Iaşi Outdoors

septembrie 21, 2012

George Creek

Mi-ar fi placut mai mult titlul „Mount Williamson”. Dar n-a fost, nici pe departe, n-a fost sa fie. Planul era sa facem un traseu lung si cu multa urcare, intr-un weekend de doar doua zile desi era si mult de condus, si eram singurul sofer. Era echipa buna, mica, si motivata. Mount Williamson, la 4383m este al 2-lea varf ca inaltime din California, si din partea estica e accesibil mai rapid, pe doua rute: Shepard’s Pass, putin mai lunga si circulata, si George Creek, pustie si urata, dar mai scurta. Nu prea ne-am dat noi seama cat de realizabil este, dar tin minte ca am calculat ca avem 20 ore la dispozitie pentru traseu si ca nu sunt mai mult de 20 kilomeri. Inca nu inteleg cum s-a scurs timpul si kilometrii nu, dar plecarea in traseu a fost relativ in plan. Poate am pierdut putin timp in plus pe drumul neasfaltat, inchis in multe locuri, cu masina inchiriata foarte mica, blocata chiar de cateva ori, zgariata, dar in fine am putut sa ajungem foarte aproape de unde se incepe traseul.


Tioga Pass, partea estica


drum inchis


Mount Williamson, 4383m


blocat


pregatiri, si unde am lasat masina

Normal ca dupa vreo 5 minute ne-am pierdut de la carare, revinind apoi si prin prima traversare ad-hoc de rau (va fi un singur rau tot timpul, George Creek). Nu cred ca am mers chiar atat de incet la inceput. Stiu ca am pierdut dupa multe ore, orice carare, si ne-am trezit ca vrem pe cealalta parte fata de rau, unde parea mai bine, dar nu prea era. Apoi invers. Am mai tinut-o asa mult timp, pana cand pe la ora 7 seara am vazut ca nu eram decat la 2700m aproximativ. Plecasem putin de sub 2000, vroiam in 10-14 ore sa spunem sa ajungem la 4300, si eram doar la 2700 dupa vreo 8. Erau boscheti in continuare, se vedea si unde se terminau dar era destul de departe. Probabil fara vegetatie (scaieti cu spini continuu prin care nu ai cum sa treci fara sa te zagarii, ar fi fost mult mai bine, dar ar ramane oricum si grohotisul, toate pietrele care vin la vale cand calci cu tot cu piciorul care a consumat energia de a urca degeaba. Asa ca ne-am hotarat sa ne oprim. Nici asta nu a fost prea usor, nicaieri loc macar cat de cat de pus un cort, asa ca am mers la vale destul de mult, pana am gasit o piatra cam 2×3 metri, oblica si aia, dar mult mai buna decat orice alta varianta. Am mancat, ne-am culcat si am dormit destul de bine, obositi fiind.


nu dupa foarte mult timp, fix pe mijlocul cararii


si insistent


valea ‘vietii’


prin boscheti. macar astia nu aveau spini

Coboratul nu a fost asa de greu, parca ne-a luat vreo 3, 4 ore daca tin minte bine. Masina ne astepta fara probleme unde am lasat-o, probabil ca nu trecuse nimeni nici macar pe la drumul ala de zile sau saptamani. Am gasit un drum mai direct de intoarcere la autostrada, si de acolo dupa putine alte stopuri ne-am intreptat direct spre casa. Am ajuns tarziu, insa nu asa traziu ca alte dati, iar a doua zi am sters putin praful de pe masina ca sa se vada mai putin zgarieturile, am predat-o si iar la munca.


dimineata


si eu


aproape de masina


la intoarcere, in Yosemite, Tenaya Lake, facem si noi o baie


zgarieturi

S-a meritat, nu s-a meritat, dar totusi ma gandesc ca s-ar merita candva sa incerc pe aceeasi ruta, dar cu 3 zile astfel ca sansele sa fie mult mai mari. Neplacut cumva, dar pare totusi o provocare. Plus ca ar fi interesant sigur zona de dupa vegetatie, dupa ce scapi de toti spinii, si poti in sfarsit sa mergi mai rapid. Acolo sus peisajul si mai ales reusita varfului, ar face sa se merite tot efortul.

