Iaşi Outdoors

aprilie 6, 2012

Costal clasic extins

Revin cu un post scurt, dupa o lunga pauza de la aproape orice activitate sportiva. In toata luna martie singura miscare e posibil sa fi fost o tura de alergare, in afara kilometrilor de bicicleta prin oras, dar sa speram ca nu ajung prea rapid sa ma multumesc cu asa ceva. In mare parte niste vizite, saptamani ploioase si datoriile de servici m-au tinut departe de bicicleta, alergat si chiar sala de catarat. Macar s-a adunat si mai mult pofta de toate astea si sper sa recuperez in aprilie.
Totusi in timpul asta mi-am luat si echipament de alergat, si cursiera noua. Cea din urma, Bottecchia Sprint CF79 Team; din cauza faptului ca am ramas fara cea veche, care mi-a fost furata chiar din apartamnet (adica mi-a fost spart apartamentul). Oricum cu banii de asigurare nu am pierdut nimic material, iar acum am bicicleta cu cadru de carbon si echipare Dura-Ace. In realitate insa nu e cu mult mai usoara decat cea veche, probabil din cauza rotilor. Oricum, sa fi fost posibil doua saptamani in care m-am uitat la ea fara sa pedalez cu adevarat deci de-abia asteptam.
Prima tura a fost una chiar deosebita, mergand cu niste romanii de aici o distanta chiar mare, de aproape 124 km. Oricum inregistrarea nu e prea buna, fiind din doua bucati si nici macar completa, dar important e poate doar ca am facut record pe prima catarare cum imi doream. A fost pentru mine a doua parcurgere (prima am facut-o singur in decembrie); a traseului cunoscut sub numele de „Costal Clasic”, in varianta ‘extinsa’ in cazul nostru chiar extinsa de doua ori, ca sa trecem prin Pascadero si sa vedem mai mult oceanul Pacific pe tarmul caruia am mers vreo 15 km. In rest s-a mers incet dar cu ambitie, mai ales avand in vedere ca ceilalti erau incepatori. Si deja avem planuri si mai mari.


dimineata spal si reglez putin ambele bicle
cum nici MTB n-am mai facut, mi-e dor si de ceva miscare prin padure


bicla noua


cei 3 participanti


sera unei ferme interesante de unde am cumparat cateva mere


ajunsi la ocean


vant din lateral

Reclame

ianuarie 18, 2012

Primele weekenduri din ianuarie, 2012

Daca mai aman mult, ar fi deja vorba de 3 weekenduri si e cam mult. Au fost ceva zile in plus libere, si desi nu prea sunt asa multumit ca le petrec prin imprejurimi, sunt destule de vazut aici inca, si nu-o sa se termine prea rapid. Printre altele, mi-am facut abonament la sala de catarat si principalul avantaj e ca pot face ceva dupa o zi de servici, care nu necesita sa fie lumina afara plus ca solicita cu totul alti muschi, asa ca pot varia. E deja destul de multa variatie, pe aici pe undeva e si optimul intre plictiseala si a face prea multe si a nu evolua la nimic. La catarat merg de doua ori pe saptamana, evoluez oarecum dar inca sunt la inceputul inceputului. O sa fac probabil un post in viitor cu mai multe detalii, asta cand o sa si stiu mai multe.


Sambata, 7 ianuarie
Tura de MTB, in zona cea mai apropiata posibil de unde locuiesc acum. Desi la inceput am nimerit cararile accesibile pentru biciclisti, pe la sfarsit m-am trezit in zone interzise, redresand totusi rapid. Nu prea greu, nu foarte lung, si pe vreme frumoasa. Astradero, Windy Hill, Coal Creek, 62 km cu tot cu asfalt. Garmin & Strava.

From Astradero, Windy Hill, Coal Creek


prima problema ‘tehnica’ la MTB, care am rezolvat-o deabia acum dupa alte cateva plimbari. in final am schimbat cauciucul, din pacate s-a intamplat cam rapid si nu stiu unde si cum..


