Iaşi Outdoors

mai 5, 2010

Juval si Statistici Finale

Sambata, in ultima zi datorita unor restrictii de timp am facut ultimul traseu de doar cateva ore, trezit oricum de dimineata pentru a ma intoarce pana la ora 11. Se anunta si vreme rea, dar in 25 km stiam ca ajung de la plecarea din Iasi la 1000 in total, asa ca aveam de gand oricum sa merg macar 25. Ca sa vad insa si ceva nou, am ales sa merg pana in localitatea Naturno iar de acolo sa urc pana la castelul Juval, proprietate a alpinistului italian Reinhold Messner, si muzeu pe aceeasi tema.
Am plecat pe la 7 si ceva, in directia in care am fost si prima zi spre pasul Stelvio, dar pentru o distanta mica de „plat”, pe pista de bicicielte, cam 16 km facuti rapid. Am gasit greu intrarea in serpentinele ce urca abrupt pana la castel si chiar am mers cateva zeci de metri si pe autostrada. Am inceput si urcatul, care mi-a luat destul de mult timp si energie, fiind nevoit sa opresc de mai multe ori si de fiecare data revenirea era complicata din cauza spd-urilor. Sus pe langa castel e un fel de ferma si alte cateva case, fix in dreptul castelului fac 25.0 km deci implinesc per total o cifra rotunda, apoi vreau sa intru la muzeu dar mai era de asteptat cam o ora ca acesta sa se deschida asa ca renunt la idee. Ma intorc acasa inainte de ora 11. In total am facut sambata 49 km, iar in toata tura s-au adunat 1024 km (alta cifra rotunda :P).

From Italia 2010 zi 15


serpentinele

Statistici finale
Toata excursia asta a durat 16 zile din care 2-3 le-am petrecut pe drum desi am mers (si) cu avionul, iar 4 zile intregi am fost amanat cu plecarea si am ramas in Otopeni. Din aceste 13 zile ramase doar 9 zile am pedalat, din care 3 zile au fost doar jumatati de zi pe bicicileta, adica am facut traseu doar o dupa-amiaza sau dimineata, deci numarul de zile pline de pedalat ar fi 7.5 zile. In timpul asta am parcurs 1024 km si am urcat 16850 m altitudine, consumand in unele zile si 6-7 mii calorii (recordul a fost de 7,915 dupa estimarile aproximative ale GPS-ului).

Trasee zile

zi traseu distanta urcare
zi 02 brasov – buc 185 km 1500 m
zi 06 merano 2000 32 km 1340 m
zi 07 trafoi 125 km 1580 m
zi 09 vipiteno 168 km 2100 m
zi 10 pordoi 145 km 3300 m
zi 12 dolomiti doi 158 km 2600 m
zi 13 mendola 99 km 2200 m
zi 14 meltina 63 km 1500 m
zi 15 juval 49 km 730 m

Medii

medie distanta urcare
total 1024 km 16850 m
medie 13 zile 79 km 1296 m
medie 7.5 zile 137 km 2247 m

Tabel din garmin connect la care nu se poate da link

From Italia 2010 zi 15

Toate traseele pe care am fost

Concluzii
Cele mai mari impedimente pe care le-am intalnit in totata tura au fost amanarea cu 4 zile a plecarii din tara si faptul ca multe pasuri inalte am aflat prea tarziu ca sunt inchise (deci ma fac vinovat de o prea slaba documentare din start), cel mai rau imi pare de pasul Stelvio, Gavia, Rombo, Gardena si Pennes, aproape toate fiind peste 2200. In rest, desi am avut si alte emotii, a fost o tura deosebita, cum ma asteptam si era si normal sa fie, primul traseu lung in afara tarii. Sper ca de acum sa-mi permit, cum era planul si pentru traseul asta, sa nu merg singur in trasee asa mari, desi n-am avut probleme cu plictiseala din cauza asta, chiar surprinzator m-am simtit oricum destul de entuziasmat si n-am dus lipsa companiei.

Multumiri
Multumesc tuturor care m-au ajutat intr-un fel sau altul sa realizez aceasta frumoasa tura, lui Lucian pentru o parte din echipament, lui Cleo pentru mp3-player dar mai ales si in primul rand rudelor mele din Italia la care am fost cazat in fiecare noapte, in final, care m-au si hranit in aceasta perioada cu consum mare de calorii. De la stanga la dreapta: Mihai (care m-a lasat sa stau in casa lui si mi-a aratat niste ture de baza in zona de care nu stiam: Merano 2000 + Tre Cime di Lavaredo), Francesco (care m-a lasat sa stau in camera lui), Ferisa matusa mea (care mi-a facut mancare muuulta si buna si m-a dus / adus pana in Bolzano cu masina) si Egidiu varul meu (care m-a lasat sa dorm in pat cu el 🙂 ).

