Iaşi Outdoors

aprilie 6, 2012

Costal clasic extins

Revin cu un post scurt, dupa o lunga pauza de la aproape orice activitate sportiva. In toata luna martie singura miscare e posibil sa fi fost o tura de alergare, in afara kilometrilor de bicicleta prin oras, dar sa speram ca nu ajung prea rapid sa ma multumesc cu asa ceva. In mare parte niste vizite, saptamani ploioase si datoriile de servici m-au tinut departe de bicicleta, alergat si chiar sala de catarat. Macar s-a adunat si mai mult pofta de toate astea si sper sa recuperez in aprilie.
Totusi in timpul asta mi-am luat si echipament de alergat, si cursiera noua. Cea din urma, Bottecchia Sprint CF79 Team; din cauza faptului ca am ramas fara cea veche, care mi-a fost furata chiar din apartamnet (adica mi-a fost spart apartamentul). Oricum cu banii de asigurare nu am pierdut nimic material, iar acum am bicicleta cu cadru de carbon si echipare Dura-Ace. In realitate insa nu e cu mult mai usoara decat cea veche, probabil din cauza rotilor. Oricum, sa fi fost posibil doua saptamani in care m-am uitat la ea fara sa pedalez cu adevarat deci de-abia asteptam.
Prima tura a fost una chiar deosebita, mergand cu niste romanii de aici o distanta chiar mare, de aproape 124 km. Oricum inregistrarea nu e prea buna, fiind din doua bucati si nici macar completa, dar important e poate doar ca am facut record pe prima catarare cum imi doream. A fost pentru mine a doua parcurgere (prima am facut-o singur in decembrie); a traseului cunoscut sub numele de „Costal Clasic”, in varianta ‘extinsa’ in cazul nostru chiar extinsa de doua ori, ca sa trecem prin Pascadero si sa vedem mai mult oceanul Pacific pe tarmul caruia am mers vreo 15 km. In rest s-a mers incet dar cu ambitie, mai ales avand in vedere ca ceilalti erau incepatori. Si deja avem planuri si mai mari.


dimineata spal si reglez putin ambele bicle
cum nici MTB n-am mai facut, mi-e dor si de ceva miscare prin padure


bicla noua


cei 3 participanti


sera unei ferme interesante de unde am cumparat cateva mere


ajunsi la ocean


vant din lateral

Reclame

septembrie 30, 2010

California

A venit timpul sa ma intorc si acasa, cam in doua zile imi incep lunga calatorie spre Romania. Fac un scurt bilant a ceea ce am facut aici din punct de vedere oarecum turistic in cele 14 saptamani dar mai ales tot atatea weekenduri petrecute aici.

Am inceput prin o serie de ture de ciclism, in care initial am mers pe aproape si singur, apoi la distante mai mari impreuna cu Vlad si frati si prieteni de-ai lui. Uneori am format chiar grup destul de mare. Am vizitat tot pe la inceput pentru prima oara si orasul San Francisco si am mers si cu plutonul unui club local intr-o cursa rapida.

Pacific Ocean
Mount Hamilton
San Francisco
Skyline
Lake Tahoe
PenVelo ride
Mount Diablo

Apoi am ajuns in Yosemite. Am fost asa impresionat ca n-am putut sa nu revin, in ciuda eforturilor depuse uneori de a ajunge acolo, si inca de doua ori.

3 days Yosemite
Mount Hamilton2

Intre timp am cunoscut si alte grupuri si am inceput sa merg si cu masina, parcurgand astfel distante mai mari ceea ce aducea posibilitatea sa vad mai multe locuri frumoase.

Big Sur & Point Reyes
Mount Lyell
Mount Dana

Iar la final cireasa de pe tort a fost o excursie in parcurile nationale Seqouia si Death Valley, unde am ajuns sa conduc mult mai mult decat ar fi fost probabil indicat la experienta mea. Am vazut si o sala de catarat impresionanta aici.

