Iaşi Outdoors

mai 5, 2010

Juval si Statistici Finale

Sambata, in ultima zi datorita unor restrictii de timp am facut ultimul traseu de doar cateva ore, trezit oricum de dimineata pentru a ma intoarce pana la ora 11. Se anunta si vreme rea, dar in 25 km stiam ca ajung de la plecarea din Iasi la 1000 in total, asa ca aveam de gand oricum sa merg macar 25. Ca sa vad insa si ceva nou, am ales sa merg pana in localitatea Naturno iar de acolo sa urc pana la castelul Juval, proprietate a alpinistului italian Reinhold Messner, si muzeu pe aceeasi tema.
Am plecat pe la 7 si ceva, in directia in care am fost si prima zi spre pasul Stelvio, dar pentru o distanta mica de „plat”, pe pista de bicicielte, cam 16 km facuti rapid. Am gasit greu intrarea in serpentinele ce urca abrupt pana la castel si chiar am mers cateva zeci de metri si pe autostrada. Am inceput si urcatul, care mi-a luat destul de mult timp si energie, fiind nevoit sa opresc de mai multe ori si de fiecare data revenirea era complicata din cauza spd-urilor. Sus pe langa castel e un fel de ferma si alte cateva case, fix in dreptul castelului fac 25.0 km deci implinesc per total o cifra rotunda, apoi vreau sa intru la muzeu dar mai era de asteptat cam o ora ca acesta sa se deschida asa ca renunt la idee. Ma intorc acasa inainte de ora 11. In total am facut sambata 49 km, iar in toata tura s-au adunat 1024 km (alta cifra rotunda :P).

From Italia 2010 zi 15


serpentinele

Statistici finale
Toata excursia asta a durat 16 zile din care 2-3 le-am petrecut pe drum desi am mers (si) cu avionul, iar 4 zile intregi am fost amanat cu plecarea si am ramas in Otopeni. Din aceste 13 zile ramase doar 9 zile am pedalat, din care 3 zile au fost doar jumatati de zi pe bicicileta, adica am facut traseu doar o dupa-amiaza sau dimineata, deci numarul de zile pline de pedalat ar fi 7.5 zile. In timpul asta am parcurs 1024 km si am urcat 16850 m altitudine, consumand in unele zile si 6-7 mii calorii (recordul a fost de 7,915 dupa estimarile aproximative ale GPS-ului).

Trasee zile

zi traseu distanta urcare
zi 02 brasov – buc 185 km 1500 m
zi 06 merano 2000 32 km 1340 m
zi 07 trafoi 125 km 1580 m
zi 09 vipiteno 168 km 2100 m
zi 10 pordoi 145 km 3300 m
zi 12 dolomiti doi 158 km 2600 m
zi 13 mendola 99 km 2200 m
zi 14 meltina 63 km 1500 m
zi 15 juval 49 km 730 m

Medii

medie distanta urcare
total 1024 km 16850 m
medie 13 zile 79 km 1296 m
medie 7.5 zile 137 km 2247 m

Tabel din garmin connect la care nu se poate da link

From Italia 2010 zi 15

Toate traseele pe care am fost

Concluzii
Cele mai mari impedimente pe care le-am intalnit in totata tura au fost amanarea cu 4 zile a plecarii din tara si faptul ca multe pasuri inalte am aflat prea tarziu ca sunt inchise (deci ma fac vinovat de o prea slaba documentare din start), cel mai rau imi pare de pasul Stelvio, Gavia, Rombo, Gardena si Pennes, aproape toate fiind peste 2200. In rest, desi am avut si alte emotii, a fost o tura deosebita, cum ma asteptam si era si normal sa fie, primul traseu lung in afara tarii. Sper ca de acum sa-mi permit, cum era planul si pentru traseul asta, sa nu merg singur in trasee asa mari, desi n-am avut probleme cu plictiseala din cauza asta, chiar surprinzator m-am simtit oricum destul de entuziasmat si n-am dus lipsa companiei.