Reclame

august 21, 2012

Alt Yosemite

Nu in ultimul rand, poate nu cel din urma de anul acesta. Am fost 7 baieti cu doua masini, am plecat vineri dupa munca si dupa ce am inchiriat restul echipamentului necesar, pana in Wawona Campground, care nici macar nu e in parcul national propriu-zis. Am ajuns atat de tarziu incat nu mai era nimeni acolo sa ne numere sau inregistreze, si am si plecat devreme. Oricum ne stiam locul dupa numarul de la rezervare.

Sambata dimineata devreme am trecut pe la Tunnel View iar, din pacate soarele bate dimineata dinspre peisaj asa ca nu prea e ideal pentru facut poze. Devreme am ajuns si la Visitor Center unde am ales un traseu cu stat la cort peste noapte pe North Dome, aproape ca zona de vale si centrul parcului. In schimb a trebuit sa urcam la inceput foarte brusc si pe caldura. Pe la finalul urcarii am ramas fara apa aproape, gandindu-ne cum ar fi sa nu gasim deloc sus. Am gasit in final un rau chiar cand ne asteptam mai putin si am stat o gramada de timp la el. Pana seara am mai trecut o vale am schimbat directia iar dupa ceva timp am intalnit o ursoaica cu doi pui. Noaptea ne-a prins pe un dom, aproape de North Dome, incercand fara success sa coboram spre padure si spre un rau. Mai bine a fost ca am renuntat, nu ca nu am fi putut ajunge la apa dar campingul in varful stancii direct sub un cer senin s-a meritat din plin. Eu am preferat bivuacul, desi erau locuri destule la corturi.

From Yosemite August

Noaptea in Wawona

From Yosemite August
From Yosemite August
From Yosemite August

Tunel View, iar

From Yosemite August
From Yosemite August

la plecare dupa o parcare ‘extrema’

From Yosemite August

greu la deal

From Yosemite August
From Yosemite August

‘bucuros’ ca am gasit apa

From Yosemite August

puiul negru, frate-su era mai deschis la culoare

From Yosemite August
From Yosemite August
From Yosemite August

toti 7

From Yosemite August
From Yosemite August
From Yosemite August
From Yosemite August

Coulds Rest si Half Dome dupa apus

From Yosemite August

un foc mic chiar pe stanca

From Yosemite August
From Yosemite August
From Yosemite August

zone la altitudini mai mari

Duminica dimineata am dat o fuga pana pe North Dome singur, inainte de rasarit. La intors am luat-o cu toti la vale, iar la primul rau am oprit iar ca sa gatim si iar am stat sigur peste o ora, poate doua. Apoi valea a devenit si mai spectaculoasa, cu pereti verticali mult mai inalti fix sub noi. Am ajuns foarte aproape de Yosemite Falls, a 3-la cascada din lume ca inaltime; din pacate acum secata. Chiar pe langa ea am coborat un sir foarte lung de serpentine scurte. La final obositi cu totul, ajungem in vale, ne spalam si mancam ceva rapid ca sa fim gata de drum cat mai repede. Conduc eu prima parte a drumului si iar la iesirea din munti peisajul e deosebit, mai ales ca acum era foarte aproape de apus. Am ajuns bine acasa, cam obositi dar dupa una din cele mai reusite iesiri la munte de vara asta. Cel putin dupa Rainier, as zice ca a fost cea care mi-a placut cel mai mult. Momentan 🙂

From Yosemite August

soarele inca nu a rasarit dar sunt deja oameni pe Half Dome

From Yosemite August
From Yosemite August

unde am campat noi, vazut de pe North Dome

From Yosemite August

noua bascalie

From Yosemite August
From Yosemite August
From Yosemite August
From Yosemite August
From Yosemite August
From Yosemite August
From Yosemite August

pe acolo cadea cascada dar acum e secata

From Yosemite August

seara la iesirea din munti

From Yosemite August

Traseul GPS
din pacate GPS-ul il taie in bucatele : 1 + 2 + 3
vreo 25 km in total cu multa urcare

