Iaşi Outdoors

septembrie 21, 2012

George Creek

Mi-ar fi placut mai mult titlul „Mount Williamson”. Dar n-a fost, nici pe departe, n-a fost sa fie. Planul era sa facem un traseu lung si cu multa urcare, intr-un weekend de doar doua zile desi era si mult de condus, si eram singurul sofer. Era echipa buna, mica, si motivata. Mount Williamson, la 4383m este al 2-lea varf ca inaltime din California, si din partea estica e accesibil mai rapid, pe doua rute: Shepard’s Pass, putin mai lunga si circulata, si George Creek, pustie si urata, dar mai scurta. Nu prea ne-am dat noi seama cat de realizabil este, dar tin minte ca am calculat ca avem 20 ore la dispozitie pentru traseu si ca nu sunt mai mult de 20 kilomeri. Inca nu inteleg cum s-a scurs timpul si kilometrii nu, dar plecarea in traseu a fost relativ in plan. Poate am pierdut putin timp in plus pe drumul neasfaltat, inchis in multe locuri, cu masina inchiriata foarte mica, blocata chiar de cateva ori, zgariata, dar in fine am putut sa ajungem foarte aproape de unde se incepe traseul.


Tioga Pass, partea estica


drum inchis


Mount Williamson, 4383m


blocat


pregatiri, si unde am lasat masina

Normal ca dupa vreo 5 minute ne-am pierdut de la carare, revinind apoi si prin prima traversare ad-hoc de rau (va fi un singur rau tot timpul, George Creek). Nu cred ca am mers chiar atat de incet la inceput. Stiu ca am pierdut dupa multe ore, orice carare, si ne-am trezit ca vrem pe cealalta parte fata de rau, unde parea mai bine, dar nu prea era. Apoi invers. Am mai tinut-o asa mult timp, pana cand pe la ora 7 seara am vazut ca nu eram decat la 2700m aproximativ. Plecasem putin de sub 2000, vroiam in 10-14 ore sa spunem sa ajungem la 4300, si eram doar la 2700 dupa vreo 8. Erau boscheti in continuare, se vedea si unde se terminau dar era destul de departe. Probabil fara vegetatie (scaieti cu spini continuu prin care nu ai cum sa treci fara sa te zagarii, ar fi fost mult mai bine, dar ar ramane oricum si grohotisul, toate pietrele care vin la vale cand calci cu tot cu piciorul care a consumat energia de a urca degeaba. Asa ca ne-am hotarat sa ne oprim. Nici asta nu a fost prea usor, nicaieri loc macar cat de cat de pus un cort, asa ca am mers la vale destul de mult, pana am gasit o piatra cam 2×3 metri, oblica si aia, dar mult mai buna decat orice alta varianta. Am mancat, ne-am culcat si am dormit destul de bine, obositi fiind.


nu dupa foarte mult timp, fix pe mijlocul cararii


si insistent


valea ‘vietii’


prin boscheti. macar astia nu aveau spini

Coboratul nu a fost asa de greu, parca ne-a luat vreo 3, 4 ore daca tin minte bine. Masina ne astepta fara probleme unde am lasat-o, probabil ca nu trecuse nimeni nici macar pe la drumul ala de zile sau saptamani. Am gasit un drum mai direct de intoarcere la autostrada, si de acolo dupa putine alte stopuri ne-am intreptat direct spre casa. Am ajuns tarziu, insa nu asa traziu ca alte dati, iar a doua zi am sters putin praful de pe masina ca sa se vada mai putin zgarieturile, am predat-o si iar la munca.


dimineata


si eu


aproape de masina


la intoarcere, in Yosemite, Tenaya Lake, facem si noi o baie


zgarieturi

S-a meritat, nu s-a meritat, dar totusi ma gandesc ca s-ar merita candva sa incerc pe aceeasi ruta, dar cu 3 zile astfel ca sansele sa fie mult mai mari. Neplacut cumva, dar pare totusi o provocare. Plus ca ar fi interesant sigur zona de dupa vegetatie, dupa ce scapi de toti spinii, si poti in sfarsit sa mergi mai rapid. Acolo sus peisajul si mai ales reusita varfului, ar face sa se merite tot efortul.

august 8, 2007

Offroad cu biclele în Sambata Mare: Iasi – Paun – Pietrarie – Saua Dobrovat – Barnova – Iasi

Filed under: biciclete, dealuri — Etichete:, , , , , , — Mihai Diac @ 9:44 pm

Aceasta nu este tocmai o tura pe munte, dar imbina multe din elementele care fac o tura pe munte faina: natura, frumusete, exercitiu fizic, prieteni, vreme si voie buna. Deasemenea, se vrea o scurta prezentare a unor locuri care pe noi ne-au apropiat de munte, sau, atunci cand nu am avut posibilitatea, au functionat ca un bun substitut.

