Iaşi Outdoors

decembrie 30, 2011

Freel Peak

Au venit sarbatorile si aici in sfarsit si am ales sa le petrec fara sa revin in Romania, dar profitand de timpul liber cu o tura la munte. A fost prima iesire adevarata de cand sunt aici, si mi-a prins foarte bine. Am plecat in special cu planuri de schiat dar pentru mine avea sa fie prima pe schiuri. Am schiat 2 zile din 3, si mi-a placut mai ales pentru ca am reusit sa invat destul. Conditile aici, mai ales unde am fost noi sunt super, dar nu le pot compara cu Romania pentru ca acolo nu am fost. Locatia lacul Tahoe, pe care il mai vazusem, si mai exact la Heavenly, o statiune imensa ce dispune de 94 partii si 30 de telescaune. Dintre acestea insa doar o treime aproximativ erau deschise, dar raman suficiente mai ales pentru mine care intram pentru prima data in lumea schiatului. Si mi-a placut mult, dupa cum ma si asteptam, si dupa cum mi-era frica, mai vreau.. Totusi, pentru o zi am renuntat la schiat pentru un hiking interesant ce avea ca scop principal sa urc pe cel mai inalt varf din zona.

Prima zi de schiat, am stat cuminte pe partiile de incepatori, marcate cu verde, desi erau doar doua. De prima mai scurta m-am plitisit destul de rapid, dar a doua era mult mai lunga si era chiar greu sa cobor fara pauza .. sau fara sa cad.


vedem zapada pentru prima data, din masina


Emerald Bay, noaptea


granita dintre California si Nevada trece printre partii. Spre California se vede lacul Tahoe si alti munti, iar spre Nevada inceputul desertului (in poza de mai sus)


Lacul pe fundal

Dupa o zi obositoare ne-am culcat destul de devreme, si eu m-am pregatit pentru hike-ul de a doua zi. Aveam puncte pe gps, o harta ceva mancare si echipament mai mult de vara, cu exceptia parazapezilor si a catorva haine mai groase. Am pleacat la ora 9 urmarind o poteca de mountian-bike, care insa devine destul de tehnica la altitudini mai mari. Am pierdut poteca destul de mult, scurtand cumva distanta totala, fiind insa sigur pe directia pe care trebuia sa merg. In vai zapada nu era topita, pe zonele insorite insa era uscat. O ultima portiune este doar pentru hike, pe care se ajunge la varf. Am ajuns destul de tarziu pe la ora 3, si era deja evident ca ma voi intoarce pe intuneric. Aveam alt drum de intoarcere in plan, insa nu mai scurt. Varful Freel de 3318m, este cum spuneam cel mai inalt din zona si ofera o panorama superba si diversificata. Cu siguranta e cel mai inalt varf pe care l-am urcat iarna, pe 25 Decembrie insa nu ma pot bucura record, pentru ca nu au fost deloc conditii de iarna grea. Si mai mult, traseul nu e deloc tehnic, singurul lucru interesant fiind zonele cu multa gheata in zona paraurilor.
La intoarcere am ratacit si mai mult, si pe valea pe care am coborat zapada era asternuta mai bine incat am fost nevoit sa-mi pun parazapezile, amintindu-mi cu bucurie insa de ture serioase de iarna. Am ajuns pe intuneric si am incheiat traseul pe la ora 6, dupa 9 ore si 30 km parcursi.


orientare ..


zona frumoasa pentru escalada


aproape de varf


si pe varf


cutia cu mesaje ..


Nevada


cred ca se vad varfuri din Yosemite


revenin la civilizatie


traseul cum l-am parcurs eu. download .kml

Ultima zi de schi am trecut de la trasee de incepatori la cele medii (albastre), explorand toate partiile care erau deschise, si chiar cu mai putine cazaturi decat in prima zi. Cu siguranta o sa mai schiez oricand voi mai avea ocazia .. dar vreau sa nu renunt nici la vechiurile obiceiuri..


cu Ionut si Adi


partia si lacul..

Cam asta a fost weekend-ul de Craciun, pe scurt o tura faina la munte cu un nou sport care mi-a placut, de care am profitat din plin.

Reclame

septembrie 30, 2010

California

A venit timpul sa ma intorc si acasa, cam in doua zile imi incep lunga calatorie spre Romania. Fac un scurt bilant a ceea ce am facut aici din punct de vedere oarecum turistic in cele 14 saptamani dar mai ales tot atatea weekenduri petrecute aici.

Am inceput prin o serie de ture de ciclism, in care initial am mers pe aproape si singur, apoi la distante mai mari impreuna cu Vlad si frati si prieteni de-ai lui. Uneori am format chiar grup destul de mare. Am vizitat tot pe la inceput pentru prima oara si orasul San Francisco si am mers si cu plutonul unui club local intr-o cursa rapida.