Skyline in zona Windy Hill


Duminica, 8 ianuarie
Un hike (zona Russian Ridge) si plimbare pe plaja, cu mai multi romani de aici, dar pana la hike am mers pe cursiera, ca tot imi era dor si de asta .. Hike-ul destul de scurt dar dragut, vremea buna desi daca nu batea vantul era si mai placut, plimbarea la ocean s-a meritat si ea. Mai astept eu, dar pana la urma o sa fac si o baie la ocean aici, indiferent de cat de rece e. Hike-ul de 8.8 km, pe cursiera vreo 46 km, Garmin si Strava.


coiot


San Francisco


la ocean


Sambata, 14 ianuarie
Decid in ultimul moment sa plec pe cursiera, nu MTB. Asta in principal pentru ca ma saturasem sa caut potecile accesibile cu MTB, inainte de fiecare tura trebuie sa ma documentez destul de mult si e cam plictisitor.. plus ca totdeauna fac niste presupuneri care nu se potrivesc la fata locului. Traseul de cursiera il alerg frumos, mai in nord, si merg cu Caltrain cateva statii, dar e cam scurta in final, doar 54 km. Prima data cand merg mai mult pe coasta, pe ‘1’.


Crystal Springs


parcarea din capatul Canada road, unde lasa masinile biciclistii si pedaleaza in zona ..


pe coborarea asta imi depasesc aproape recordul de viteza (am prins 75 km/h, recordul fiind 77).


La Honda, localitate pe coasta Pacificului


Duminica, 15 ianuarie
Ma hotarasc sa fac tot o tura de bicla, dar nu prea lunga sau grea, desi aveam alte si alte planuri. Tot cu Caltrainul ma duc cateva statii, si de la inceput dupa ce scap de asfalt imi dau seama ca nu m-am documentat prea bine. Mai multe zone pe care vroiam sa urc sunt interzise biciclistilor, asa ca urc pe asfalt, Kings Mountain. Am mai coborat pe cursiera drumul asta, in una din primele ture de cand am revenit aici.. Ma ia putin frigul deja, dar imi revin cand scap de asfalt.. insa nu pentru mult timp. Parcurg ce aveam planuit pentru zona Purisima, dar nu si pentru ‘Corte de Madera’ (parcuri din zona), unde scurtez din cauza oboselii si frigului. Dupa ce mai si cobor destul de mult pe asfalt, frigul ma ia de tot si jos tremur necontrolat. Pe langa faptul ca a fost frig, eram imbracat subtire (tricou, scurti etc, si niste armwarmere), nici nu m-am alimentat bine dimineata. Sunt obosit si suport foarte greu frigul, dupa cei 68 km parcursi (garmin, strava) mai astept si trenul vreo 30 minute, tremurand.. imi revin in schimb acasa cu o baie fierbinte.


primul parc unde vroiam sa intru, interzis


pe coborare


prima filmare din mers, pe MTB. vreau sa-mi comand suport de pus aparatul pe casca, si atunci cred ca o sa devina mult mai interesant ..

Luni a fost zi libera, si as fi vrut sa fac o alergare serioasa in zona, pe care o am in minte de ceva timp, dar fiind prea obosit de la turele de bicla, am mers doar pe seara la sala de catarat unde nu m-am chinuit prea mult.

Cred ca o sa continui un timp in stilul asta cu turele, poate mi-ar placea si ceva mai lungi dar s-ar limita la una singura per weekend. Intr-un fel asa mi-ar conveni ca cele 2 zile libere din 7 sa fie distribuite uniform, asta fiind insa cu mult mai rau pentru iesiri mai departe, care vor aparea si ele in viitor. Si pana si pentru iesirile din zona cu MTB sau chiar cursiera, ar fi utila o masina..

iunie 2, 2011

Maroc partea III / III : oceanul Atlantic si multe altele

Dupa ce am povestit deja primele doua parti ale excursiei din Maroc, mai exact ascensiunile in muntii Atlas si vizita prin Sahara, urmeaza din pacate ultima parte, pe care am petrecut-o calatorind cu masina in lungul dar mai ales latul tarii :P, de la extremitatea estica la cea vestica, sau de la granita cu Algeria, pana la Atlantic.


