Dupa ce am esuat weekendul trecut sa ajung chiar pe varful Lyell pe care mi-l propusesem, cel mai mare varf din parcul Yosemite, am descoperit faptul ca al doilea varf ca altitudine, Dana, este mult mai accesibil la o distanta de 4-5 km de sosea si asta datorita altitudinii mari la care se afla pasul Tioga. Pentru a urca varful este de ajuns o jumatate de zi, dar altitudinea este considerabila: de la 3031m la 3981m (sau 3979m cum apare varful in alte locuri).
Pe parcursul weekendului ne-am permis astfel sa vizitam si alte locuri, ceea ce s-a potrivit cu planul baietilor cu care am mers, Matei si Traian. Am plecat de sambata dimineata trecand putin prin San Francisco iar apoi am continuat sa conducem spre lake Tahoe, pe care il vazusem in detaliu cu cateva weekenduri inainte cand l-am inconjurat cu bicicleta. Pana la pranz am ajuns si la lac, intr-o zona oarecum opusa zonei din care plecasem tura trecuta. Si sensul prin care am inconjurat lacul, acum cu masina, a fost invers. Astfel am ajuns rapid la Emerald Bay unul din cele mai frumoase puncte si apoi am facut si putina plaja iar in final chiar si baie.
Aveam insa inca multi kilometri de parcurs si am mers mai departe, cu putine pauze pentru a mai surprinde locurile frumoase. Am trecut la nord de lacul Tahoe prin alt pas la o altitudine considerabila si el dupa care am coborat intr-o vale imensa, mult mai mare ca vaile pe care le-am vazut in Europa pana in orasul Reno. Orasul e in statul Nevada si renumit pentru cazinouri, un fel de Las Vegas mai mic. Am vizitat si noi putin pe inserat iar noaptea am stat la un motel.
Tahoe vazut dinspre nord
Dimineata ne-am trezit de la 6 cu alte planuri marete. Pana la Yosemite am trecut pe langa marele lac Mono care se afla si el la o altitudine considerabila de 1944m. Pe langa el sunt multe peisaje impresionante, iar noi am incercat sa incadram in peisaj si masina frumoasa pe care o aveam la dispozitie.
Apoi am urcat in pasul Tioga. De aici urma sa ne coboram din masina pentru o plimbare nu foarte lunga ca distanta, dar destul de obositoare. Dupa cum stiam traseul l-am gasit foarte usor si era si circulat. In cateva ore eram deja sus, insa nu fara sa simtim oboseala sau altitudinea. Desi zonele din imediata apropiere a traseului nu m-au impresionat, in departate peisajele motivau toata osteneala.
Lyell cu ghetarul, pe unde eram cu 7 zile inainte
Nou record de altitudine pentru mine dobandit parca prea usor
Lacul Mono vazut de la aproape 4000m
se pare ca sunt si rute mai tehnice de a ajunge sus. cei doi imi amintesc de abrupturile din muntii Rodnei
Dupa cum se vede in poze peisajul era cat se poate de divers. In unele directii muntii aratau total diferit fata de altele, in unele locuri vedeai pete de zapada iar in altele nu, iar lacul din vale si valea in sine aratau, iar, un alt tip de peisaj. Pe coborare am simtit toti trei dureri de cap si degetele putin umflate, dar nimic prea grav.
pasul Tioga vazut de sus. Tot traseul am putut vedea
masina din parcare un punct rosu de diferite dimensiuni
Putinul timp ramas si oboseala nu ne-au mai lasat sa vizitam si padurea de sequoia din Mariposa Grove, care era oarecum in zona. Am avut oricum un drum lung pana acasa.
Mai am doar doua weekenduri de petrecut aici in care sper sa ajung in alt parc national ceva mai departe unde sa vad sequoia la maturitate.
Olmsted Point, pe unde trecusem cu bicicleta,
fiind de partea cealalta a pasului
Iaşi Outdoors 