Pacific Ocean
Mount Hamilton
San Francisco
Skyline
Lake Tahoe
PenVelo ride
Mount Diablo

Apoi am ajuns in Yosemite. Am fost asa impresionat ca n-am putut sa nu revin, in ciuda eforturilor depuse uneori de a ajunge acolo, si inca de doua ori.

3 days Yosemite
Mount Hamilton2

Intre timp am cunoscut si alte grupuri si am inceput sa merg si cu masina, parcurgand astfel distante mai mari ceea ce aducea posibilitatea sa vad mai multe locuri frumoase.

Big Sur & Point Reyes
Mount Lyell
Mount Dana

Iar la final cireasa de pe tort a fost o excursie in parcurile nationale Seqouia si Death Valley, unde am ajuns sa conduc mult mai mult decat ar fi fost probabil indicat la experienta mea. Am vazut si o sala de catarat impresionanta aici.

Sequoia si Death Valley
Planet Granite

Am parcurs aproape 2000 km pe bicicleta. Acum caut sa o vand, desi efortul celor 2 mii dar si locurile frumoase pe care le-am vazut impreuna m-au facut sa ma atasez sentimental :P. Am facut cel putin 4 trasee de hiking interesante. Iar acum cred ca as fi putut face mult mai mult.

From California overall

California


Bay area


Yosemite. Rosu – cliclism, Albastru – hiking


Lake Tahoe

Inca de la plecare ma gandeam cum vor fi excursiile de aici, in comparatie cu ce am pierdut, daca as fi stat in Romania. In primul rand aici nu am avut un grup atat de bine format, sau atat de nebun incat sa mearga totdeauna si pana la capat cu mine, desi unii s-au acomodat rapid si sper ca nu au regretat. Muntii de aici, impreuna cu tot mediul ce include clima, posibilitatile oferite de diferitele organizatii de care depinde un turist, sunt mult diferite de cele de acasa. E mai important dar si mai usor sa ai masina, distantele sunt mai mari iar transportul public probabil din lipsa de clienti nu prea face fata.

Ceea ce a fost insa cel mai important pentru mine si anume peisajele pe care le-am vazut aici, pot spune ca mi-au parut mai grandioase si desi mai secetoase, mult mai frumoase decat cele din muntii din Romania. Iar cele ce ma asteapta acasa sunt mai verzi, mai primitoare si desi de dimensiuni mai reduse, mult mai frumoase decat cele din California.

Sunt recunoscator pentru ocazia pe care am avut-o, de a vizita mai mult si mai in detaliu decat ar fi posibil intr-o scurta vacanta doar turistica.

septembrie 17, 2010

Mount Dana

Dupa ce am esuat weekendul trecut sa ajung chiar pe varful Lyell pe care mi-l propusesem, cel mai mare varf din parcul Yosemite, am descoperit faptul ca al doilea varf ca altitudine, Dana, este mult mai accesibil la o distanta de 4-5 km de sosea si asta datorita altitudinii mari la care se afla pasul Tioga. Pentru a urca varful este de ajuns o jumatate de zi, dar altitudinea este considerabila: de la 3031m la 3981m (sau 3979m cum apare varful in alte locuri).
Pe parcursul weekendului ne-am permis astfel sa vizitam si alte locuri, ceea ce s-a potrivit cu planul baietilor cu care am mers, Matei si Traian. Am plecat de sambata dimineata trecand putin prin San Francisco iar apoi am continuat sa conducem spre lake Tahoe, pe care il vazusem in detaliu cu cateva weekenduri inainte cand l-am inconjurat cu bicicleta. Pana la pranz am ajuns si la lac, intr-o zona oarecum opusa zonei din care plecasem tura trecuta. Si sensul prin care am inconjurat lacul, acum cu masina, a fost invers. Astfel am ajuns rapid la Emerald Bay unul din cele mai frumoase puncte si apoi am facut si putina plaja iar in final chiar si baie.

From Dana

masina pe care am inchiriat-o

Aveam insa inca multi kilometri de parcurs si am mers mai departe, cu putine pauze pentru a mai surprinde locurile frumoase. Am trecut la nord de lacul Tahoe prin alt pas la o altitudine considerabila si el dupa care am coborat intr-o vale imensa, mult mai mare ca vaile pe care le-am vazut in Europa pana in orasul Reno. Orasul e in statul Nevada si renumit pentru cazinouri, un fel de Las Vegas mai mic. Am vizitat si noi putin pe inserat iar noaptea am stat la un motel.


