Iaşi Outdoors

iulie 11, 2010

Mount Hamilton

Varful Mount Hamilton are o altitudine de 1329m, fiind cel mai inalt din zona Silicon Valley. Pe el s-a construit in anii 1870-1880 observatorul astronomic Lick, pentru care s-a construit in prealabil si Hamilton Road, un drum la care datorita conditiilor de transport de atunci s-a avut grija ca pantele sa nu fie prea mari, si sa se poata transporta echipamentul necesar observatorului cu cai. Cum nici eu nu am asa multi cai putere, m-am grabit sa ajung pe drumul asta celebru intre biciclistii din zona asta.

Ma trezesc deci sambata pe la 8:45, ceasul fiind pus sa sune mai devreme dar din greseala pentru p.m., mananc ceva in fuga si ma grabesc sa prind trenul de 9:25 pana in San Jose, ca sa scap de vreo 20 km prin civilizatie, ramand doar cu aproximativ 10 km. Prind destul de lejer, iar peste jumatate de ora sunt in San Jose, si pentru prima oara vad aici cladiri ceva mai inalte, si mai multe adunate, asta pentru ca sunt in centru, iar intr-un kilometru maxim scap de peisajul asta. Doua din turnuri sunt sediul Adobe.

From Mt Hamilton


adobe


pe acolo trebuie sa urc

Ce am uitat sa zic e ca am ales pentru urcare un traseu diferit de cel clasic. Clasic se urmareste Hamilton Road dar mie-mi parea mai scurt pe harta sa urc pe Quimby Road, care traverseaza insa mai direct alt lant de munti si apoi coboara mai mult. Problema nu e ca urca, asta-mi doream, insa panta ajunge destul de rapid sa fie prea mare. Depaseste 13%, 16, .. ajunge la 20 in unele curbe stranse. Sunt nevoit sa opresc de multe ori. Din marginea drumului o iau la fuga continuu zeci de veverite, intr-un loc sunt adunate asa multe ca mi se face frica de ele :). De la 600 si ceva m incep sa cobor si dupa putini km intru in Hamilton Road.


cate veverite sunt? 😛


silicon valley


mt Hamilton – putin in dreapta

De aici cobor in continuare putin, si incep sa urc mult mai usor. O tine usor mult timp, prind un biciclist din urma cu greu si raman in trena lui pana cand ma opresc iar pentru o pauza, desi panta nu era prea mare, oboseala se acumulase :P. Eram la 300 metri sub varf si asta a fost singura oprire. Pe urma ajung usor sus, si ma orientez rapid spre punctul turistic.


condor, specie pe cale de disparitie


cand ajung la 3 metri de el isi ia zboru

La observator stau destul de mult sa ascult niste explicatii, un tur gratuit ce are loc la fiecare 15 minute, apoi sa citesc parte din afisele de pe pereti. Intru in vorba cu un biciclist la intrare, apoi ma duc in slapi spre alta cladire din complex unde observ ca nu mai am camera foto. Ma intorc grabit si o gasesc bucuros la biciclistul cu care vorbisem, o uitasem la intrare.


cocalar

Dupa ce-mi dau drumul la vale nu mai opresc decat pentru niste filmulete, sau nici pentru alea :). Partea pe care n-o vazusem din drum la urcare imi place mult, fiind mai deschisa, si-mi aminteste de coborarea de pe pasul Nigra din Italia. Intru bine in oras, in dreptul unei sosele lungi care duce fix la gara, si mai opresc doar la un restaurant vietnamez pentru o experienta culinara :P.

Per total am parcurs cam 85 km, am urcat doar aproximativ 1700 m, si s-a simtit ca a fost mai usor ca weekend-ul trecut. Incep sa ma satur de privelistea secetoasa a dealurilor/muntilor de aici, si caldura cu soare continuu insa pentru un traseu pe saptamana nu e grav si inca mai am 2-3 ture planificate in zone din imprejurimi.
Traseu urcare + coborare

Reclame

iulie 5, 2010

Pacific Ocean

Pentru cei care nu stiu pentru o perioada de 3 luni m-am mutat in California, San Francisco sau mai exact orasul Mountain View. Am venit aici ca sa lucrez, in schimb n-as putea sa stau weekendurile in casa mai ales ca sunt multe lucruri de vazut, sper ca pana acum e doar inceputul inceputului.
A trecut doar o saptamana de cand am ajuns dar mi-am luat inima in dinti si mi-am cumparat o bicicleta. Am mers vreo 4 mile si 5-6 magazine, neajunsul fiind ca preturile sunt destul de ridicate, cursiere incep pe la 500 si ajung usor la 10 mii $. Alea mai serioase nu coboara sub 1500$. Da fara nu puteam asa ca am luat un Scott Speedster S40 pe care impreuna cu pedale si antifurt si taxe am platit 835$. Arata bine si sper sa-l vand usor la plecare cu 2/3-3/4 din cat am dat pe el.

