Iaşi Outdoors

februarie 27, 2012

Vizita Adrian

Saptamana trecuta am avut primul vizitator, Adrian care a venit aici pentru niste interviuri, insa si-a extins perioada la vreo 10 zile, pentru un antrenament serios pe cursiera. Se intelege ca diferenta intre clima de aici si cea de acolo, mai ales la cum a fost vremea in Romania saptamanile trecute (zapada multa si frig extrem), au facut sa se merite pentru el un cantonament la asa mare distanta. Si-a inchiriat o cursiera full-carbon de top, iar eu m-am alaturat turelor lui cat am putut, mai ales in weekend. Dupa cum ma asteptam, nu am reusit sa-l conving sa bagam si altceva decat ture de cursiera, poate cu singura exceptie o relaxare pe plaja.


proaspat ajuns in California, Adrian imi testeaza putin MTB-uk

Joi am chiulit jumate de zi de la servici ca sa facem o prima tura impreuna, care a fost costal clasic. Tin sa mentionez (si o sa continuui in stilul asta), ca tura a avut doua catarari semnificatie: Old La Honda si Tunitas, iar pe prima am ajuns cu 3 minute inaintea lui Adrian (fenomen care nu se va mai repeta), iar la Tunitas oarecum impreuna, desi sprintul lui Adrian de pe ultimii cativa sute de metrii i-au dat un avantaj de vreo jumatate de minut.


Adrian termina si el (in sfarsit :P) Old La Honda

A urmat weekendul si a fost din fericire unul lung, luni fiind liber. Am facut ture sambata si luni, iar duminica mai mult relaxare.

Sambata am urcat Saratoga, sau Highway 9, pe ambele parti. Catarari lungi si destul de constante, pe langa asta si frigul ne-au cam obosit. Am apucat si sa filmez cu aparatul montat pe casca, dar nu am uploadat inca pentru ca sunt cam mari. La prima catarare am pierdut eu 2 minute, iar la a doua am ajuns deja la 5 minute dupa Adrian, la un timp de 30 – 40 minute aproximat per catarare.

Duminica ne-am relaxat, am mers putin la ocean cu masina, iar pe dupa-masa ne-am plimbat prin Stanford vreo ora. Adrian mi-a dat un challenge interesant, sa ajung la 50 km/h pe plat, in ambele directii ale unei sectiuni de drum, ca sa demonstrez ca pot prinde 50 km/h in conditii cel putin normale, practic eliminand ajutorul vantului sau pantei. Nu prea am reusit oficial, dar am fost destul de aproape; reusind un 49.6 km/h intr-o directie si 48 km/h la intors. Pot folosi scuza ca nu am avut destula distanta de rulaj, dar am de gand sa mai incerc asa ca nu bag scuze, cred ca nu va fi nevoie.

Luni am facut cea mai mare catarare din zona, pe care eu o mai facusem demult in 2010, Mount Diablo. Vreo 17 km aproape de ambele parti, pe care l-am facut noi : North Gate si South Gate, ambele de cate aparoape 1000 metri urcare, varful pe la 1180m. Am pierdut mult timp cu transportul pentru a ajunge acolo, nu e asa aproape de unde stau, dar s-a meritat. Clar cel mai solicitant din toate cele 3 zile ale mele si presupun ca si din toate alea lui Adrian. La urcarea pe ‘North Gate’ am ajuns dupa 3 minute iar la South dupa 4 minute, impreuna cu un mosnegut care s-a tinut o gramada de mine desi era pe MTB, surprinzator. Asta iarasi la timpi de urcare de peste o ora pe ambele parti. Vreamea a fost in schimb mult mai buna acum, iar in zilele urmatoare Adrian a prins chiar si 24 grade parca, timp in care insa eu imi faceam datoria la umbra monitoarelor.


pierdem putin directia si chiar si asfaltul


pe varful Mount Diablo, dupa prima urcare


la prima urcare am intrat intr-o strat de nori care a nu depaseau insa altitudinea varfului, asa ca am avut ceva peisaj sus, iar spre seara s-au retras norii si mai mult

Pentru mine nu au sens nici un fel de statistici totale, dar pentru Adrian ar fi asa:
10 zile consecutive : 836 km 12306 metri verticali, 35.61 ore de pedalat viteza medie 23.47 km/h.


la plecarea finala, sperand sa ne revedem cel tarziu in octombrie

O sa evit o perioada turele de cursiera cel putin, din motive multiple :p, dar weekendul viitor am o incercare indrazneata despre care nu va spun decat ca include in realizarea ei achizitionarea unui piolet. Sa ne auzim cu bine..

Reclame

ianuarie 5, 2012

Saratoga & Long Ridge

Dupa destul de multa vreme mi-am facut timp sa fac inca o tura cu bicla, si era clar ca o sa merg cu MTB doar de cand am luat-o n-am testat-o decat odata. Intre timp s-au intamplat ceva lucruri interesante, inclusiv un hike cu un grup destul de mare de romani de vreo 12 km pana la Alamere Falls, o cascada draguta de pe coasta Pacificului; apoi in aceelasi weekend a fost si noaptea ce face trecerea dintre ani, pe care am petrecut-o in San Francisco tot printre romani.


eu la Alamere Falls


coasta inspre nord, pe o zi ploioasa


apusul

Dupa ce mi-am revenit insa din toata distractia cu revelionul, am simtit nevoia sa ma aerisesc putin cu bicicleta, imi facusem pofta uitandu-ma la carare de la hike-ul de cateva zile dinainte. Nu m-am documentat foarte mult dar am gasit niste carari care pareau sa faca un circuit frumos. La fata locului insa, ‘trail’-ul care trebuia sa ma urce pe aceelasi munte de tura trecuta, dar pe traseu diferit, era deschis doar pentru hike. Mountain bike-ul interzis. Nu prea-mi venea sa cred. Dar erau oameni cu hike destul de multi si m-am gandit sa respect, colectand o harta care se gasea la intrarea pe poteca in niste cutiute, ca sa stiu pentru tura viitoare. Am luat-o pe ocolite si pe asfalt, incercand iarasi fara succes sa intru pe un drum de pompieri, care era interzis si el (mi-ar fi placut ca era neasfaltat). Am ajuns sus pe munte si de acolo stiam de un drum ‘de creasta’ care nu era interzis, si am inceput bucuros sa pedalez pe el. Nu inainte de o pazua de masa pentru ca deja trecutse destul de mult timp. Si in timpul pauzei isi face aparitia un coiot (cred), animale care se vad mai rar decat caprioare sau altele de aici, asa ca m-am bucurat sa-l vad desi a fugit rapid. Nici eu nu am mai stat mult si pentru cateva ore am haladuit pe tot felul de carari si poteci unde era permis sa merg cu bicla, coborand mult mai tarziu la asfalt, aproape pe intuneric. In total 76 km parcursi din care doar vreo 30 pe poteci, dar ceva mai mult proportional ca timp. Oricum, dupa cum fac toti care ii vad pe aici, ar fi bine sa ma duc cu masina pana la intrarea in poteca si acolo sa incep sa pedalez direct pe poteca, doar ca inca nu am masina. E buna si incalzirea pe asfalt, dar cam lunga pana la urma ..


afis cu o gramada de informatii la intrarea in parc


drumul de pompieri


lame


in sfarsit scap de asfalt


ceata ramane in vale, cred ca pentru tot restul zilei. norocul ca sunt sus


Horseshoe Lake


o ‘turma’ de curcani salbatici


altii cu bicla, majoritatea cate doi


cer interesant pe inserat


locul de unde am inceput tura trecuta

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.