Iaşi Outdoors

august 21, 2012

Alt Yosemite

Nu in ultimul rand, poate nu cel din urma de anul acesta. Am fost 7 baieti cu doua masini, am plecat vineri dupa munca si dupa ce am inchiriat restul echipamentului necesar, pana in Wawona Campground, care nici macar nu e in parcul national propriu-zis. Am ajuns atat de tarziu incat nu mai era nimeni acolo sa ne numere sau inregistreze, si am si plecat devreme. Oricum ne stiam locul dupa numarul de la rezervare.

Sambata dimineata devreme am trecut pe la Tunnel View iar, din pacate soarele bate dimineata dinspre peisaj asa ca nu prea e ideal pentru facut poze. Devreme am ajuns si la Visitor Center unde am ales un traseu cu stat la cort peste noapte pe North Dome, aproape ca zona de vale si centrul parcului. In schimb a trebuit sa urcam la inceput foarte brusc si pe caldura. Pe la finalul urcarii am ramas fara apa aproape, gandindu-ne cum ar fi sa nu gasim deloc sus. Am gasit in final un rau chiar cand ne asteptam mai putin si am stat o gramada de timp la el. Pana seara am mai trecut o vale am schimbat directia iar dupa ceva timp am intalnit o ursoaica cu doi pui. Noaptea ne-a prins pe un dom, aproape de North Dome, incercand fara success sa coboram spre padure si spre un rau. Mai bine a fost ca am renuntat, nu ca nu am fi putut ajunge la apa dar campingul in varful stancii direct sub un cer senin s-a meritat din plin. Eu am preferat bivuacul, desi erau locuri destule la corturi.

From Yosemite August

Noaptea in Wawona

From Yosemite August
From Yosemite August
From Yosemite August

Tunel View, iar

From Yosemite August
From Yosemite August

la plecare dupa o parcare ‘extrema’

From Yosemite August

greu la deal

From Yosemite August
From Yosemite August

‘bucuros’ ca am gasit apa

From Yosemite August

puiul negru, frate-su era mai deschis la culoare

From Yosemite August
From Yosemite August
From Yosemite August

toti 7

From Yosemite August
From Yosemite August
From Yosemite August
From Yosemite August

Coulds Rest si Half Dome dupa apus

From Yosemite August

un foc mic chiar pe stanca

From Yosemite August
From Yosemite August
From Yosemite August

zone la altitudini mai mari

Duminica dimineata am dat o fuga pana pe North Dome singur, inainte de rasarit. La intors am luat-o cu toti la vale, iar la primul rau am oprit iar ca sa gatim si iar am stat sigur peste o ora, poate doua. Apoi valea a devenit si mai spectaculoasa, cu pereti verticali mult mai inalti fix sub noi. Am ajuns foarte aproape de Yosemite Falls, a 3-la cascada din lume ca inaltime; din pacate acum secata. Chiar pe langa ea am coborat un sir foarte lung de serpentine scurte. La final obositi cu totul, ajungem in vale, ne spalam si mancam ceva rapid ca sa fim gata de drum cat mai repede. Conduc eu prima parte a drumului si iar la iesirea din munti peisajul e deosebit, mai ales ca acum era foarte aproape de apus. Am ajuns bine acasa, cam obositi dar dupa una din cele mai reusite iesiri la munte de vara asta. Cel putin dupa Rainier, as zice ca a fost cea care mi-a placut cel mai mult. Momentan 🙂

From Yosemite August

soarele inca nu a rasarit dar sunt deja oameni pe Half Dome

From Yosemite August
From Yosemite August

unde am campat noi, vazut de pe North Dome

From Yosemite August

noua bascalie

From Yosemite August
From Yosemite August
From Yosemite August
From Yosemite August
From Yosemite August
From Yosemite August
From Yosemite August

pe acolo cadea cascada dar acum e secata

From Yosemite August

seara la iesirea din munti

From Yosemite August

Traseul GPS
din pacate GPS-ul il taie in bucatele : 1 + 2 + 3
vreo 25 km in total cu multa urcare