Pe ruta descrisa aproximativ aici aveam semnificativ mai multe obiective notate decat la dus, insa majoritatea stiam ca le vom vedea doar in trecere, desi pana la unele a trebuit sa ocolim cateva zeci de kilometrii.
Reiau povestea de la plecarea de la hotelul din desert, foarte aproape de Merzouga, pe la amiaza. De-abia acum era cu adevarat cald, iar pana in Rissani eram sase in masina inghesuiti. Ajungem la sosea, trecem de indicatoarele rutiere cu mesajul „Atentie dune de nisip!” (care se formeaza din senin pe asfalt), apoi ajungem in Rissani unde asistam la un protest al localnicilor, baietii ne povestesc insa ca nu e ceva de amploare si e doar cu scopul impotrivirii unori scumpiri impuse de primar, dupa localitatea asta trec eu la volan si ne continuam drumul printr-o zona ceva mai populata dar arida in continuare.

From Maroc 2011

Dupa Erfoud ajungem fara sa ne dam seama la primul obiectiv, niste fantani vechi, foarte multe la numar, imprastiate pe o zona imensa, sistem foarte vechi de irigare implementat de berberi. Sunt cateva corturi cu suveniruri si vanzatorii sunt bucurosi sa ne explice despre fantanile lor, iar noi poposim putin la ei in cort. Cica panza freatica care vine din munti are un curs schimbator, si din cauza asta fantanile se intind pe o suprafara mare.

Continuam drumul si Lucian cu Monica adorm iar in spate, mai oprim intr-o localitate mica sa cumparam ceva de mancare, si apoi ajungem in Tinghir de unde trebuie sa facem un ocolis scurt pentru ca sa vedem niste chei interesante. In zona asta e acum zi de sarbatoare si o multime de oameni. Gasim un palmier si liniste doar dupa ce trecem de chei, este chiar un curmal care ne tine umbra si luam pranzul sub el, iar la intoarcere luam un marocan in masina, pe o distanta scurta. Ne invita apoi acasa la el unde ne prezinta tot felul de covoare si obiecte din lana din confectionarea carora isi castiga existenta, experienta care mi-a placut pentru ca a fost mai autentica decat vizitarea obiectivelor destinate si amenajate special pentru turisti.


la intrarea intr-o moschee parasita

Pana la urmatorul obiectiv, care sunt tot un fel de chei si serpentine, vizitam si o moschee in care oamenii ne lasa sa intram fara probleme, si chiar incearca sa ne explice ce se intampla acolo. Apoi ajungem la niste forme de relief interesante, si serpentinele finale, obiectiv pentru care terminam a doua abatere de la traseu.


in moschee

In continuarea drumului nostru se lasa pe nesimtite si intunericul, apoi oboseala si foamea ne fac sa mancam fara sa mai oprim, nu gasim oricum lemne destule pentru a putea gati, apoi adormim cu toti mai putin Lucian care conduce, iar cand si el aproape adoarme hotaram sa oprim unde gasim cat de cat loc de cort, dar cam aproape de o stana. Intrasem deja in zona muntoasa despre care gazda de la hotelul din desert ne spunea ca nu poate fi trecuta decat cu masina de teren.. Lucian doarme in masina..