Tahoe vazut dinspre nord

Dimineata ne-am trezit de la 6 cu alte planuri marete. Pana la Yosemite am trecut pe langa marele lac Mono care se afla si el la o altitudine considerabila de 1944m. Pe langa el sunt multe peisaje impresionante, iar noi am incercat sa incadram in peisaj si masina frumoasa pe care o aveam la dispozitie.

Apoi am urcat in pasul Tioga. De aici urma sa ne coboram din masina pentru o plimbare nu foarte lunga ca distanta, dar destul de obositoare. Dupa cum stiam traseul l-am gasit foarte usor si era si circulat. In cateva ore eram deja sus, insa nu fara sa simtim oboseala sau altitudinea. Desi zonele din imediata apropiere a traseului nu m-au impresionat, in departate peisajele motivau toata osteneala.


Lyell cu ghetarul, pe unde eram cu 7 zile inainte


Nou record de altitudine pentru mine dobandit parca prea usor


Lacul Mono vazut de la aproape 4000m


se pare ca sunt si rute mai tehnice de a ajunge sus. cei doi imi amintesc de abrupturile din muntii Rodnei

Dupa cum se vede in poze peisajul era cat se poate de divers. In unele directii muntii aratau total diferit fata de altele, in unele locuri vedeai pete de zapada iar in altele nu, iar lacul din vale si valea in sine aratau, iar, un alt tip de peisaj. Pe coborare am simtit toti trei dureri de cap si degetele putin umflate, dar nimic prea grav.


pasul Tioga vazut de sus. Tot traseul am putut vedea
masina din parcare un punct rosu de diferite dimensiuni

Putinul timp ramas si oboseala nu ne-au mai lasat sa vizitam si padurea de sequoia din Mariposa Grove, care era oarecum in zona. Am avut oricum un drum lung pana acasa.

Mai am doar doua weekenduri de petrecut aici in care sper sa ajung in alt parc national ceva mai departe unde sa vad sequoia la maturitate.

Olmsted Point, pe unde trecusem cu bicicleta,
fiind de partea cealalta a pasului

iulie 26, 2010

Lake Tahoe

Traseul din weekendul asta depaseste cu mult pe cele anterioare, nu atat ca distanta, cat mai ales peisaje, organizare si alte cateva. Ideea de a inconjura lacul Tahoe a pornit de la o discutie (deosebit de tehnica :P) cu managerul de la servici. Ca idee, lacul Tahoe se afla la o altitudine de 1,897 m si are o suprafata de 494 kmp, de 14.9 ori mai mare ca suprafata lacului Izvorul Muntelui iar asta in face cel mai mare lac alpin din America de Nord.

Punctul de plecare pe bicicleta a fost localitatea South Lake Tahoe, pana la care am mers 220 mile cu masina unui prieten Vlad, care desi cu experienta aproape zero in pedalat, a plecat cu aceeleasi ganduri de traseu ca si mie.

Toata tura a depasit traseele anterioare din California prin urmatoarele:
* am depasit pentru prima oara strict bariera de 100 km (circuitul lacului e de 115 km)
* pentru prima data pedalatul incepe la o distanta mai mare de unde stau, pana la care am ajuns cu masina
* am iesit pentru cateva ore din statul California, intrand in Nevada
* am scapat complet de rucsac! m-am simtit mult mai bine
* pentru prima oara n-am fost chiar singur
* am avut prima ocazie de a poza o gura de tunel

Am plecat asadar vineri seara, direct de la servici. Pregatisem bagajele, oarecum si bicicletele. Le-am inghesuit in spatele masinii si au incaput. Bucurie mare asta, pentru ca sper ca ne vom mai folosi de posibilitatea asta pentru ocazii viitoare.

From Lake Tahoe

Drumul cu masina nu a fost plictisitor, am oprit sa mancam si sa mai cautam fara succes ceva echipament, apoi zona in care intram in munti e deosebit de frumoasa, pacat ca era deja bezna (am vazut-o doar la intors :P). Cu cateva mile inainte de lac gasim un oarecare loc mai retras de parcare, unde oprim si fara sa mai scoatem bicicletele ne culcam, lasand doar putin scaunele mai aplecate. Am dormit amandoi bine. Dimineata am mers pana la un supermarket de unde am luat cate un sandwitch si ne-am grabit sa plecam.