Multumiri
Multumesc tuturor care m-au ajutat intr-un fel sau altul sa realizez aceasta frumoasa tura, lui Lucian pentru o parte din echipament, lui Cleo pentru mp3-player dar mai ales si in primul rand rudelor mele din Italia la care am fost cazat in fiecare noapte, in final, care m-au si hranit in aceasta perioada cu consum mare de calorii. De la stanga la dreapta: Mihai (care m-a lasat sa stau in casa lui si mi-a aratat niste ture de baza in zona de care nu stiam: Merano 2000 + Tre Cime di Lavaredo), Francesco (care m-a lasat sa stau in camera lui), Ferisa matusa mea (care mi-a facut mancare muuulta si buna si m-a dus / adus pana in Bolzano cu masina) si Egidiu varul meu (care m-a lasat sa dorm in pat cu el 🙂 ).

From Italia 2010 zi 15

Bonus track
dolomiti
pista Merano

aprilie 30, 2010

Palade si Mendola

Fiind in ultimele zile de trasee imi aleg zone tot mai aproape de Merano si trasee din ce in ce mai scurte. Fie datorita pantelor mai abrupte pe care le-am incercat fie a oboselii acumulate ma simt tot mai prost pe catarari si nu numai. Uneori cand ma uit pe harti sau la bicicleta imi vine tot sa pedalez ca sa folosesc la maxim putinul timp ramas, trasee nefacute sunt inca mult, dar sunt si momente in care ma simt satul complet de trasee, si mai ales pante.

Ieri am vrut sa fac Merano – Bolzano dus intors nu prin vale si plat ci prin cele doua lanturi muntoase ce sunt de-a lungul vaii. La dus prin pasul Palade si Mendola, lantul din partea sudica, pe cea nordica nu avea sens sa urc, urcarea spre Merano 2000 fiind deja facuta in prima zi. Plec tarziu pe la 10 jumate, deja ma orientez usor spre iesirea in directia buna, si dupa cativa kilometri incep urcarea pasului Palade care are o panta medie lejera dar o lungime mare de 17 km.

From Italia zi 13

De sus se coboara destul de abrupt cateva sute de metri altitudine pana in localitatea Fondo, de unde incepe urcarea pe partea mult mai usoara a pasului Mendola. Nu e lung, nici abrupt, si ajung cu energie sus unde mananc si iau apa. Dupa cum vazusem pe harti in apropierea pasului pot face dreapta pentru a urca la Penegal, un punc de obsrevatie. Dupa cum imi imaginam, desi drumul e asfaltat panta e foarte abrupta, ma chinui si cu greu si multe pauze ajung sus unde ma odihnesc mai mult timp. De acolo cobor rapid inapoi in pas, apoi pana spre Bolzano prin frumoasele serpentine ce sunt de partea asta a Mendolei. Aici cred ca am vazut cei mai mult ciclisti, cateva zeci cu cursiere care urcau, cei mai multi separat.


abrupt spre Penegal


Bolzano


serpentine de partea cealalta a Mendolei


serpentinele care le vedeam de sus

Trec coborand prin mai multe localitati, si ajung in destinatia Terlano de unde aveam doua posibilitati, sa urc si Meltina, sau sa ma intorc in Bolzano pe 18 km de pista pe plat. Aleg a varianta a doua desi mai era destul timp de lumina, dar eram prea obosit. Meltina e o catarare destul de abrupta si cred ca am facut mai bine asa. Restul zilei m-am odihnit. Nu am reusit sa fac deci decat jumate practic din ce-mi propusesem.

Statisticile deja arata clar o scadere a lungimii traselor (momentan la 99 km), si asa va fi si in continuare.

aprilie 27, 2010

Bolzano – Pordoi

A venit ieri si randul Dolomitilor, ma gandeam ca va fi o tura ceva mai lejera ca sa nu ma rup, insa a iesit mult mai tare decat ma asteptam. Distanta a fost subtiata de drumul Merano – Bolzano, la dus am plecat cu masina pana in Bolzano. De acolo iar am gasit iesirea destul de greu, am trecut pe la centru de informatii pentru turisti, astia mi-au zis ca Gavia e inchis si asta imi strica oarecum si ultimele planuri mai marete care mi-au ramas dar sunt in continuare mai multe de facut decat timp.