Ne trezim dupa ce se luminase bine, mancam ceva pentru ca masa din seara precedenta nu a fost prea consistenta, si continuam drumul prin pasuri. Apar ceva localitati, stani, peisajul e frumos si diferit, dar drumul incepe sa puna probleme, oarecum mai mari, sunt pietre cazute pe sosea si pe anumite portiuni greii echipei, eu cu Alex, coboram din masina. O problema mai mare apare pe sfarsit, cand indicatorul de benzina arata ca ajungem cu greu in Demnate, unde presupunem ca e prima benzinarie. Ne rugam putin la Allah si mai apar ceva kilometri la indicator, oricum ultimii 15 km ii facem pe 0, dar ajungem rasufland usurati si la prima benzinarie unde alimentam masina si apoi si pe noi.

Ne intoarcem 2-3 kilometri pentru a vedea podul natural sau formatiunea Imi ´n Ifri, apoi urmeaza sa continuam spre o directie opusa celei finale spre Marrakech, inspre cascadele Ouzoud, una din cele mai lungi ocolisuri, dar care merita din plin timpul investit.

podul:



si cascada:



pana jos ne intalnim cu o ceata de maimute


luam pranzul la una din terasele cu vedere la cascada

Ne intoarcem lenesi la masina, dupa ce mai negociem cateva suveniruri de la tarabe, la masina ni se cere iar sa platim parcarea si refuzam politicos, apoi mergem intins pana in Marrakech, prin ploaie puternica dar discontinua. In oras cumparam iar mancare de la supermarket. Expressul pana la ocean ne ajuta sa mergem si mai bine, fara nici o pauza, pana ajungem pe intuneric si obositi in Essaouira. Aici apar o serie de complicatii, nu gasim loc de campat, facem pana la masina, toti vrem sa dormim rapid dar nu prea reusim, pana la urma, gasim un loc ok mai ales pentru ca putem face iarasi focul si mancam bine. Tura asta dorm eu sub cerul liber, intr-o ceata de tantari care isi fac prezenta mai mult spre dimineata.

Dimineata ma trezesc din cauza tantarilor inainte sa sune ceasul, pe la 6 suna si se trezesc si ceilati, strangem si ne ducem la masina cu care intram inapoi in localitate si cautam plaja. O gasim rapid, intram putin cu picioarele in apa oceanului Atlantic, apoi mergem in cetatea care nu prea mi-a placut, din cauza inghesulielii si a mizeriei, dar macar aici lucrurile nu se mai negociaza. Ne intoarcem la plaja unde petrecem cateva ore bune, printre o multime de camile de dimensiune mult mai mare decat cele din desert, facem baie, si adormim la soarele acoperit partial de nori dar oricum aici ne bronzam cel mai mult din toata excursia.

La intoarcere pana in Marrakech oprim in pustiu si mancam pranzul, la umbra unor copaci, dupa care trec eu la volan. Pana sa intorc insa masina lovesc partea din spate a acesteia intr-un copac, si surprinzator, sparg luneta si chiar indoi putin caroseria .. oops. Pana la prima politie ne sfatuim mult ce sa facem, desi aveam asigurare full eram ingrijorati mai ales cand recitim contractul, politia zice ca e ok sa mergem, asa ca ii dam inainte si ajugem dupa cateva ore in Marrakech. Ultima seara in Maroc este destul de chinuitoate cel putin pentru mine, ne straduim sa gasim un hotel ok si ieftin unde ii lasam pe Monica si Alex, apoi cu Lucian mergem la companie, la jandarmerie si politie de mai multe ori, pentru asigurare cica ne-ar fi trebuit constatarea de la politie, de care nu reusim sa facem rost acum desi incercam tot felul de metode. Ajungem la ‘sefu sefului’ tipului care se ocupa de inchirierea masinilor, foarte obositi, stiam ca trebuia sa platesc daune de aproximativ 150 euro, dar fiind constrans si de avionul cu care trebuia sa plec doua zi dimineata sunt obligat sa platesc 250 euro. Dau toti banii pe care-i am la mine apoi si de pe card, plec cam ofticat dar in fine rezolv problema asta, dupa care se facuse deja intuneric si tarziu, totusi ne mai plimbam putin cu toti prin piata, bem suc de portocale etc. Ratam astfel ziua de vizitat mai in detaliu Marrakech-ul, cu obiectivele studiate din pacate degeaba de Monica. Noaptea nu am avut prea mult timp de dormit, dimineata ne facem cu greu bagajele, ne mai plimbam iar prin aceeleasi locuri, si plecam la aeroport.


daunele masinii ..