From Italia 2010 zi 15

Bonus track
dolomiti
pista Merano

mai 1, 2010

Terlano – Meltina

Pentru ieri imi ramasese ca principal obiectiv ce nu reusisem cu o zi inainte, si fiindca am avut timp si de odihna, ca in ultimele zile, am facut Meltina.

Cum ma asteptam pana la Terlano am ajuns rapid pe pista de biciclete, iar de acolo am gasit usor intrarea in soseaua care urca la Meltina, care se vede prin cateva locuri pe versant si arata amenintator, precum si profilul real. Cum nu eram totusi fresh, si panta e destul de abrupta, am behait destul de mult pana sus, facut multe pauze, si am transpirat cred mai mult ca niciodata, imi storceam casca. Sus panta se opreste inainte de intrarea in localitate, se coboara putin, in final ajung si la intrarea in Meltina.

From Italia 2010 zi 14


Terlano


Terlano mai mic

De acolo pana la Avelengo de unde urma sa cobor pe unde am urcat la Merano 2000, traseul urca si coboara continuu trecand prin mai multe vai, localitati mici si risipite, e frumos dar fiecare panta mai abrupta ma chiuie tot mai mult. Imi gasesc cu greu apa intr-un paraias pana la care escaladez cu spd-urile :). In final ajung si in Avelengo si dupa inca un tunel dau in intersectia cunoscuta, de la care cobor pana la intrarea in Merano cu o viteza medie de 51 km/h dar fara sa mai depasesc 65.

Scurt, nici 5 ore si 63 kilometri si 1500 metri urcati dar totusi dar foarte obositor pe urcari, penultimul traseu.

aprilie 30, 2010

Palade si Mendola

Fiind in ultimele zile de trasee imi aleg zone tot mai aproape de Merano si trasee din ce in ce mai scurte. Fie datorita pantelor mai abrupte pe care le-am incercat fie a oboselii acumulate ma simt tot mai prost pe catarari si nu numai. Uneori cand ma uit pe harti sau la bicicleta imi vine tot sa pedalez ca sa folosesc la maxim putinul timp ramas, trasee nefacute sunt inca mult, dar sunt si momente in care ma simt satul complet de trasee, si mai ales pante.

Ieri am vrut sa fac Merano – Bolzano dus intors nu prin vale si plat ci prin cele doua lanturi muntoase ce sunt de-a lungul vaii. La dus prin pasul Palade si Mendola, lantul din partea sudica, pe cea nordica nu avea sens sa urc, urcarea spre Merano 2000 fiind deja facuta in prima zi. Plec tarziu pe la 10 jumate, deja ma orientez usor spre iesirea in directia buna, si dupa cativa kilometri incep urcarea pasului Palade care are o panta medie lejera dar o lungime mare de 17 km.

From Italia zi 13

De sus se coboara destul de abrupt cateva sute de metri altitudine pana in localitatea Fondo, de unde incepe urcarea pe partea mult mai usoara a pasului Mendola. Nu e lung, nici abrupt, si ajung cu energie sus unde mananc si iau apa. Dupa cum vazusem pe harti in apropierea pasului pot face dreapta pentru a urca la Penegal, un punc de obsrevatie. Dupa cum imi imaginam, desi drumul e asfaltat panta e foarte abrupta, ma chinui si cu greu si multe pauze ajung sus unde ma odihnesc mai mult timp. De acolo cobor rapid inapoi in pas, apoi pana spre Bolzano prin frumoasele serpentine ce sunt de partea asta a Mendolei. Aici cred ca am vazut cei mai mult ciclisti, cateva zeci cu cursiere care urcau, cei mai multi separat.


abrupt spre Penegal


Bolzano


serpentine de partea cealalta a Mendolei


serpentinele care le vedeam de sus

Trec coborand prin mai multe localitati, si ajung in destinatia Terlano de unde aveam doua posibilitati, sa urc si Meltina, sau sa ma intorc in Bolzano pe 18 km de pista pe plat. Aleg a varianta a doua desi mai era destul timp de lumina, dar eram prea obosit. Meltina e o catarare destul de abrupta si cred ca am facut mai bine asa. Restul zilei m-am odihnit. Nu am reusit sa fac deci decat jumate practic din ce-mi propusesem.