Acestea fiind spuse …

O pornesc de dimineata spre autobuzul 30, ma sui zglobiu in el dupa 2 min de asteptat si dau de Adi cu bicla, nush cum de l-a primit soferul dar e tare multumit. La un moment dat suna Ionut, care ma astepta deja la Trei Sarmale, il linistesc ca suntem pe aproape (rrrright). In 15 minute ne vedem la ochi, si o pornim vreo-un km pe soseaua Barnova sa ne recuperam bicicletele de la Edi unde le lasasem eu si Ionut seara dinainte.

Toti trei o luam apoi usor spre rondul troleibuzului, unde in cateva minute apare si Ciprian, cu bicla dupa el intr-un maxi-taxi.

Trupa completa, o pornim incet la deal pe Bucium, ritm mai lejer, mai niciunul dintre noi nu mersese de muuuult timp drum serios cu bicla (eu si Ionut urcasem Buciumu dupa-amaiaza dinainte), si toti ne resimtim prin dureri diverse :d. Incet incet ne obisnuim insa, muschii se incalzesc, plamanii isi dau seama ca li se pregateste ceva si intra in ritm. Dupa vreo 30-40 min de pedalat suntem la fantana de sus din Paun.

Diferenta de altitudine: aprox 400m.

Ionut, bineinteles, ajunsese cu aprox 10 minute inaintea restului, ma iau de el, se stie ca nu-i pot suporta pe neseriosii care doar pentru ca pot uita de ritmul grupului si o iau asa de nebuni inainte ……

Umplem sticlele cu apa, mai infulecam cate o banana si o pornim spre poligoane. Vedem traseul pe care vrem sã ajungem sus la Bârnova, urmãrind creasta. E pãdure multã În partea asta.

Carpati.org

Iar Ionut ajunge primul la poligonul III, si ma anunta cu „dezolare” in glas ca nu e de gasit carabiniera pe care o uitasem vineri pe stanca, si care era dealtfel motivul pentru care am sculat baietii „cu noaptea-n cap”. Merg si eu la perete, ma resemnez, vin la baieti cu discursul pregatit deja, ca banii se fac si nu merita inima rea pt nimic in lume. Fetele lor zambitoare ma fac insa sa trec direct la castane la adresa lui Ionut, dupa care si reperez carabiniera agatata intr-un copac.

Ciprian ajunge primul la I, unde vede si o ceata de caprioare, care insa se sperie si dispar pana ajungem noi. Cobor si mai trag cateva poze si aici.

Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org

Tot acum ne dãm seama ca am fost urmariÞi, o frumuseÞe de câine lup s-a tinut dupã noi ºi acum ÎmparÞim mâncarea cu el. Buni cunoscatori, hotarâm În unanimitate cã e vorba de o cãÞea, si Într-o sclipire de geniu Cip propune sã-i spunem Zorro, nume pe care toÞi Îl gãsim fenomenal de potrivit si-l adoptãm cu entuziasm.

Carpati.org

Ionut o ia iar inainte, noi dupa el pana ne dam seama ca o luase cam la vale, ne oprim si-l sunam, omul a dat deja de sat si il intoarcem, in ciuda incercarilor sale de a ne convinge ca ne e mai usor nouĂŁ la vale decat i-ar fi lui la deal 😀 …. Ceva aluzii subtile in privinta motivului pt care i-a placut lui in sat (Nae ar fi spus ceva de vraja „vâlcelelor descoperite” care ademenesc flacaii, probabil :P), aflam insa ca nu s-a intalnit decat cu un postas (?!?).

Carpati.org

Regasim traseul (cruce rosie), ne intalnim cu niste localnici care de atata harnicie tocmai in Sambata Mare coborau caruta plina de lemne din padure. Mai aflam ceva info, cum ca drumul se infunda, cum ca o sa ajungem in ÂŞaua DobrovĂŁĂž etc – ne place cum suna denumirea si o bagam la cap, ĂŽnainte de a o porni ĂŽn aceeaÂşi direcĂžie.