Drumul pana in Iasi a fost mult mai lung decat ma asteptam, am stat in Madrid aproape toata ziua pana la legatura, noroc ca am lasat bagajele si am putut sa ne plimbam prin oras. Apoi a urmat un avion ceva mai lung ca primul si un tren si mai lung si pana in Iasi facem mai bine de 30 ore de la plecare..


Madrid

Asta a fost si ultima parte din aventura noastra, in care am inghesuit multe obiective din lipsa de timp, oricum am vazut atatea locuri in Maroc ca n-as fi putut sa le descriu pe toate in detaliu, mai ales zilele astea. Costurile totale s-au ridicat la aproape 500$ pentru mine daca nu includ si reparatiile masinii :(, o suma rezonabila pentru o excursie asa frumoasa si indepartata, asta incluzand si biletele de avion, tren etc.
Urmeaza o luna in care voi fi pentru ultima data ocupat cu facultatea, insa ocupat foarte intens. La vara sper sa am o vacanta adevarata, de peste doua luni in care am deja foarte multe planuri, unele mai indepartate si indraznete decat Marocul. Cu siguranta nu le voi putea indeplini pe toate, sper doar ca cele mai importante sa-mi reuseasca .. si cu siguranta voi avea ce povesti si o voi face si aici.. deci, pe curand!

august 31, 2010

Big Sur and Point Reyes

Weekend cu putina miscare, totusi inca in domeniul outdoor. Adica plimbare cu masina in sud si nord pe coasta, la distante de cateva ore de condus pana la cateva locuri care meritau cu adevarat vazute, pozele vorbesc de la sine.

From Big Sur Point Reyes


in apropiere de Big Sur


McWay Falls


foci in Santa Cruz


San Francisco


Golden Gate Bridge


Point Reyes

iulie 5, 2010

Pacific Ocean

Pentru cei care nu stiu pentru o perioada de 3 luni m-am mutat in California, San Francisco sau mai exact orasul Mountain View. Am venit aici ca sa lucrez, in schimb n-as putea sa stau weekendurile in casa mai ales ca sunt multe lucruri de vazut, sper ca pana acum e doar inceputul inceputului.
A trecut doar o saptamana de cand am ajuns dar mi-am luat inima in dinti si mi-am cumparat o bicicleta. Am mers vreo 4 mile si 5-6 magazine, neajunsul fiind ca preturile sunt destul de ridicate, cursiere incep pe la 500 si ajung usor la 10 mii $. Alea mai serioase nu coboara sub 1500$. Da fara nu puteam asa ca am luat un Scott Speedster S40 pe care impreuna cu pedale si antifurt si taxe am platit 835$. Arata bine si sper sa-l vand usor la plecare cu 2/3-3/4 din cat am dat pe el.

From California stuff

Bicicleta fiind cumparata deja de o zi trebuia testata serios. Suna bine sa merg pana la ocean, hartile ziceau ca ar lua cam 30 mile, adica 45 km, asa ca pe la 9 dimineata am plecat. Renunt la ideea de a-mi lua SPD-urile, pentru ca sa nu mai schimb pedalele, ceea ce nu am regretat prea mult doar ca printre ceilalti biciclisti ma simteam ciudat.