Profilul anunta un traseu oarecum plat cel putin pentru o zona de munte, cu doar doua catarari mai importante, una dupa 15-20 km de la start si alta aproape de final. Pana la prima am mers rapid lasand-ul pe Vlad in urma din start, dupa cum era planul: sa merg separat intai tot traseul, apoi sa revin dupa el. Si prima catarare am rezolvat-o rapid, ajungand sus cu o viteza medie de 25.8 km/h pentru primii 22.6 km. Tot aici am schimbat drumul, trecand de pe 50 pe 28. Stiam ca voi merge pe 28 o bucata buna iar apoi urma sa trec pe 89 care ma aduce inapoi de unde am plecat. Peisajele sunt din ce in ce mai frumoase, apar stanci si apoi ma apropii mai tare de lac, unde se vad deja plaje amenajate.


gura de tunel


cred ca biciclistul asta a trecut pe langa noi in timp de-abia ne trezeam, ma bucur sa-l depasesc

Nu dupa foarte mult timp, deoarece mergeam mult mai bine decat m-as fi asteptat ajung la jumatatea distantei de parcurs. Asta in doua ore fara 3 minute.

Ratez intersectia la care trebuia sa trec pe 89. Dupa vreun kilometru ma prind si eu ca nu se mai vede lacul, acesta fiind inlocuit de un rau. lac diferit de rau. Ma intorc, deci adaug vreo 2 km in plus fata de traseu.


power bar


varful ultimei catarati

Ajung obosit si in varful ultimului deal adevarat, a carui panta este clar mai mare ca orice de pana acum, totusi ar trebui sa fiu deja obisnuit cu o inclinatie de 11%. Este si momentul cel mai cald al zilei, ma simt oarecum terminat dar dupa ce ma vad sus imi revin. Urmaresc vitezomentru, initial speram pe ultima bucata sa pot trage pentru a ajunge la 30 km/h medie pe tot traseul, acum imi dau seama ca nici la 29 km/h nu voi mai ajunge. Dupa dealul asta urmeaza o alta vale cu un deal mai mic, zona detine clar cel mai frumos peisaj din tot traseul. Se vad cativa munti cu pete de zapada, o limba de lac intra in toata valea, muntii sunt stancosi iar soseaua ce trece prin zona permite admirarea intregii vai. Sunt multi turisti pe langa sosea, multi biciclisti, iar jos in lac, foarte multe barci. Nu sunt cladiri de nici un fel si asta-mi place. Soseaua ajunge spre final intr-o zona in care e inconjurata la stanga de limba de lac ce intra in vale, de lacul mare in fata si in dreapta un alt lac, si asta da senzatia ca la finalul coborarii o sa intru direct in apa. Evident, serpentinele trec printre cele doua lacuri. Urmatoarea distanta pana la intrarea in oras este tot mai populata, dar padurea are un specific aparte, copacii sunt toti sequoia tineri si peisajul inca ma tine entuziasmat.


soseaua pe urmatorul perete al vaii

Singura portiune scurta, care nu-mi place e deja in localitate. Traficul e destul de aglometat si e cald. In cativa kilometri sunt in parcare langa masina. Termin traseul in 4 h si 32 minute, de la 8:30 la 13:02. Avand in vedere ca speram 5 si ma asteptam la 6 ore, asta e incurajator. Viteza medie pe timp de pedalat 28.6 km/h, cu 20 minute pauza din timpul total. O scurta perioada de timp ma simt ametit, imi cumpar o limonada. Imi trece, in 20 minute pedalez iar, tura asta in sensul acelor de ceasornic, tot in jurul lacului Tahoe.

Pe Vlad il intalnesc dupa cel de-al doilea varf al primului deal, din sensul asta. N-as mai fi coborat degeaba, si din mesaje imi zice ca e la 0.1 mile de mine. Ne intalnim la 23 km de destinatie, nu pare atat obosit cat se plange de lipsa de confort. Nici dealurile nu-i mai plac, dupa cum ma asteptam pante de 11% sunt criminale cand esti la inceput, noroc ca a avut cursiera cu 3 foi. De-acum mergem mai incet, oricum sacazusem mult ritmul si la intoarcere, facem mai multe poze. Mai vorbim, trec dealurile si zona cea mai frumoasa si ajungem pe plat la cativa kilometri de destinatie.


pe podium


s-a ajuns putin si la asta

Ultimii kilometrii ii mergem din ce in ce mai incet, si din pacate se cam aduna norii. Ploaie mai serioasa ne-a prins in localitate chiar la 2-3 km de finish, am asteptat sa treaca putin si am continuat prin umezeala. Face si bicicleta asta cunostinta cu apa, pentru prima data. La sfarsit Vlad e cam obosit, insa avand in vedere traseul pe care l-a facut si lipsa experientei, eu o consider o surpriza placuta. 115 km in 8 ore, 1200 m urcare. Pentru mine 164 km cu 1850 urcare.


din masina, la intors


din masina


seara in parcare

Detasat cea mai frumoasa si lunga tura de pana acum, si nu sunt singurul entuziasmat de ea. Felicitari lui Vlad pentru traseu, si la mai mare!
Track GPS
p.s. azi se implinesc fix 3 saptamani de cand am bicicleta si am 731 km la bord 😀

Blog la WordPress.com.