iulie 11, 2012

Yosemite vara

Dupa ce am fost un weekend in Sequoia, ocolind Yosemite pentru a fugi de aglomeratie si complicatii la rezervari, la doar doua saptamani distanta, n-am mai avut ce face si am fost in Yosemite. Si tura asta am fost mult mai multi, cat pentru doua masini, 8 in total. Am reusit sa rezerv un camping pentru vineri noapte si sambata dimineata am gasit o poteca unde am putut campa peste noapte in noaptea urmatoare, desi nu a fost chiar in vale, unde e centrul parcului ci intr-o zona de la altitudine mult mai mare, dar frumos, si diferit fata de vale. Mai putine stanci imense verticale, dar mai multe varfuri interesante, Tuolumne Meadows, ca zona ‘civilizata’ in care am stat prima noapte. Am ajuns tarziu pe la 1-2 noaptea, plecand tot asa de vineri imediat dupa o zi de munca. In camping era inca ceva miscare, si ne-am pus si noi corturile rapid si ne-am culcat.


acum am si inchiriat un cort, chiar unul imens

Dupa cum spuneam, a doua zi am plecat rapid sa rezervam ceva, nestiind care ne sunt sansele. Insa am gasit, chiar pentru toti 8, desi putine poteci au ‘first come – first served’ fara rezervare pentru mai mult de 10 oameni pe noapte. Si ca si in Sequoia, ne-am intalnit cu padurari pe poteca care ne-au verificat permisul. Dupa asta si ceva mancare, am si plecat rapid, cu destinatia finala Young Lakes, pe o bucla, la intors avand sansa sa venim pe alta parte.


Dog Lake


tot grupul


TVA, care a fost pentru vreo 10 zile aici iar acum e in Seattle pe perioada verii


3 ieseni, chiar toti de la aceeasi facultate

Pana sa ajungem la ultimul lac (mai exact erau 3 lacuri ca destinatie finala), tantarii isi fac simtita prezenta. Stiind din Sequoia ce poate insemna asta, ne apropiem fara rucsaci de lac, facem cateva poze si ne retragem, ratacind vreo ora dupa cautarea unui loc de cort, nu atat confortabil cat departe de apa sau zone unde sunt tantari. Gasim ceva, printre stanci, si aproape de poteca.


Young Lake


Ragged Peak (presupun)


avem timp de carti, avem 3 sticle de vin, si ne bucuram de apus


dupa care urmeaza o mafia in cortul mare

Cu ceva frica ca vine ursul desi aveam cutii speciale pentru mancare, dormim singura noapte in salbaticie, pentru ca urmatoarea zi sa plecam usor la vale, pe un drum mai simplu si cu ceva mai putine peisaje, dar frumos si asta.

Dupa ce ajungem la masini mergem la rau sa ne si ne spalam oarecum, apoi ne impartim in 2 echipa pentru cei care vor sa mai conduca prin parc si sa vada mai multe, iar ceilalti sa ajunga mai rapid acasa. Eu raman mai mult evident, desi am vazut cel mai mult dintre toti obiectivele care urmeaza. In final conving lumea sa mergem si la Mariposa Grove, unde sunt capaci Sequoia in Yosemite, insa din masina nu vezi foarte multi, iar pentru hike nu e timp. Acasa nu ajungem foarte tarziu, pe la ora 11, dar cu o intarziere de vreo 3 ore fata de celalalt grup.


Tenaya Lake


Half Dome


Bridalveil Fall, deja in ‘valley’


Yosemite Falls


celebrul Tunnel View


Mariposa Grove


ca si acum 2 weekenduri, coboram dupa-amiaza din munti,
iar dealurile sunt foarte galbene, soseaua intinsa etc

Cam asta a fost, deosebit in mod special pentru ca am fost asa multi, si Yosemite impresionat mai ales pentru cei care nu au mai fost. Si nici traseul nu a fost chiar scurt, foarte aproape ca distanta de cel din sequoia, de vreo 20-23 km in total.

