Iaşi Outdoors

August 15, 2013

Rarau si Giumalau cu MTB

O tura destul de scurta de doar doua zile in Rarau si Giumalau care a avut loc acum doua saptamani. Ne gandeam si la varianta de a merge in Bucegi, pentru noua sosea asfaltata; dar limitati de timp am ales tot muntii Rarau la care puteam ajunge mult mai rapid. Am fost cu masina si exclusiv pentru ciclism, desi Adrian era pe cursiera si asfalt, iar eu cu Lucian pentru MTB si drumuri pietruite si chiar paduri. Zona respectiva permitea ambele stiluri, insa noi am exagerat putin.
Doritor sa fac un traseu nou, am ales ‘din satelit’ (de pe Google Earth), un traseu salvat in GPS care urca pe varful Rarau din Campulung insa prin Slatioara, ocolind mai mult si ajungand in final in partea estica a zonei fara padure din varful Raraului. Singura problema era o portiune destul de scurta despre care nu eram sigur daca are drum, la finalul unei vai lungi care dinspre Slatioara se indreapta ca directie exact spre capatul poienii. La fata locului traseul a fost bun pana si putin dupa Slatioara, am urcat un pas frumos si am ajuns intr-o localitate destul de izolata si pitoreasca. Mai departe insa, drumul a devenit tot mai prost pana cand incet incet a disparut si s-a confundat cu albia unui rau. Eram pe valea pe care trebuia, si totul era inca aproximativ decent..


in parcare in Campulung unde prima data a trebuit sa-i repar pana lui Lucian
obs: nu e frumos sa vii in ture cu pene (chiar daca aerul se pierde treptat .. )


urcand ‘pasul’ inainte de Slatioara


drumul din valea cu directia buna care insa devenea treptat inexistent

Lucrurile s-au schimbat insa brusc imediat dupa o zona cu un morman mare de pietre pe care a trebuit sa urcam. A mai fost poate carare putin timp dupa sau nu, nu ne-am putut da seama. Directia o stiam pentru ca urma cursul apei si aveam traseul inregistrat pe GPS, insa inaintarea era tot mai anevoioasa. Mergeam pe albia raului cu greu, iar la un moment dat am fost nevoiti sa urcam in dreapta lui, printr-o padure deasa si neumblata, lovindu-ne de o gramada de crengi mici la nivel cu solul; totul pe o panta abrupta pe care urcam. Ar fi fost urat si greu aici de mers si fara bicicleta, dapai cu un 29’er in cazul meu. Singurul lucru care ma incuraja pe mine era faptul ca stiam ca distanta asta nu are cum sa fie prea lunga. Timpul petrecut pe ea insa, a fost mai mare fata de ce ma asteptam si de-abia dupa aproape doua ore de chinuit am ajuns la o poteca buna, care mergea pe curba de nivel si iesea in final in poiana de sus. Si aici ne-am ratacit putin pe la o stana pana am gasit un drum mai bun, pe care iar am avut parti prea abrupte care la oboseala acumulata nu mergeau facute pe bicla; insa totul era mult mai bine. Am ajuns pe intuneric in varf – si ne-am intalnit cu Adrian care a venit cu masina si ne-a adus corturile pe care le-am pus dupa o masa buna. Adrian a facut intre timp de doua ori pasul Rarau pe partea asfaltata care vine din Pojorata, pe cursiera, si a adus si masina sus. La el singura problema a fost ploaia torentiala care l-a prins si l-a udat complet. Noi am scapat de ea in padurea foarte deasa in care cat timp a trecut poiaia – destul de scurta aici – am fi zis ca e noapte deja.