From Pacific Ocean

Ma incurc putin la iesirea din oras, desi in directia asta ar fi mult mai putin ca sa iesi afara fata de oricare alta, ceva in genul 5 km. Dupa ce ies peisajul nu arata pustiu, sunt case risipite prin paduri de foioase, veverite si iepuri mai trec din cand in cand soseaua. Mi se pare frumos si usor pana cand intru brusc in urcare, o catarare cat se poate de serioasa lunga de vreo 10 km si inalta de aproximativ 500 m. Bucati de 13%, chiar 16% cred maxim, sunt la tot pasul, si nu se urca continuu. Nu prea sunt serpentine mari, drumul serpuieste insa continuu. Intalnesc multi alti biciclisti care coboara, si ajung sus obosit. De acolo o bucata e oarecum plat, si incepe usor sa coboare. Nu ma orientez usor. Apare un fel de fazan mare pe sosea, care-si ia zborul cum il vad. Cobor pe langa o ferma / herghelie ceva cu un lac, cobor mai jos si intru iar in padure, care disparuse cumva pe portiunea cea mai intalta. Intalnesc un grup de vreo 20 bicicisti imbracati simiar, cred ca un antrenament intr-o echipa mai serioasa. Apoi imediat ma opresc cand in stanga drumului apar niste arbori sequoia, specie care o vad pentru prima data si de care sunt cu adevarat impresionat. Sunt cativa de dimensiune mai mare, insa nu pare un loc special si cred ca recordurile pot ajunge mult mai departe. Ca specie copacii astia cica sunt cele mai mari fiinte de pe pamant (wikipedia).

De aici intru pe drumuri tot mai „principale” si mai circulate. Portiunea de plat e ceva mai mare decat m-am asteptat, si ajung in San Gregorio si apoi sa vad si oceanul doar dupa 53 km de la plecare, unde estimasem cam 45 km. Plaja nu ma impresioneaza atat de mult, sunt valuri insa destul de mari si stanci interesante in departare, aici unde ajung eu e insa la varsarea unui rau. E multa lume, dar nimeni in apa. Intru si eu doar cu picioarele, si e rece. Nu stiu daca era interzis dar oricum nu ma atrage atat de mult acum incat sa intru. Fac niste poze si incep sa ma intorc. Opresc la magazinul din San Gregorio unde sunt adunati foarte multi biciclisti de toate felurile, imi iau ceva de mancare si stau putin si la mini-concertul din magazin. Eram singurul in sandale, toti ceilalti cu papuci speciali. Plec apoi cu vantul din spate si pana la pante mai serioase merg bine.

La intors ma uit pe traseul inregistrat pe GPS la venit si ma orientez mai usor, locurile pe care le-am vazut si retinut trec rapid pana la un moment dat cand mi se termina apa, si caldura de pe la 2-3 dupa-amiaza ma cam loveste brusc. Moment nasol, care insa se intampla destul de aproape de varful catararii, care cu multa chinuiala o dau gata. La vale imi trece oarecum si de sete pe care o potolesc abia in oras la prima alimentara. Aici toate sucurile si mancarea au gust ciudat, dar nu e cazul sa ma plang de nimic. 100 km aproape fix, cu 1.25 litri de apa si un singur sandwich in San Gregorio ma fac sa beau si sa mananc instant. Acasa dorm vreo 3 ore de recuperare.

Am inregistrat si traseul, am deja destul de multe gadget-uri, pe bicla doar am deja doua plus iphone, camera, vechiul telefon, tot felul de tehnologii se invart in zona, vorba aia, silicon valley iar eu intru in rolul asta cumva.
Per total tura a fost mai grea decat ma asteptam, pantele de peste 13% m-au obosit mult si am avut prea putina apa cu mine. Aici sunt impresionat de diferentele care sunt la speciile de plante, animale, relief. Foarte multi bicicisti, nu doar in oras cum vazusem in Italia, ci peste tot, si si in echipe mari de 15-20.
Sper sa urmeze trasee tot mai multe si mai frumoase, dar vreau sa nu ma orientez doar pe asta in putinul timp liber pe care-l am aici. Ar fi totusi si din punctul asta de vedere niste trasee care nu trebuie ratate, si de-aia am investit mai mult si in bicicleta si sper sa-mi folosesc investitia. Pe curand.

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.