Iaşi Outdoors

noiembrie 22, 2011

Costal Clasic

Weekendul asta am reusit sa facem deja o tura mai lunga, de aproximativ 100 km, si cu doua catarari de ambele parti ale aceeluiasi lant muntos (la dus si la intors). Si am si fost mai multi, deja 3 : eu Daniel si Bogdan. Am ales traseul „costal clasic”, mai mult sau mai putin clasic, tot la indemnul lui Adrian. Am plecat dimineata pe la ora 7, prin frig si flamanzi, dar am oprit sa alimentam cu prima ocazie. Am mers mult impreuna, Daniel deja se simtea mai curajos, despartindu-ne doar la prima catarare mai lunga, pe care am parcurs-o si sambata trecuta, Old La Honda. Am mers in forta maxima acum insa si am terminat intr-un timp de 23:06, baietii venind si ei la 5 si 14 minute de mine, (Bogdan si apoi Daniel). Pe catarare am intrecut continuu grupuri de defierite dimensiuni. Sus se asteptau un grup de aproximativ 30 ciclisti, care dupa ce s-au regrupat au plecat, in doua directii.


grupul de ciclisti


ne-am regrupat si noi

Apoi am coborat la vale pana la ocean. Bucata asta am facut-o exact asa si in 2010, cand am facut prima tura pe atunci cu cealalta cursiera. E frumos, la sfarsit e o distanta destul de mare de plat, zona mai deschisa, fara copaci, dupa care apare de-odata .. oceanul. Am avut noroc si acum de vreme buna si am stat putin sa admiram valurile de 3-4 metri, coasta si nisipul. Apa ca de obicei, foarte rece, dar oricum nici afara nu era chiar cald, dar macar soare.


pe coborare


ajunsi la destinatie..

Ne-am intors pe un cu totul alt drum, si anume Tunitas, care trece muntii printr-o catarare mai lunga dar si mai abrupta pe alocuri. Pana sa ajungem acolo ne-am mai si ratacit, plus ca am avut ceva probleme, o spita de la bicla lui Daniel cedand. Am putut insa sa continuam, si am facut catararea impreuna cu Bogdan, si Daniel a ajus si el surprinzator de rapid. La vale in rest am mers impreuna si pana acasa, destul de grabiti iar pentru a mai avea timp si de un jacuzzi.


in apropiere de litoral, cu vedere spre continent


zona ca ‘la tara’


Bogdan chinuindu-se pe ultima catarare mare

Din pacate au cedat si vitezometrul si GPS-ul, la ambele terminandu-se bateria. Acum stiu doar ca am facut aproximativ 100 km si traseul inregistrat incomplet aici garmin, sau aici strava.

Mi-a placut la tura asta faptul ca a fost deja mai serioasa, ca am avut parte de tot felul de peisaje, si am prins si vreme buna dar am tras si cate un frig.. Am vazut si caprioare, de doua ori.

august 31, 2010

Big Sur and Point Reyes

Weekend cu putina miscare, totusi inca in domeniul outdoor. Adica plimbare cu masina in sud si nord pe coasta, la distante de cateva ore de condus pana la cateva locuri care meritau cu adevarat vazute, pozele vorbesc de la sine.

From Big Sur Point Reyes


in apropiere de Big Sur


McWay Falls


foci in Santa Cruz


San Francisco


Golden Gate Bridge


Point Reyes

iulie 5, 2010

Pacific Ocean

Pentru cei care nu stiu pentru o perioada de 3 luni m-am mutat in California, San Francisco sau mai exact orasul Mountain View. Am venit aici ca sa lucrez, in schimb n-as putea sa stau weekendurile in casa mai ales ca sunt multe lucruri de vazut, sper ca pana acum e doar inceputul inceputului.
A trecut doar o saptamana de cand am ajuns dar mi-am luat inima in dinti si mi-am cumparat o bicicleta. Am mers vreo 4 mile si 5-6 magazine, neajunsul fiind ca preturile sunt destul de ridicate, cursiere incep pe la 500 si ajung usor la 10 mii $. Alea mai serioase nu coboara sub 1500$. Da fara nu puteam asa ca am luat un Scott Speedster S40 pe care impreuna cu pedale si antifurt si taxe am platit 835$. Arata bine si sper sa-l vand usor la plecare cu 2/3-3/4 din cat am dat pe el.

