Iaşi Outdoors

aprilie 25, 2010

Merano – Vipiteno – Bressanone

Pentru azi planuisem o etapa desul de grea dar interesanta, as fi vrut sa fac doua pasuri din apropierea orasului Merano cu plecare si intoarcere aici. Pasul Giovo 2094 m si pasul Pennes 2211 m. Am pleacat dimineata la 9:15 ca si tura trecuta si dupa primii kilometrii in care am incercat sa ma tin de pista de biciclisti am renuntat, pentru ca nu era asfaltata si nici macar cat de cat neteda. Imi pare ca e mai sigur sa mergi cu cursiera pe sosea decat sa te complici pe pista unde nu stii la ce sa te astepti si intoarcearea la sosea dureaza si zeci de kilometrii uneori. Si asta am observat si la altii ciclisti mai tarziu, cei cu cursiere prefera sa ocoleasca pista in anumite zone. Orisicum, soseaua in prima parte, pana la San Leonardo, a fost perfecta, iar muntii care inchideau valea anuntau un pas frumos. M-am simtit si foarte bine, pana chiar pana sus. Am urcat constant cu putine pauze scurte pentru poze, apa, etc. Ultima parte a fost chiar deosebita, aveam si muzica potrivita in casti si am terminat pasul glorios. Sus zapada multa, destul de frig, am stat sa mananc si asta m-a racit si mai mult iar coboratul nu a fost tocmai placut. Jos m-am incalzit la loc dar avea sa aflu rapid o veste care mi-a stricat cel mai mult tura: pasul Pennes e inchis. Am ales sa ocolesc pe plat pentru intoarcere prin Bressanone – Bolzano – Merano. Evident la vale viteza medie a crescut constant pentru ca mergeam bine, desi pe sfarsit a aparut iar vantul din fata. Am ajuns in Bolzano si acolo iar a fost frustrant sa pierd pista ciclabila, sa ajung pe autostrada spre Merano de unde ma intorc cu greu pe pista. Intre orase pista era insa super buna si circulata, am gasit 1-2 ciclisti pe cursiere dupa care sa ma tin (cu greu), am renuntat sa mai caut apa asa ca am ajuns cu bine dar desidratat. Maine sper sa nu fac iar pauza dar mai vedem. Pun trackul si pozele:

Merano – Vipiteno – Bressanone

From Italia 2010 zi 9

ma pierd pe pista ne-asfaltata si ma intorc pe sosea


pe acolo trebuie sa fie pasul


In amintirea pasului Balea


finally


fara asta iesea tura perfecta

aprilie 24, 2010

Merano – Trafoi (Stelvio)

A 3-a zi in Italia fac pauza, ieri nu m-am simtit foarte bine pe bicla desi nu am facut un traseu deosebit de lung sau greu. Merano – Stelvio, cam 80 km X 2, ar fi fost daca pasul Stelvio ar fi fost deschis. Trafoi este ultima localitate dinainte de pas, pana la care e de urcat doar 10 kilometri din cei 25 si evident cei cu panta mai usoara. Pana acolo era deschis, pana acolo am mers. Distanta totala a turei dus-intors iese astfel 125 km. Urcatul a fost usor, ce mi-a venit mie mai greu a fost sa ajung pana acolo pentru ca pe la jumatatea drumului ma simteam fara energie / chef si am inceput sa pierd si drumul.
Pana la baza pasului este pista ciclabila care duce la pasul Resia, insa printre livezile de meri prin care trece continuu traseul pista se aseamana prea mult cu alte drumulete asfaltate iar marcajele lipsesc uneori. Oricum, cel putin in prima parte, am fost surprins de pista care era mai lata mai neteda si mai libera decat ma asteptam. La dus o bucata destul de mare la final am mers pe sosea. La intors am gasit si o bucata de pista neasfaltata insa nu a pus probleme, si apoi a devenit si mult mai circulata. Alt aspect pozitiv e ca in 90% din traseu e la distanta foarte mare de sosea.

track 1 + track 2

From Italia 2010 zi 7

iesirea din Merano


primul contact cu pista de biciclisti


La baza pasului


In Trafoi la 1510 m


da, e inchis


zona faina pe care am ratat-o la dus, pe care pista nu e asfaltata

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.