From Italia 2010 zi 10

Plecat in sfarsit din Bolzano incep direct sa urc, intr-un fel de chei si tuneluri destul de lungi, ies intr-o vale ingusta in care tot urcam de acum mai lejer. Ajung in Nova Levante, de unde-mi cumpar o harta mai mare special cu Dolomitii, apoi lacul Carezza si putin mai sus localitatea aferenta. Pe aici imi dau seama ca daca vreau sa revin in Bolzano la 17:00 sa ma intorc cu masina de acolo, trebuie sa cresc considerabil ritmul care pana acum il stricasem cu prea multe pauze. Incep sa pedalez tot mai puterinc iar pauzele erau acum doar pentru poze si baut apa. Ajung bine in pasul Costalunga la 1752 m, de unde urma sa cobor intr-o vale mai mare in fundul careia se afla destinatia mea finala (acum finala, ca am vazut ca nu mai era timp), pasul Pordoi 2239 m. Deci cat urma sa cobor acum de la 1752 aveam de urcat apoi de doua ori, pe Pordoi si aici la intoarcere, alte variante de intors nu prea erau plauzibile. Cobor relativ putin, cam pana la 1300 apoi incep sa merg pe prima portiune de plat spre pas.

Ajung in Canzei, localitatea de unde incepe pasul. Nu prea era soare, era pustiu si zapada topita de langa drum era murdara, astea au dat un aspect urat la tot pasul. Pe la sfarsit am ajuns si foarte obosit, aproape de final am facut cateva pauze pentru prima oara din motivul „nu mai pot”. Sus cumpar niste vederi, o ciocolata, mananc putin. Ma asteptam sa mi se faca mai frig oricum ma imbrac pentru coborat si ii dau rapid la vale. Pe aici incep primii stropi de ploaie.

In Canzei deja ploa bine, norii insa nu se aratau chiar atat de amenintatori, imi pun colantii lungi astept sa se opreasca dar nu merge, asa ca plec pe ploaie. Se opreste ploaia, iar incepe, iar sta. Schimbarile astea ma fac psihologic, sunt cand bucuros, cand speriat. Fac pasul Costalunga in sensul opus, cei 400 metrii care ii coborasem, e lejer. Sus ma simt bine, ultima portiune e plata, apare chiar soarele. Ajuns la 16:30 sus, pana la Bolzano sunt 35 km de vale dar renunt la ideea de a ma intoarce cu masina pentru ca sa vin pe alta varianta sa mai fac si pasul Nigra, pana la care e plat iar dupa coboratul spre Bolzano. Nu mai am timp limita si de acum imi schimb iar ritmul, fac multe pauze, poze etc.

Coboratul spre Bolzano prin zona asta mai putin circulata e diferit fata de ce vazusem pana acum, are un aspect mai rural, iar ultima parte care ajunge in autostrada e destul de abrupta. Spre Bolzano ajung coborand din sud, si apare vant puternic din fata, ceea ce ma bucura stiind ca urma sa schimb radical directia spre Merano. Norii insa nu prea ma incurajeaza, asa ca dupa ce aflu ca in Merano deja ploua bine, ma duc la gara si iau un tren. Ma costa aproximativ 7 euro, pe o distanta de 30 km jumate eu jumate pentru bicicleta, ceea ce mi se pare rezonabil. Pe tren incepe sa ploua puternic, dar apoi se opreste. Ma gandesc ce sanse as fi avut sa ocolesc ploaia daca veneam pe bicicleta.


asa nu, pica!


asa da (sau invers?)