Inregistrare strava – nerecomandat pentru portiune de pushbike.


si aici inca era binisor


vorbind cu Adrian la telefon, ii spunem ca intarziem


desi nu stiam asta, aici eram la cativa metrii de un drum decent


ajunsi la destinatie, langa salvamont unde am mancat si am pus cortul

A doua zi ne-am dezmeticit mai greu si n-am plecat prea devreme. Planurile mele initiale de a mai explora ceva prin muntii Bistritei au fost spulberate. Stiam ca sunt ceva zone unde nu eram sigur de drum – si dupa experienta de ieri am renuntat categoric. Nici nu mai aveam mult timp, asa ca am facut clasic, ce mai facusem eu cu cativa ani inainte : am coborat in Chiril si am urcat Giumalaul; iar apoi am coborat super-abrupt pe un drum de stani; pana la soseaua din Pojorita. Am ajuns nu mult timp dupa Adrian, care insa a facut in ziua asta un traseu mult mai greu : pasul Mestecanis pe ambele parti, pasul 3 Movile si iarasi pasul Rarau. Ne-am intalnit toti cu bine la ‘meniul zilei la 7 lei’ – unde am mancat si ne-am linistit putin; pentru ca apoi sa incarcam iar biclele in masina si sa o luam spre Iasi.


coborand dinspre Rarau spre Chiril


si eu


la deal, dinspre Rusca spre cabana si apoi varful Giumalau


cam obositi ..


frumos la cabana, si multa lume pe creasta


inca putin pushbike pana pe varf


pe varful Giumalau


pante foarte abrupte la vale

Din pacate n-am inregistrat tot traseul pe GPS, lipsind coborarea de pe Rarau : strava ; atentie la coborarea de pe Giumalau : o prima parte este foarte abrupta, GPS-ul mi-a aratat si panta de 55% desi sigur nu era chiar atat; insa oricum e destul de dificil cu 3 km de peste 18% panta medie. Nu ma mir ca dupa cateva zile aici in Iasi frana mea pe fata a cedat si acum trebuie sa-i schimb placutele.

In final o tura interesanta si nu chiar atat de rea pentru mine; din care am invatat ca nu e bine sa ghicesti un drum din satelit de acasa pentru ca s-ar putea sa ajungi sa cari bicla prin paduri si pante destul de urate; si asta sa dureze mult mai mult si sa fie mai neplacut decat te-ai astepta. Despre coboratul de pe Giumalau nu-mi pare rau, cred ca acum cativa ani cand l-am mai facut am ales o varianta mai domoala dar a fost interesanta si asta – am invatat ceva posibil util in timp de concurs; si per total a mai fost fain ca am fost toti 3 si am facut diferite tipuri de plimbari cu bicla.

Anunțuri

Iunie 7, 2012

Mai 2012

Ca sa nu treaca prea mult timp si sa uit de tot, un update sumar la luna mai 2012, totul pana pe 25 cand am plecat in Hawaii. Evident iesirea in Hawaii merita un post separat, pe care sper sa nu-l mai aman mult timp. Si ca sa fiu foarte eficient, trec direct la zilele relevante din mai:

4 mai Desi e vineri si zi de lucru, am un plan interesant. Cum multe firme de IT mari au sediul ‘la tara’; in Bay Area (undeva intre cele doua mari orase San Francisco si San Jose), si multi dintre angajatii lor sunt pasionati de ciclism, s-au format deja de cativa ani posibil grupuri care fac ocazional comute din San Francisco pana la lucru, aproximativ 60 kilometrii. Pentru mine care m-am mutat super-aproape de munca nu prea are sens, dar ca sa experimentez si eu asta, mai ales ca e o luna speciala; am plecat cu primul tren in San Francisco, pe la 5 dimineata, ca la 6 era intalnirea si incepeam sa ne intoarce pe cei ~70 km, in vreo 3 ore si pe un drum putin ocolit dar mai frumos, pana la munca. Totul a decurs conform planului, mai mult a fost interesant sa vad la 6 dimineata la o cafenea anume cum se aduna vreo 60 ciclisti, chiar daca pe traseul nostru am fost doar vreo 4. Spuneam ca e o luna speciala pentru ca in California si nu numai e un challange sa faci comute si nu numai cat mai mult cu bicla, si pe endomondo.com iti inregistrezi asta si se face si clasament, etc. Mi-am trecut tot acolo dar n-o sa mai continui pentru ca nu vreau sa merg cu GPS-ul zilnic si nici sa-mi instalez aplicatii pe telefon… Acum ar fi interesant sa mai fac comute-ul asta odata fie dus-intors (ceea ce e totusi extrem cu trezit la 3-4 dimineata); fie pe calea mai scurta / usoara, doar ca sa vad cum e. Cred ca o sa fac asta in curand..