Carpati.org

Mai departe e din ce in ca mai interesant, drumul urca, coboara, vireazĂŁ mereu si e placut de mers in viteza. Dam de un luminis, unde baietii au pareri contradictorii in privinta traseului de urmat.

Carpati.org

Ne amintim ca mai fusesem cu Cip odata pe aici, si o luasem aiurea, asa ca alegem o carare inverzita la stanga, si, cu norocul prostului probabil, o mai si nimerim. Adi mai ia si el aparatul de la mine si calitatea pozelor creste substantial.

Carpati.org

In continuare din ce in ce mai verde, din ce in ce mai vale. Bagam viteza, eu inainte ca-i anuntasem pe baieti mai mult in gluma ca nu am frane. Gluma se intoarce impotriva mea, iau viteza, aluneca roata intr-un sant si ma trezesc proiectat in aer si apoi intr-o imbratisare mai intima decat mi-am dorit vreodatã cu un copac. Ma ajung baietii, 30 de sec nu ma pot ridica si stau jos chircit de durere, apoi imi apare o umflatura de toata frumusetea pe muchia gambei stangi si in acelasi timp dispare ca prin minune durerea. Aflu ca si Cip a patit-o ceva mai devreme, dar a scapat mai usor. Inapoi in ºa, dupã ce bãieÞii Îmi regleazã frânele În sfârºit, cum Adi mai propusese În câteva rânduri ..

Carpati.org

Ieºim la un drum, dupã aspect deducem ca am dat-o În ªaua DobrovãÞ. Problema e ca de partea cealaltã copacii au fost raºi complet, ºi oricât cautãm nu mai dãm de semn. �n lipsã de informaÞii, luãm decizia corectã ºi ne hotãrâm sã nu riscãm inutil, pornind-o la vale pe forestier. E bine la vale, e bine pe drum :D.

Carpati.org

Dupa vreo 10 min dam de intrarea in sat, unde Zorro care alergase ca nebuna dupã noi pânã aici face eroul cu acelaºi nume de ruºine ºi se sperie de doi curcani ºi un pechinez. Mã Întorc cu Ciprian dupã ea, ºi, fatã deºteaptã, κi face intrarea glorioasã În sat cu noi escortând-o.

Carpati.org

Ieºim de pe forestier ºi dãm iarã de asfalt, dupa ceva pedale la deal trecem pe langa manastirea din Bârnova, unde ne amintim cã e Sâmbata mare ..

Carpati.org
.. Uitam Insa destul de repede la bodega locala, in fata a patru halbe de bere cu guler alb de spuma ..

Carpati.org

�nainte de a o da În bulevardul Bucium, ne oprim iar la Edi acasã pentru a Închide cercu, mai servim un pahar de vin cu mult sifon, ca eram deshidratati rau, Adi cumpãrã lui Zorro ceva cârnaÞi ºi Încercãm, fãrã succes, din pacate, sã-i gãsim un stapân.

Apoi grupul se sparge, fiecare pornind cum apuca ĂŽnspre casa lui. Eu cu Adi nu am mai beneficiat de amabilitatea nicunui Âşofer si am dat la pedale pana acasĂŁ.

Ă�n final, câteva informaĂžii de naturĂŁ geografica (mulĂžumitĂŁ lui IonuĂž, care-Âşi dĂŁ licenĂža la varĂŁ Âşi e „pe domeniu” 🙂 ). Dealul PĂŁun (Bucium) este punctul cu altitudine maximĂŁ din coasta IeÂşilor, Âşi punctul nordic al PodiÂşului Moldovenesc. 406 metri altitudine.

Formatiunile din RezervaĂžia NaturalĂŁ Repedea (grotele) sunt compuse din „calcare sarmaĂžiene cu intruziuni marnoase Âşi conglomerate”. „Ă�n cadrul straturilor succesive de calcare si conglomerate apar la zi organisme fosilizate paleogene” – aÂşa a zis IonuĂž cĂŁ se zice elevat la scoicile care se vĂŁd pe acolo. FormaĂžiunile sunt ĂŽn general sfaramicioase, dar probabil ca la poligoane proportiile au fost mai potrivite, si de asta acolo s-au putut amenaja trasee si sapa prize care tin. E un loc bun pentru antrenamente, si in special ca incepator poti face destule fara sa te plictisesti.

Pentru noi a fost o modalitate alternativa de a petrece apropierea PaÂştelui f placutĂŁ. Speram ca nu va displace nimanui.

Mihai

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.