From California stuff

Bicicleta fiind cumparata deja de o zi trebuia testata serios. Suna bine sa merg pana la ocean, hartile ziceau ca ar lua cam 30 mile, adica 45 km, asa ca pe la 9 dimineata am plecat. Renunt la ideea de a-mi lua SPD-urile, pentru ca sa nu mai schimb pedalele, ceea ce nu am regretat prea mult doar ca printre ceilalti biciclisti ma simteam ciudat.

From Pacific Ocean

Ma incurc putin la iesirea din oras, desi in directia asta ar fi mult mai putin ca sa iesi afara fata de oricare alta, ceva in genul 5 km. Dupa ce ies peisajul nu arata pustiu, sunt case risipite prin paduri de foioase, veverite si iepuri mai trec din cand in cand soseaua. Mi se pare frumos si usor pana cand intru brusc in urcare, o catarare cat se poate de serioasa lunga de vreo 10 km si inalta de aproximativ 500 m. Bucati de 13%, chiar 16% cred maxim, sunt la tot pasul, si nu se urca continuu. Nu prea sunt serpentine mari, drumul serpuieste insa continuu. Intalnesc multi alti biciclisti care coboara, si ajung sus obosit. De acolo o bucata e oarecum plat, si incepe usor sa coboare. Nu ma orientez usor. Apare un fel de fazan mare pe sosea, care-si ia zborul cum il vad. Cobor pe langa o ferma / herghelie ceva cu un lac, cobor mai jos si intru iar in padure, care disparuse cumva pe portiunea cea mai intalta. Intalnesc un grup de vreo 20 bicicisti imbracati simiar, cred ca un antrenament intr-o echipa mai serioasa. Apoi imediat ma opresc cand in stanga drumului apar niste arbori sequoia, specie care o vad pentru prima data si de care sunt cu adevarat impresionat. Sunt cativa de dimensiune mai mare, insa nu pare un loc special si cred ca recordurile pot ajunge mult mai departe. Ca specie copacii astia cica sunt cele mai mari fiinte de pe pamant (wikipedia).

De aici intru pe drumuri tot mai „principale” si mai circulate. Portiunea de plat e ceva mai mare decat m-am asteptat, si ajung in San Gregorio si apoi sa vad si oceanul doar dupa 53 km de la plecare, unde estimasem cam 45 km. Plaja nu ma impresioneaza atat de mult, sunt valuri insa destul de mari si stanci interesante in departare, aici unde ajung eu e insa la varsarea unui rau. E multa lume, dar nimeni in apa. Intru si eu doar cu picioarele, si e rece. Nu stiu daca era interzis dar oricum nu ma atrage atat de mult acum incat sa intru. Fac niste poze si incep sa ma intorc. Opresc la magazinul din San Gregorio unde sunt adunati foarte multi biciclisti de toate felurile, imi iau ceva de mancare si stau putin si la mini-concertul din magazin. Eram singurul in sandale, toti ceilalti cu papuci speciali. Plec apoi cu vantul din spate si pana la pante mai serioase merg bine.

La intors ma uit pe traseul inregistrat pe GPS la venit si ma orientez mai usor, locurile pe care le-am vazut si retinut trec rapid pana la un moment dat cand mi se termina apa, si caldura de pe la 2-3 dupa-amiaza ma cam loveste brusc. Moment nasol, care insa se intampla destul de aproape de varful catararii, care cu multa chinuiala o dau gata. La vale imi trece oarecum si de sete pe care o potolesc abia in oras la prima alimentara. Aici toate sucurile si mancarea au gust ciudat, dar nu e cazul sa ma plang de nimic. 100 km aproape fix, cu 1.25 litri de apa si un singur sandwich in San Gregorio ma fac sa beau si sa mananc instant. Acasa dorm vreo 3 ore de recuperare.

Am inregistrat si traseul, am deja destul de multe gadget-uri, pe bicla doar am deja doua plus iphone, camera, vechiul telefon, tot felul de tehnologii se invart in zona, vorba aia, silicon valley iar eu intru in rolul asta cumva.
Per total tura a fost mai grea decat ma asteptam, pantele de peste 13% m-au obosit mult si am avut prea putina apa cu mine. Aici sunt impresionat de diferentele care sunt la speciile de plante, animale, relief. Foarte multi bicicisti, nu doar in oras cum vazusem in Italia, ci peste tot, si si in echipe mari de 15-20.
Sper sa urmeze trasee tot mai multe si mai frumoase, dar vreau sa nu ma orientez doar pe asta in putinul timp liber pe care-l am aici. Ar fi totusi si din punctul asta de vedere niste trasee care nu trebuie ratate, si de-aia am investit mai mult si in bicicleta si sper sa-mi folosesc investitia. Pe curand.

Blog la WordPress.com.