Sequoia si Death Valley
Planet Granite

Am parcurs aproape 2000 km pe bicicleta. Acum caut sa o vand, desi efortul celor 2 mii dar si locurile frumoase pe care le-am vazut impreuna m-au facut sa ma atasez sentimental :P. Am facut cel putin 4 trasee de hiking interesante. Iar acum cred ca as fi putut face mult mai mult.

From California overall

California


Bay area


Yosemite. Rosu – cliclism, Albastru – hiking


Lake Tahoe

Inca de la plecare ma gandeam cum vor fi excursiile de aici, in comparatie cu ce am pierdut, daca as fi stat in Romania. In primul rand aici nu am avut un grup atat de bine format, sau atat de nebun incat sa mearga totdeauna si pana la capat cu mine, desi unii s-au acomodat rapid si sper ca nu au regretat. Muntii de aici, impreuna cu tot mediul ce include clima, posibilitatile oferite de diferitele organizatii de care depinde un turist, sunt mult diferite de cele de acasa. E mai important dar si mai usor sa ai masina, distantele sunt mai mari iar transportul public probabil din lipsa de clienti nu prea face fata.

Ceea ce a fost insa cel mai important pentru mine si anume peisajele pe care le-am vazut aici, pot spune ca mi-au parut mai grandioase si desi mai secetoase, mult mai frumoase decat cele din muntii din Romania. Iar cele ce ma asteapta acasa sunt mai verzi, mai primitoare si desi de dimensiuni mai reduse, mult mai frumoase decat cele din California.

Sunt recunoscator pentru ocazia pe care am avut-o, de a vizita mai mult si mai in detaliu decat ar fi posibil intr-o scurta vacanta doar turistica.

august 4, 2010

Mount Diablo

Sambata asta am fost putin in San Francisco, renuntand la cursa de la club, pentru ca sa am timp si duminica de un traseu cu mai multi oameni care-i cunosc. Sambata seara trebuia sa ajung din Mountain View in Hayward, trecand Dumbarton bridge. Am plecat pe intunecate aproape, dar in cele doua ore si cateva minute cat mi-au luat cei 50 km pana in Hawyard la casa lui Vlad, s-a facut intuneric bine de pe la inceputuri. M-am ratacit de vreo doua ori dar folosind iphone-ul am revenit usor.
Pe la 10 seara ajuns acasa la Vlad, ma hotarasc cu el sa plecam pe biciclete in aceeasi seara pana in Dublin, oras la vreo 15 km distanta. Acolo trebuia sa ne intalnim cu Andrei fratele cel mai mic (din cinci total!), al lui Vlad si cu David cel care-i imprumutase cursiera lui Vlad pt Tahoe. Saptamana asta si Vlad si Andrei isi cumparasera cate o cursiera asa ca echipa a crescut rapid. Imi imaginez ce echipa ar face fratii lui Vlad daca toti ar merge pe cursiera de-odata, un adevarat pluton :).

Nu iesim bine din Hayward si lui Vlad i se desprinde o pedala, filetul din angrenaj fiind ros complet iar noi acum observam.. noroc cu fratele lui mai mare Daniel care vine si ne ia cu masina pe amandoi cu bicle cu tot pana-n Dublin. Acolo ne intanim cu ceilalti si ne culcam.

Dimineata ne trezim pe la 8, mancam ceva si asteptam magazinele sa se deschida la 10 poate gasim un angrenaj de inlocuit pentru bicla lui Vlad. Trecem prin vreo 3 magazine dar fara scucces, preturile ar fi dublat costul de-abia achitat pentru bicla sh. Ne intoarcem acasa unde cat ne pregatim noi apare ideea sa lipim pedala cu un fel de poxilina, cica ar fi de calitate si poate poate tine. Ca ceilalti trei sa nu pierdem vremea intram in traseu, iar Vlad cu Daniel raman sa mearga cu masina la magazin sa rezolve, apoi sa ne prinda din urma si pe la inceputul dealului sa urcam deja in toti patru.