Acum urmeaza deja alte planuri, plus ca au mai fost multe iesiri mici prin apropiere; despre care o sa povestesc cand o sa mai am timp. Ma astept ca voi fi nevoit sa scriu tot mai scurt ca si acum, ceea ce nu e neaparat rau insa.

decembrie 30, 2011

Freel Peak

Au venit sarbatorile si aici in sfarsit si am ales sa le petrec fara sa revin in Romania, dar profitand de timpul liber cu o tura la munte. A fost prima iesire adevarata de cand sunt aici, si mi-a prins foarte bine. Am plecat in special cu planuri de schiat dar pentru mine avea sa fie prima pe schiuri. Am schiat 2 zile din 3, si mi-a placut mai ales pentru ca am reusit sa invat destul. Conditile aici, mai ales unde am fost noi sunt super, dar nu le pot compara cu Romania pentru ca acolo nu am fost. Locatia lacul Tahoe, pe care il mai vazusem, si mai exact la Heavenly, o statiune imensa ce dispune de 94 partii si 30 de telescaune. Dintre acestea insa doar o treime aproximativ erau deschise, dar raman suficiente mai ales pentru mine care intram pentru prima data in lumea schiatului. Si mi-a placut mult, dupa cum ma si asteptam, si dupa cum mi-era frica, mai vreau.. Totusi, pentru o zi am renuntat la schiat pentru un hiking interesant ce avea ca scop principal sa urc pe cel mai inalt varf din zona.

Prima zi de schiat, am stat cuminte pe partiile de incepatori, marcate cu verde, desi erau doar doua. De prima mai scurta m-am plitisit destul de rapid, dar a doua era mult mai lunga si era chiar greu sa cobor fara pauza .. sau fara sa cad.


vedem zapada pentru prima data, din masina


Emerald Bay, noaptea


granita dintre California si Nevada trece printre partii. Spre California se vede lacul Tahoe si alti munti, iar spre Nevada inceputul desertului (in poza de mai sus)


Lacul pe fundal

Dupa o zi obositoare ne-am culcat destul de devreme, si eu m-am pregatit pentru hike-ul de a doua zi. Aveam puncte pe gps, o harta ceva mancare si echipament mai mult de vara, cu exceptia parazapezilor si a catorva haine mai groase. Am pleacat la ora 9 urmarind o poteca de mountian-bike, care insa devine destul de tehnica la altitudini mai mari. Am pierdut poteca destul de mult, scurtand cumva distanta totala, fiind insa sigur pe directia pe care trebuia sa merg. In vai zapada nu era topita, pe zonele insorite insa era uscat. O ultima portiune este doar pentru hike, pe care se ajunge la varf. Am ajuns destul de tarziu pe la ora 3, si era deja evident ca ma voi intoarce pe intuneric. Aveam alt drum de intoarcere in plan, insa nu mai scurt. Varful Freel de 3318m, este cum spuneam cel mai inalt din zona si ofera o panorama superba si diversificata. Cu siguranta e cel mai inalt varf pe care l-am urcat iarna, pe 25 Decembrie insa nu ma pot bucura record, pentru ca nu au fost deloc conditii de iarna grea. Si mai mult, traseul nu e deloc tehnic, singurul lucru interesant fiind zonele cu multa gheata in zona paraurilor.
La intoarcere am ratacit si mai mult, si pe valea pe care am coborat zapada era asternuta mai bine incat am fost nevoit sa-mi pun parazapezile, amintindu-mi cu bucurie insa de ture serioase de iarna. Am ajuns pe intuneric si am incheiat traseul pe la ora 6, dupa 9 ore si 30 km parcursi.


orientare ..


zona frumoasa pentru escalada


aproape de varf


si pe varf


cutia cu mesaje ..


Nevada


cred ca se vad varfuri din Yosemite


revenin la civilizatie


traseul cum l-am parcurs eu. download .kml

Ultima zi de schi am trecut de la trasee de incepatori la cele medii (albastre), explorand toate partiile care erau deschise, si chiar cu mai putine cazaturi decat in prima zi. Cu siguranta o sa mai schiez oricand voi mai avea ocazia .. dar vreau sa nu renunt nici la vechiurile obiceiuri..


cu Ionut si Adi


partia si lacul..

Cam asta a fost weekend-ul de Craciun, pe scurt o tura faina la munte cu un nou sport care mi-a placut, de care am profitat din plin.

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.