Statisticile deja arata clar o scadere a lungimii traselor (momentan la 99 km), si asa va fi si in continuare.

aprilie 25, 2010

Merano – Vipiteno – Bressanone

Pentru azi planuisem o etapa desul de grea dar interesanta, as fi vrut sa fac doua pasuri din apropierea orasului Merano cu plecare si intoarcere aici. Pasul Giovo 2094 m si pasul Pennes 2211 m. Am pleacat dimineata la 9:15 ca si tura trecuta si dupa primii kilometrii in care am incercat sa ma tin de pista de biciclisti am renuntat, pentru ca nu era asfaltata si nici macar cat de cat neteda. Imi pare ca e mai sigur sa mergi cu cursiera pe sosea decat sa te complici pe pista unde nu stii la ce sa te astepti si intoarcearea la sosea dureaza si zeci de kilometrii uneori. Si asta am observat si la altii ciclisti mai tarziu, cei cu cursiere prefera sa ocoleasca pista in anumite zone. Orisicum, soseaua in prima parte, pana la San Leonardo, a fost perfecta, iar muntii care inchideau valea anuntau un pas frumos. M-am simtit si foarte bine, pana chiar pana sus. Am urcat constant cu putine pauze scurte pentru poze, apa, etc. Ultima parte a fost chiar deosebita, aveam si muzica potrivita in casti si am terminat pasul glorios. Sus zapada multa, destul de frig, am stat sa mananc si asta m-a racit si mai mult iar coboratul nu a fost tocmai placut. Jos m-am incalzit la loc dar avea sa aflu rapid o veste care mi-a stricat cel mai mult tura: pasul Pennes e inchis. Am ales sa ocolesc pe plat pentru intoarcere prin Bressanone – Bolzano – Merano. Evident la vale viteza medie a crescut constant pentru ca mergeam bine, desi pe sfarsit a aparut iar vantul din fata. Am ajuns in Bolzano si acolo iar a fost frustrant sa pierd pista ciclabila, sa ajung pe autostrada spre Merano de unde ma intorc cu greu pe pista. Intre orase pista era insa super buna si circulata, am gasit 1-2 ciclisti pe cursiere dupa care sa ma tin (cu greu), am renuntat sa mai caut apa asa ca am ajuns cu bine dar desidratat. Maine sper sa nu fac iar pauza dar mai vedem. Pun trackul si pozele:

Merano – Vipiteno – Bressanone

From Italia 2010 zi 9

ma pierd pe pista ne-asfaltata si ma intorc pe sosea


pe acolo trebuie sa fie pasul


In amintirea pasului Balea


finally


fara asta iesea tura perfecta

aprilie 24, 2010

Merano – Trafoi (Stelvio)

A 3-a zi in Italia fac pauza, ieri nu m-am simtit foarte bine pe bicla desi nu am facut un traseu deosebit de lung sau greu. Merano – Stelvio, cam 80 km X 2, ar fi fost daca pasul Stelvio ar fi fost deschis. Trafoi este ultima localitate dinainte de pas, pana la care e de urcat doar 10 kilometri din cei 25 si evident cei cu panta mai usoara. Pana acolo era deschis, pana acolo am mers. Distanta totala a turei dus-intors iese astfel 125 km. Urcatul a fost usor, ce mi-a venit mie mai greu a fost sa ajung pana acolo pentru ca pe la jumatatea drumului ma simteam fara energie / chef si am inceput sa pierd si drumul.
Pana la baza pasului este pista ciclabila care duce la pasul Resia, insa printre livezile de meri prin care trece continuu traseul pista se aseamana prea mult cu alte drumulete asfaltate iar marcajele lipsesc uneori. Oricum, cel putin in prima parte, am fost surprins de pista care era mai lata mai neteda si mai libera decat ma asteptam. La dus o bucata destul de mare la final am mers pe sosea. La intors am gasit si o bucata de pista neasfaltata insa nu a pus probleme, si apoi a devenit si mult mai circulata. Alt aspect pozitiv e ca in 90% din traseu e la distanta foarte mare de sosea.

track 1 + track 2

From Italia 2010 zi 7

iesirea din Merano


primul contact cu pista de biciclisti


La baza pasului


In Trafoi la 1510 m


da, e inchis


zona faina pe care am ratat-o la dus, pe care pista nu e asfaltata

Older Posts »

Blog la WordPress.com.