From Mt Diablo

dimineata in garaj


3 din 4 au bicla

Dureaza cam o ora sa parcurgem cei 20 km pana unde se incepe adevarata urcare pe Mount Diablo, obiectivul traseului, timp in care baietii rezolva lipeala pedalei. Ne potrivim bine si chiar ne intalnim la inceput toti. Planuim sa mergem separat pe urcare si asta il include si pe Daniel care va oferi asistenta cu masina. Mt Diablo are 1,177 m, ceva mai mic decat vecinul lui Hamilton parcurs de unul singur acum cateva weekenduri. Ce nu stiam dar urma sa aflu imediat e ca panta e deseori mai abrupta, ajungand de cateva ori la 11 – 12%, iar ora cam nepotrivita datorita caldurii. Vlad pleaca cu un avans de doua minute, apoi noi ceilalti, eu il intrec pe Vlad dupa care mai sunt intrecut doar de masina de asistenta o singura data relativ jos, mare parte din restul catararii fiind facuta singur in timp nu foarte alert dar fara pauze.


aici dam startul


ma intrece .. masina 😛


Vlad nu e nici el prea departe de mine aici, dar va fi in curand

Ajung sus in 1h 20min, peisajul seamana mult cu Hamilton fiind in aceelasi lant muntos, ultimii 200 metrii au 20% si-mi cresc mult pulsul, fiind insa doar pentru a ajunge la un observator inalt, desi chiar soseaua se poate zice ca ajunge in varful muntelui. Ambele catarati nu sunt pasuri ci mai mult sosele turistice folosite pentru a ajunge sus la un punct cu peisaj frumos. Si aici sus e ceva organizat, cateva cladiri si parcari. Sunt oameni destui.

Peste cateva zeci de minute ajung Andrei cu Daniel, aflu ca Andrei a fost cel care a abandonat primul traseul din motive de oboseala si a urcat cu masina. Pe caldura asta pante de 11% prin soare recunosc ca nu-s pentru incepatori iar Andrei chiar e la primul traseu. Aflu de la el ca pedala lui Vlad s-a desfacut dupa cativa kilometri, ca a mers putin pe langa bicla pana a venit masina care i-a dat bicicleta lui Andrei, astfel Vlad a putut continua si in ceva timp apare si el sus, la fix doua ore de la plecare. Remarcam ambitia lui Vlad care e si el inca incepator.. desi gurile rele ar zice ca ar fi fost intrecut la deal pe final de o persoana in varsta si de sex opus …

David reunta si el la vreo 5 km distanta de varful catararii iar masina il aduce sus unde ne intalnim in final toti. Coboram pe biciclete eu Vlad si David iar cei din masina profita de ocazie si mai fac cateva poze.

multumim Daniel pt asistenta

Pe coborare admiram peisajul, mai ales prima parte. Jos ne regrupam si pornim iar la pedalat, pe un traseu putin mai lung ca cel de la dus. Ne oprim la primul fast-food unde realimentam. Aici ne vine ideea de a merge pana in Hayward, eu cu Vlad pentru ca fix din zona asta un drum scurteaza distanta iar trecerea prin Dublin e doar ocolit. Cand sa plecam bicla pe care merge Vlad acum are pana pe spate, pe care o rezolvam rapid ajutand fiecare cu ce poate. Si drumul direct spre Hayward se dovedeste frumos si diferit, urca 50 m altitudine iar in rest se coboara continuu pana in Hawyard. Ma simt din nou cu chef de pedalat, probabil datoria mesei.