6 am dimineata, pustiu prin San Francisco (mai exact in South SF); dar o multime de biciclisti in fata unei cafenele oarecare


undeva pe traseu

5 mai rafting Undeva la distanta de 3, poate 4 ore de condus, pe o sectiune de nivel mediu (2 si 3 din 5 maxim); am umplut doua barci, toti romani, si am vaslit la vale, timp de cateva ore. Cel mai mult m-a impresionat durata destul de lunga; dar si unele portiuni dificile si frumoase. Acum merita incercat un nivel mai sus, iar acolo e posibil sa fie chiar serios.. oricum pentru inceput a fost excelent si asa.


om la apa

6 mai, Black Mountain Ma gandeam de ceva timp sa-mi folosesc cortul si in zona, ca munti sunt destui, fie ei si mai mici. Ideal e sa pot face asta si in timpul saptamanii, si acum pare foarte usor cu putina organizare; insa prima data am plecat duminica si m-am intors luni dimineata, acasa si apoi rapid la munca. Am carat cam multe in rucsac, dar ideea era sa ma joc putin si cu aparatul ceea ce mi-a prins bine. Am pus cortu intr-un camping special super-amenajat, care insa necesita rezervare, pe care nu aveam cum s-o mai fac atunci, insa de pe la 11 noaptea pana la 6 dimineata nu a fost nimeni pe acolo, si nici inainte n-am vazut. Un apus frumos, o gramada de caprioare, rasarit de luna si luminile oraselor in vale. Cireasa de pe tort a fost la intors, cand filmandu-ma pe coborare cu MTB am cazut destul de urat, din viteza in praf direct, si fiind singur m-am speriat destul de tare. M-am julit peste tot, dar din fericire nu mi-am sclintit nimic. Acum mi-au trecut toate ..


borsec, de la un magazin special cu tot felul de produse din estul europei


rasare luna


rasare si soarele


mai nou am aparat, telecomanda si alte accesorii la aparat care mi se par foarte utile (si dupa experienta din Hawaii)


Palo Alto, (turnul Stanford), putin inainte de cazatura

13 mai primul meu maraton Dupa o saptamana in care nu pot sa pedalez fiind cu probleme la servici (trebuie sa stau aproape de calculator), saptamani in care mi-am facut obiceiul sa fac alergari. Si cum facusem deja doua alergari de 22.7 si respectiv 25 km si ma pregateam pentru maraton, acum vroiam sa incerc ceva mai mult. In timpul saptamanii fac doua de 10 km, una miercuri si una vineri parca; iar duminica avea sa fie cea lunga. N-am plecat prea devreme din pacate dar m-am simtit ok. Planul era de 30 km, dar fiindca a mers bine si ca sa nu mai lungesc mult cu alte antremanete de peste 20 km, am continuat pana am terminat maratonu (42.2 km in total). Cu putina muzica si motivat de faptul ca wow, fac primul maraton, am reusit sa nu ma plictisesc si mai mult cam ultima ora am tras putin pentru a-mi pastra media si a obtine un timp final sub 4 ore, care este obiectivul meu. Timp final 3:58:45, calcalculat din mers ca sa iasa la limita sub 4h, pentru ca mult mai jos n-as fi putut.
Pana la maratonul San Francisco pentru care ma antrenez si care e la sfarsitul lui Iulie, nu o sa mai alerg cred poate niciodata peste 20 km, insa voi face mai multe alergari mai scurte in ultima luna / saptamani. Multumit oricum ca am facut unul si in perioada de antremanet, cu un antrenament deloc normal, mai exact cateva alergari neregulate la distante mari. Inregistrare