From California stuff

Bicicleta fiind cumparata deja de o zi trebuia testata serios. Suna bine sa merg pana la ocean, hartile ziceau ca ar lua cam 30 mile, adica 45 km, asa ca pe la 9 dimineata am plecat. Renunt la ideea de a-mi lua SPD-urile, pentru ca sa nu mai schimb pedalele, ceea ce nu am regretat prea mult doar ca printre ceilalti biciclisti ma simteam ciudat.

From Pacific Ocean

Ma incurc putin la iesirea din oras, desi in directia asta ar fi mult mai putin ca sa iesi afara fata de oricare alta, ceva in genul 5 km. Dupa ce ies peisajul nu arata pustiu, sunt case risipite prin paduri de foioase, veverite si iepuri mai trec din cand in cand soseaua. Mi se pare frumos si usor pana cand intru brusc in urcare, o catarare cat se poate de serioasa lunga de vreo 10 km si inalta de aproximativ 500 m. Bucati de 13%, chiar 16% cred maxim, sunt la tot pasul, si nu se urca continuu. Nu prea sunt serpentine mari, drumul serpuieste insa continuu. Intalnesc multi alti biciclisti care coboara, si ajung sus obosit. De acolo o bucata e oarecum plat, si incepe usor sa coboare. Nu ma orientez usor. Apare un fel de fazan mare pe sosea, care-si ia zborul cum il vad. Cobor pe langa o ferma / herghelie ceva cu un lac, cobor mai jos si intru iar in padure, care disparuse cumva pe portiunea cea mai intalta. Intalnesc un grup de vreo 20 bicicisti imbracati simiar, cred ca un antrenament intr-o echipa mai serioasa. Apoi imediat ma opresc cand in stanga drumului apar niste arbori sequoia, specie care o vad pentru prima data si de care sunt cu adevarat impresionat. Sunt cativa de dimensiune mai mare, insa nu pare un loc special si cred ca recordurile pot ajunge mult mai departe. Ca specie copacii astia cica sunt cele mai mari fiinte de pe pamant (wikipedia).

De aici intru pe drumuri tot mai „principale” si mai circulate. Portiunea de plat e ceva mai mare decat m-am asteptat, si ajung in San Gregorio si apoi sa vad si oceanul doar dupa 53 km de la plecare, unde estimasem cam 45 km. Plaja nu ma impresioneaza atat de mult, sunt valuri insa destul de mari si stanci interesante in departare, aici unde ajung eu e insa la varsarea unui rau. E multa lume, dar nimeni in apa. Intru si eu doar cu picioarele, si e rece. Nu stiu daca era interzis dar oricum nu ma atrage atat de mult acum incat sa intru. Fac niste poze si incep sa ma intorc. Opresc la magazinul din San Gregorio unde sunt adunati foarte multi biciclisti de toate felurile, imi iau ceva de mancare si stau putin si la mini-concertul din magazin. Eram singurul in sandale, toti ceilalti cu papuci speciali. Plec apoi cu vantul din spate si pana la pante mai serioase merg bine.

La intors ma uit pe traseul inregistrat pe GPS la venit si ma orientez mai usor, locurile pe care le-am vazut si retinut trec rapid pana la un moment dat cand mi se termina apa, si caldura de pe la 2-3 dupa-amiaza ma cam loveste brusc. Moment nasol, care insa se intampla destul de aproape de varful catararii, care cu multa chinuiala o dau gata. La vale imi trece oarecum si de sete pe care o potolesc abia in oras la prima alimentara. Aici toate sucurile si mancarea au gust ciudat, dar nu e cazul sa ma plang de nimic. 100 km aproape fix, cu 1.25 litri de apa si un singur sandwich in San Gregorio ma fac sa beau si sa mananc instant. Acasa dorm vreo 3 ore de recuperare.

Am inregistrat si traseul, am deja destul de multe gadget-uri, pe bicla doar am deja doua plus iphone, camera, vechiul telefon, tot felul de tehnologii se invart in zona, vorba aia, silicon valley iar eu intru in rolul asta cumva.
Per total tura a fost mai grea decat ma asteptam, pantele de peste 13% m-au obosit mult si am avut prea putina apa cu mine. Aici sunt impresionat de diferentele care sunt la speciile de plante, animale, relief. Foarte multi bicicisti, nu doar in oras cum vazusem in Italia, ci peste tot, si si in echipe mari de 15-20.
Sper sa urmeze trasee tot mai multe si mai frumoase, dar vreau sa nu ma orientez doar pe asta in putinul timp liber pe care-l am aici. Ar fi totusi si din punctul asta de vedere niste trasee care nu trebuie ratate, si de-aia am investit mai mult si in bicicleta si sper sa-mi folosesc investitia. Pe curand.

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.