Desi doar 145 km in destul de mult timp, tura asta detine recordul pana acum la cata altitudine am urcat, si anume 3300 metrii in total care s-au simtit, mi s-a parut mult mai obositor ca tura de o zi inainte desi aia a fost de aproape 170 km, dar doar 2300 metri urcat. Cred ca recordul asta de urcat altidutine intr-o singura zi s-ar putea sa fie global, ma gandesc ca doar in ziua 2 din tura Suceava – Bacau e posibil sa fi urcat mai mult totusi nu cred.
Surprinzator la tura asta a fost si multitudinea de stari prin care am trecut, de la mers lejer la mentinut ritm bun, oboseala mare, poloaie apoi soare, imi revin neasteptat vreau sa pedalez si mai mult apoi nu pot tot din cauza vremii.

Track GPS

aprilie 24, 2010

Merano – Trafoi (Stelvio)

A 3-a zi in Italia fac pauza, ieri nu m-am simtit foarte bine pe bicla desi nu am facut un traseu deosebit de lung sau greu. Merano – Stelvio, cam 80 km X 2, ar fi fost daca pasul Stelvio ar fi fost deschis. Trafoi este ultima localitate dinainte de pas, pana la care e de urcat doar 10 kilometri din cei 25 si evident cei cu panta mai usoara. Pana acolo era deschis, pana acolo am mers. Distanta totala a turei dus-intors iese astfel 125 km. Urcatul a fost usor, ce mi-a venit mie mai greu a fost sa ajung pana acolo pentru ca pe la jumatatea drumului ma simteam fara energie / chef si am inceput sa pierd si drumul.
Pana la baza pasului este pista ciclabila care duce la pasul Resia, insa printre livezile de meri prin care trece continuu traseul pista se aseamana prea mult cu alte drumulete asfaltate iar marcajele lipsesc uneori. Oricum, cel putin in prima parte, am fost surprins de pista care era mai lata mai neteda si mai libera decat ma asteptam. La dus o bucata destul de mare la final am mers pe sosea. La intors am gasit si o bucata de pista neasfaltata insa nu a pus probleme, si apoi a devenit si mult mai circulata. Alt aspect pozitiv e ca in 90% din traseu e la distanta foarte mare de sosea.

track 1 + track 2

From Italia 2010 zi 7

iesirea din Merano


primul contact cu pista de biciclisti


La baza pasului


In Trafoi la 1510 m


da, e inchis


zona faina pe care am ratat-o la dus, pe care pista nu e asfaltata

aprilie 22, 2010

Merano 2000

In sfarsit, dupa 4 zile de asteptare in Otopeni sa poata pleca avionul, din care doar una am putut face un traseu in Romania, am ajuns in Italia si pentru prima zi am ales in final catararea asta: Merano 2000, fiind foarte aproape: ea incepe in fata cazarii. Sunt de urcat 1310 metri pe o distanta de 16 km deci o panta medie 8.2% cu mult mai mare decat orice facusem pana acum, pentru o distanta asa mare. Asta chiar s-a simtit la urcat, nu cred ca as fi putut face toata distanta fara pauza, oricum pentru mine nici pe departe nu a fost scopul acesta si am facut multe pauze. Am urcat intr-un timp de 1:50 h, si am coborat aproximativ in 20 minute :). Timpul de pedalat la urcare a fost de 1:26 h, ceea ce face o medie de 11.4 km/h. Coboarea a fost si mai spectaculoasa, am batut recordul de viteza de 67 sau nu mai stiu cat era cu 74 km/h. Viteza medie cu care am coborat e de 44 km/h si asta e sigur afectata de cele 3-4 pauze pe care le-am facut pentru poze si alte motive.

Drumul nu se afla in conditii deosebit de bune, dar nici nu te deranjeaza micile imperfectiuni, cele 3-4 tuneluri sunt luminate ceea ce a fost important pentru ca nu mi-am luat nimic de luminat. Per total am fost cu adevarat surprins de panta, sau mai bine zis de efectele ei atat la urcat cat si coborat. Singurul lucru care mi-as fi dorit sa fie altfel este faptul ca nu am vazut nici un biciclist tot traseul. Poate sunt prea multe trasee mai frumoase ca asta, sper sa fie asa… :D. Pe curand.

From Italia 2010 zi 6

Blog la WordPress.com.