Dupa destul de multa vreme mi-am facut timp sa fac inca o tura cu bicla, si era clar ca o sa merg cu MTB doar de cand am luat-o n-am testat-o decat odata. Intre timp s-au intamplat ceva lucruri interesante, inclusiv un hike cu un grup destul de mare de romani de vreo 12 km pana la Alamere Falls, o cascada draguta de pe coasta Pacificului; apoi in aceelasi weekend a fost si noaptea ce face trecerea dintre ani, pe care am petrecut-o in San Francisco tot printre romani.
eu la Alamere Falls
coasta inspre nord, pe o zi ploioasa
apusul
Dupa ce mi-am revenit insa din toata distractia cu revelionul, am simtit nevoia sa ma aerisesc putin cu bicicleta, imi facusem pofta uitandu-ma la carare de la hike-ul de cateva zile dinainte. Nu m-am documentat foarte mult dar am gasit niste carari care pareau sa faca un circuit frumos. La fata locului insa, ‘trail’-ul care trebuia sa ma urce pe aceelasi munte de tura trecuta, dar pe traseu diferit, era deschis doar pentru hike. Mountain bike-ul interzis. Nu prea-mi venea sa cred. Dar erau oameni cu hike destul de multi si m-am gandit sa respect, colectand o harta care se gasea la intrarea pe poteca in niste cutiute, ca sa stiu pentru tura viitoare. Am luat-o pe ocolite si pe asfalt, incercand iarasi fara succes sa intru pe un drum de pompieri, care era interzis si el (mi-ar fi placut ca era neasfaltat). Am ajuns sus pe munte si de acolo stiam de un drum ‘de creasta’ care nu era interzis, si am inceput bucuros sa pedalez pe el. Nu inainte de o pazua de masa pentru ca deja trecutse destul de mult timp. Si in timpul pauzei isi face aparitia un coiot (cred), animale care se vad mai rar decat caprioare sau altele de aici, asa ca m-am bucurat sa-l vad desi a fugit rapid. Nici eu nu am mai stat mult si pentru cateva ore am haladuit pe tot felul de carari si poteci unde era permis sa merg cu bicla, coborand mult mai tarziu la asfalt, aproape pe intuneric. In total 76 km parcursi din care doar vreo 30 pe poteci, dar ceva mai mult proportional ca timp. Oricum, dupa cum fac toti care ii vad pe aici, ar fi bine sa ma duc cu masina pana la intrarea in poteca si acolo sa incep sa pedalez direct pe poteca, doar ca inca nu am masina. E buna si incalzirea pe asfalt, dar cam lunga pana la urma ..
afis cu o gramada de informatii la intrarea in parc
drumul de pompieri
lame
in sfarsit scap de asfalt
ceata ramane in vale, cred ca pentru tot restul zilei. norocul ca sunt sus
Horseshoe Lake
o ‘turma’ de curcani salbatici
altii cu bicla, majoritatea cate doi
cer interesant pe inserat
locul de unde am inceput tura trecuta
Iaşi Outdoors 