupul


TVA, care a fost pentru vreo 10 zile aici iar acum e in Seattle pe perioada verii


3 ieseni, chiar toti de la aceeasi facultate

Pana sa ajungem la ultimul lac (mai exact erau 3 lacuri ca destinatie finala), tantarii isi fac simtita prezenta. Stiind din Sequoia ce poate insemna asta, ne apropiem fara rucsaci de lac, facem cateva poze si ne retragem, ratacind vreo ora dupa cautarea unui loc de cort, nu atat confortabil cat departe de apa sau zone unde sunt tantari. Gasim ceva, printre stanci, si aproape de poteca.


Young Lake


Ragged Peak (presupun)


avem timp de carti, avem 3 sticle de vin, si ne bucuram de apus


dupa care urmeaza o mafia in cortul mare

Cu ceva frica ca vine ursul desi aveam cutii speciale pentru mancare, dormim singura noapte in salbaticie, pentru ca urmatoarea zi sa plecam usor la vale, pe un drum mai simplu si cu ceva mai putine peisaje, dar frumos si asta.

Dupa ce ajungem la masini mergem la rau sa ne si ne spalam oarecum, apoi ne impartim in 2 echipa pentru cei care vor sa mai conduca prin parc si sa vada mai multe, iar ceilalti sa ajunga mai rapid acasa. Eu raman mai mult evident, desi am vazut cel mai mult dintre toti obiectivele care urmeaza. In final conving lumea sa mergem si la Mariposa Grove, unde sunt capaci Sequoia in Yosemite, insa din masina nu vezi foarte multi, iar pentru hike nu e timp. Acasa nu ajungem foarte tarziu, pe la ora 11, dar cu o intarziere de vreo 3 ore fata de celalalt grup.


Tenaya Lake


Half Dome


Bridalveil Fall, deja in ‘valley’


Yosemite Falls


celebrul Tunnel View


Mariposa Grove


ca si acum 2 weekenduri, coboram dupa-amiaza din munti,
iar dealurile sunt foarte galbene, soseaua intinsa etc

Cam asta a fost, deosebit in mod special pentru ca am fost asa multi, si Yosemite impresionat mai ales pentru cei care nu au mai fost. Si nici traseul nu a fost chiar scurt, foarte aproape ca distanta de cel din sequoia, de vreo 20-23 km in total.

Acum urmeaza deja alte planuri, plus ca au mai fost multe iesiri mici prin apropiere; despre care o sa povestesc cand o sa mai am timp. Ma astept ca voi fi nevoit sa scriu tot mai scurt ca si acum, ceea ce nu e neaparat rau insa.

Older Posts »

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.