pe unde am alergat


cronometru la final 😀

19 mai Diablo de 4 ori . Planul era sa ma antrenez pentru Hawaii, unde dupa cum o sa povestesc in postul urmator planul era sa urc pe bicla probabil cea mai mare urcare continua din lume, de la 0m adica de la plaja pana pe Mauna Kea, unul vulcan de 4205m. Cum urcasem maxim 3300m si doar cumulat; de cateva ori intr-o tura cel mai mult, mi-ar fi placut sa vad daca pot urca peste 4000m, asa ca am ales cea mai grea/mare urcare din zona si am vrut s-o fac de cate ori pot in ziua respectiva. Din pacate e putin departe si nu am putut sa incep prea devreme, pana am ajuns acolo mi-a luat cateva ore. Asta s-a simtit mult mai rau insa la intors pe frig si prin noapte, dar totul s-a meritat. Avand aproximativ 1000m urcare, vroiam de 4 sau 5 ori sa o urc, insa nu am reusit decat de aproape 4 ori. Prima tura a mers cel mai usor, mai ales ca eram 4 oameni in total, a doua era deja prea cald si se resimtea oboseala. Apoi a urmat o pauza mult prea mare pentru o masa insa super-necesara, din pacate nu foarte aproape nici aia. Urmatoarele doua urcari au mers tot bine, reusid sa-mi pastrez ritmul. Cel mai interesant moment a fost la ultima urcare cand stiam ca parcul se inchide fix la apus, ca sunt masini care forteaza biciclistii sa coboare jos; iar eu nu prea ma incadram. Asa ca am urcat cat de mult am putut pana sus, si am ajuns chiar la mai putin de 200m de varf unde insa asteptau padurarii care nu m-au lasat sa mai urc. Am coborat, apoi cu greu am ajuns acasa pana la urma pe la 2 noaptea, dar am batut lejer orice record de urcare cu vreo 4600m acumulati si peste 200 km distanta. (inregistrarea e putin sectionata dar ce e important e trecut acolo).. Pe viitor cred ca as putea urca de 5 ori complet, insa sa merg cu masina si sa am mancare la masina fix sub urcare, fara asta nu cred ca pot sa urc de mai mult de 4 ori…


toata echipa inainte de prima urcare


eu, dupa prima urcare


masa de la amiaza


incercand sa fortez apusul


pot sa mai pedalez si putin dupa


la intors


‘decalaratii’ live, de pe tot parcursul zilei.

Cam asta a fost de mentionat pentru mai, totul pana pe 25 cand am plecat in Hawaii. Despre ce a fost acolo, va urma.

Ianuarie 18, 2012

Primele weekenduri din ianuarie, 2012

Daca mai aman mult, ar fi deja vorba de 3 weekenduri si e cam mult. Au fost ceva zile in plus libere, si desi nu prea sunt asa multumit ca le petrec prin imprejurimi, sunt destule de vazut aici inca, si nu-o sa se termine prea rapid. Printre altele, mi-am facut abonament la sala de catarat si principalul avantaj e ca pot face ceva dupa o zi de servici, care nu necesita sa fie lumina afara plus ca solicita cu totul alti muschi, asa ca pot varia. E deja destul de multa variatie, pe aici pe undeva e si optimul intre plictiseala si a face prea multe si a nu evolua la nimic. La catarat merg de doua ori pe saptamana, evoluez oarecum dar inca sunt la inceputul inceputului. O sa fac probabil un post in viitor cu mai multe detalii, asta cand o sa si stiu mai multe.


Sambata, 7 ianuarie
Tura de MTB, in zona cea mai apropiata posibil de unde locuiesc acum. Desi la inceput am nimerit cararile accesibile pentru biciclisti, pe la sfarsit m-am trezit in zone interzise, redresand totusi rapid. Nu prea greu, nu foarte lung, si pe vreme frumoasa. Astradero, Windy Hill, Coal Creek, 62 km cu tot cu asfalt. Garmin & Strava.

From Astradero, Windy Hill, Coal Creek


prima problema ‘tehnica’ la MTB, care am rezolvat-o deabia acum dupa alte cateva plimbari. in final am schimbat cauciucul, din pacate s-a intamplat cam rapid si nu stiu unde si cum..


Skyline in zona Windy Hill


Duminica, 8 ianuarie
Un hike (zona Russian Ridge) si plimbare pe plaja, cu mai multi romani de aici, dar pana la hike am mers pe cursiera, ca tot imi era dor si de asta .. Hike-ul destul de scurt dar dragut, vremea buna desi daca nu batea vantul era si mai placut, plimbarea la ocean s-a meritat si ea. Mai astept eu, dar pana la urma o sa fac si o baie la ocean aici, indiferent de cat de rece e. Hike-ul de 8.8 km, pe cursiera vreo 46 km, Garmin si Strava.


coiot


San Francisco


la ocean


Sambata, 14 ianuarie
Decid in ultimul moment sa plec pe cursiera, nu MTB. Asta in principal pentru ca ma saturasem sa caut potecile accesibile cu MTB, inainte de fiecare tura trebuie sa ma documentez destul de mult si e cam plictisitor.. plus ca totdeauna fac niste presupuneri care nu se potrivesc la fata locului. Traseul de cursiera il alerg frumos, mai in nord, si merg cu Caltrain cateva statii, dar e cam scurta in final, doar 54 km. Prima data cand merg mai mult pe coasta, pe ‘1’.