team work

Ajungem acasa la Vlad pe la 7, poate 8 sera. Ne uitam putin la poze iar apoi baietii ma duc cu masina pana la intrarea pe podul Dumbarton, de la care pedalez iar pe intunecate pana acasa inca vreo 20 km.
Ajung obosit dar multumit de tura, evident in sfarsit o tura cu multi participanti ce are element nou masina de asistenta si cum era de asteptat numeroasele intamplari.
S-au adunat vreo 115 km pentru duminica si vreo 60 sambata. Desi nu intentionez imi cresc media de km pe saptamana, acum dupa 4 saptamani am 1070 km pedalati.

iulie 31, 2010

First Tuesday Penvelo ride

Marti am participat la primul meu „eveniment” de ciclism, organizat de un club local: Peninsula Velo. Aflasem de la colegi de munca de el, si am mers impreuna 5 de la servici, plecand pe la ora 17:10. La ora 18:00 se dadea startul la o distanta de vreo 15 mile, pana la care n-am mai ajuns la timp din cauza unei pene dar am prins baietii venind spre noi, dupa cum era orientarea. Prima senzatie pe care am avut-o mergand cu „plutonul” de vreo 25-30 cursiere a fost deosebita, se mergea foarte rapid si toata lumea avea biciclete si echipament profesionist. Se auzea puternic vajaitul rotilor. S-au format doua randuri, iar eu am ramas pe la urma cu colegii de munca, ca dupa cativa kilometri sa-mi dau seama prea tarziu ca ne-am despartit de grupul din fata.
Am mai mers putin asa si m-am gandit sa incerc sa prind plutonul din urma, deoarece puteam sa cresc ritmul putin. Putin nu a fost de-ajuns, si am ajuns foarte greu plutonul din spate la o intersectie, mergand singur cu o medie de peste 37 km/h pana la pluton. Split 2 e distanta parcursa cu grupul si revenirea mea, iar la Split 3 deja ma tai de pluton pentru a doua oara, de data asta definitiv. Mi-am gasit un partenter care sa mearga cu aceeasi viteza ca mine si am ajuns la destinatie in final, insa n-am mai intalnit pe nimeni din grupul initial. Zona pe care s-a facut „plimbarea” asta e plina de ciclisti, majoritatea cu echipament profesionist, si pe langa zecile de biciclete intalnite ne-am mai intersectat cu un grup mare de la alt club.
Intoarcerea la firma am facut-o singur, ratacindu-ma la final desi pe gps aveam doar directia spre destinatie, a se vedea traseul. 91 km realizati intr-un ritm alert (3h:30min total / 3h:16min pedalat si avg spd 27.85 km/h) dar si dupa o zi plina de lucru, au adus destule elemente de noutate experietei. Sunt bucuros ca aici gasesc multi biciclisti, ca sunt organizati in cluburi si mai ales ca nu putini ajung la performante bune.
Tura asta de marti are loc saptamanal, alaturi de alte ture joi sambata si duminca, cea de marti fiind cea mai rapida. Vreau sa merg la cea de sambata care e mai inceata, sa o termin fara sa raman in urma iar apoi poate ma gandesc sa mai incerc cea de marti … dar pentru viitorul apropiat am alte planuri.

iulie 19, 2010

Skyline

Skyline Blvd e o sosea mai mult care merge pe linia muntilor ce separa silicon valley de oceanul Pacific. Acum doua saptamani am trecut perpendicular pe ea in traseul meu pana la ocean, iar acum am vrut sa o traversez si de-a lungul, in mare parte din lungimea ei interesanta. Creasta ajunge la o altitudine 800 metri, si pe unde am fost eu n-am gasit pante foarte abrupte de-a lungul ei, insa am acumulat destul de multa altitudine, vreo 1600 metri. Prima parte, dupa ce am urcat a fost mai frumoasa deoarece distante mari din sosea erau sub umbra copacilor.

From Skyline


protectia animalelor?


animal salbatic

Traseul a fost pentru prima data mai scurt decat asteptarile, ce-i drept la plecare nu stiam pe unde voi face „intoarcerea”.

Older Posts »

Blog la WordPress.com.