Crystal Springs


parcarea din capatul Canada road, unde lasa masinile biciclistii si pedaleaza in zona ..


pe coborarea asta imi depasesc aproape recordul de viteza (am prins 75 km/h, recordul fiind 77).


La Honda, localitate pe coasta Pacificului


Duminica, 15 ianuarie
Ma hotarasc sa fac tot o tura de bicla, dar nu prea lunga sau grea, desi aveam alte si alte planuri. Tot cu Caltrainul ma duc cateva statii, si de la inceput dupa ce scap de asfalt imi dau seama ca nu m-am documentat prea bine. Mai multe zone pe care vroiam sa urc sunt interzise biciclistilor, asa ca urc pe asfalt, Kings Mountain. Am mai coborat pe cursiera drumul asta, in una din primele ture de cand am revenit aici.. Ma ia putin frigul deja, dar imi revin cand scap de asfalt.. insa nu pentru mult timp. Parcurg ce aveam planuit pentru zona Purisima, dar nu si pentru ‘Corte de Madera’ (parcuri din zona), unde scurtez din cauza oboselii si frigului. Dupa ce mai si cobor destul de mult pe asfalt, frigul ma ia de tot si jos tremur necontrolat. Pe langa faptul ca a fost frig, eram imbracat subtire (tricou, scurti etc, si niste armwarmere), nici nu m-am alimentat bine dimineata. Sunt obosit si suport foarte greu frigul, dupa cei 68 km parcursi (garmin, strava) mai astept si trenul vreo 30 minute, tremurand.. imi revin in schimb acasa cu o baie fierbinte.


primul parc unde vroiam sa intru, interzis


pe coborare


prima filmare din mers, pe MTB. vreau sa-mi comand suport de pus aparatul pe casca, si atunci cred ca o sa devina mult mai interesant ..

Luni a fost zi libera, si as fi vrut sa fac o alergare serioasa in zona, pe care o am in minte de ceva timp, dar fiind prea obosit de la turele de bicla, am mers doar pe seara la sala de catarat unde nu m-am chinuit prea mult.

Cred ca o sa continui un timp in stilul asta cu turele, poate mi-ar placea si ceva mai lungi dar s-ar limita la una singura per weekend. Intr-un fel asa mi-ar conveni ca cele 2 zile libere din 7 sa fie distribuite uniform, asta fiind insa cu mult mai rau pentru iesiri mai departe, care vor aparea si ele in viitor. Si pana si pentru iesirile din zona cu MTB sau chiar cursiera, ar fi utila o masina..

Ianuarie 5, 2012

Saratoga & Long Ridge

Dupa destul de multa vreme mi-am facut timp sa fac inca o tura cu bicla, si era clar ca o sa merg cu MTB doar de cand am luat-o n-am testat-o decat odata. Intre timp s-au intamplat ceva lucruri interesante, inclusiv un hike cu un grup destul de mare de romani de vreo 12 km pana la Alamere Falls, o cascada draguta de pe coasta Pacificului; apoi in aceelasi weekend a fost si noaptea ce face trecerea dintre ani, pe care am petrecut-o in San Francisco tot printre romani.


eu la Alamere Falls


coasta inspre nord, pe o zi ploioasa


apusul

Dupa ce mi-am revenit insa din toata distractia cu revelionul, am simtit nevoia sa ma aerisesc putin cu bicicleta, imi facusem pofta uitandu-ma la carare de la hike-ul de cateva zile dinainte. Nu m-am documentat foarte mult dar am gasit niste carari care pareau sa faca un circuit frumos. La fata locului insa, ‘trail’-ul care trebuia sa ma urce pe aceelasi munte de tura trecuta, dar pe traseu diferit, era deschis doar pentru hike. Mountain bike-ul interzis. Nu prea-mi venea sa cred. Dar erau oameni cu hike destul de multi si m-am gandit sa respect, colectand o harta care se gasea la intrarea pe poteca in niste cutiute, ca sa stiu pentru tura viitoare. Am luat-o pe ocolite si pe asfalt, incercand iarasi fara succes sa intru pe un drum de pompieri, care era interzis si el (mi-ar fi placut ca era neasfaltat). Am ajuns sus pe munte si de acolo stiam de un drum ‘de creasta’ care nu era interzis, si am inceput bucuros sa pedalez pe el. Nu inainte de o pazua de masa pentru ca deja trecutse destul de mult timp. Si in timpul pauzei isi face aparitia un coiot (cred), animale care se vad mai rar decat caprioare sau altele de aici, asa ca m-am bucurat sa-l vad desi a fugit rapid. Nici eu nu am mai stat mult si pentru cateva ore am haladuit pe tot felul de carari si poteci unde era permis sa merg cu bicla, coborand mult mai tarziu la asfalt, aproape pe intuneric. In total 76 km parcursi din care doar vreo 30 pe poteci, dar ceva mai mult proportional ca timp. Oricum, dupa cum fac toti care ii vad pe aici, ar fi bine sa ma duc cu masina pana la intrarea in poteca si acolo sa incep sa pedalez direct pe poteca, doar ca inca nu am masina. E buna si incalzirea pe asfalt, dar cam lunga pana la urma ..


afis cu o gramada de informatii la intrarea in parc


drumul de pompieri


lame


in sfarsit scap de asfalt


ceata ramane in vale, cred ca pentru tot restul zilei. norocul ca sunt sus


Horseshoe Lake


o ‘turma’ de curcani salbatici


altii cu bicla, majoritatea cate doi


cer interesant pe inserat


locul de unde am inceput tura trecuta

Decembrie 20, 2011

Black Mountain

Filed under: biciclete, dealuri, iarna, munte, poze, soare — Etichete:, , , , , , , — pauldiac @ 7:05 am

Cu toate ca mountain bike -ul comandat cu multe saptamani inainte a ajuns deja de vreo doua saptamani, de-abia weekendul asta am apucat sa-l testez cu adevarat. Si totodata am testat si existenta drumurilor neasfaltate in zona, si din fericire am gasit destule si primul ales a fost chiar frumos si solicitant.
La inceput am urcat ‘Black Mountain’ dupa cum e planificat intr-o carte cu traseele de mountain-bike din zona, pe sosea si asfalt dar ajuns ca altitudine aproape de varf, au inceput sa apara si cararile neasfaltate, ‘trails’. Am deviat putin de la traseul normal tocmai cu scopul asta, apoi am ajuns in punctul cel mai inalt la distanta chiar destul de mare de orice sosea, si m-am bucurat de un peisaj diferit decat cele pe care le mai vazusem. Mai spectaculoasa a fost coborarea pe carare, prima parte la soare si mai abrupta, apoi pe langa un rau si in padure, intalnind alti oameni la trekking sau tot cu mountainbike-uri. Ajuns jos m-am intalnit cu un prieten Ionut care era planificat sa vina mai tarziu si sa urcam iarasi impreuna, si asa am si facut. Sa urc a doua oara si pe drum neasfaltat a fost deja mai greu, si neobisnuit cu pedale normale am ajuns destul de obosit.
Cam asa a fost prima tura de MTB de aici, in care am descoperit cu adevarat bicicleta si potentialul de trasee de mtb din zona, si am fost placut impresionat. Sper sa nu fi fost o alergere proasta bicla fara suspensie pe spate, majoritatea cu care m-am intalnit pe traseu aveau full-suspension.
Cu siguranta insa vor urma multe trasee in zona cu mtb, mai ales ca asta a fost doar cel mai aproape din zona, ales dintr-o lista de peste 50 de trasee din carte. Si sper ca in general sa le pot combina cate 2 de-odata.

Traseu Garmin
Traseu Strava

acum faceti cunostinta cu noua bicicleta, a 6-a pe care o cumpar, dupa tot atatia ani de cand m-am apucat sa pedalez 🙂


in varful muntelui


in varf pentru a 2-a oara

Older Posts »

Blog la WordPress.com.