Reclame

iulie 11, 2012

Yosemite vara

Dupa ce am fost un weekend in Sequoia, ocolind Yosemite pentru a fugi de aglomeratie si complicatii la rezervari, la doar doua saptamani distanta, n-am mai avut ce face si am fost in Yosemite. Si tura asta am fost mult mai multi, cat pentru doua masini, 8 in total. Am reusit sa rezerv un camping pentru vineri noapte si sambata dimineata am gasit o poteca unde am putut campa peste noapte in noaptea urmatoare, desi nu a fost chiar in vale, unde e centrul parcului ci intr-o zona de la altitudine mult mai mare, dar frumos, si diferit fata de vale. Mai putine stanci imense verticale, dar mai multe varfuri interesante, Tuolumne Meadows, ca zona ‘civilizata’ in care am stat prima noapte. Am ajuns tarziu pe la 1-2 noaptea, plecand tot asa de vineri imediat dupa o zi de munca. In camping era inca ceva miscare, si ne-am pus si noi corturile rapid si ne-am culcat.


acum am si inchiriat un cort, chiar unul imens

Dupa cum spuneam, a doua zi am plecat rapid sa rezervam ceva, nestiind care ne sunt sansele. Insa am gasit, chiar pentru toti 8, desi putine poteci au ‘first come – first served’ fara rezervare pentru mai mult de 10 oameni pe noapte. Si ca si in Sequoia, ne-am intalnit cu padurari pe poteca care ne-au verificat permisul. Dupa asta si ceva mancare, am si plecat rapid, cu destinatia finala Young Lakes, pe o bucla, la intors avand sansa sa venim pe alta parte.


Dog Lake


tot grupul


TVA, care a fost pentru vreo 10 zile aici iar acum e in Seattle pe perioada verii


3 ieseni, chiar toti de la aceeasi facultate

Pana sa ajungem la ultimul lac (mai exact erau 3 lacuri ca destinatie finala), tantarii isi fac simtita prezenta. Stiind din Sequoia ce poate insemna asta, ne apropiem fara rucsaci de lac, facem cateva poze si ne retragem, ratacind vreo ora dupa cautarea unui loc de cort, nu atat confortabil cat departe de apa sau zone unde sunt tantari. Gasim ceva, printre stanci, si aproape de poteca.


Young Lake


Ragged Peak (presupun)


avem timp de carti, avem 3 sticle de vin, si ne bucuram de apus


dupa care urmeaza o mafia in cortul mare

Cu ceva frica ca vine ursul desi aveam cutii speciale pentru mancare, dormim singura noapte in salbaticie, pentru ca urmatoarea zi sa plecam usor la vale, pe un drum mai simplu si cu ceva mai putine peisaje, dar frumos si asta.

Dupa ce ajungem la masini mergem la rau sa ne si ne spalam oarecum, apoi ne impartim in 2 echipa pentru cei care vor sa mai conduca prin parc si sa vada mai multe, iar ceilalti sa ajunga mai rapid acasa. Eu raman mai mult evident, desi am vazut cel mai mult dintre toti obiectivele care urmeaza. In final conving lumea sa mergem si la Mariposa Grove, unde sunt capaci Sequoia in Yosemite, insa din masina nu vezi foarte multi, iar pentru hike nu e timp. Acasa nu ajungem foarte tarziu, pe la ora 11, dar cu o intarziere de vreo 3 ore fata de celalalt grup.


Tenaya Lake


Half Dome


Bridalveil Fall, deja in ‘valley’


Yosemite Falls


celebrul Tunnel View


Mariposa Grove


ca si acum 2 weekenduri, coboram dupa-amiaza din munti,
iar dealurile sunt foarte galbene, soseaua intinsa etc

Cam asta a fost, deosebit in mod special pentru ca am fost asa multi, si Yosemite impresionat mai ales pentru cei care nu au mai fost. Si nici traseul nu a fost chiar scurt, foarte aproape ca distanta de cel din sequoia, de vreo 20-23 km in total.

Acum urmeaza deja alte planuri, plus ca au mai fost multe iesiri mici prin apropiere; despre care o sa povestesc cand o sa mai am timp. Ma astept ca voi fi nevoit sa scriu tot mai scurt ca si acum, ceea ce nu e neaparat rau insa.

august 4, 2010

Mount Diablo

Sambata asta am fost putin in San Francisco, renuntand la cursa de la club, pentru ca sa am timp si duminica de un traseu cu mai multi oameni care-i cunosc. Sambata seara trebuia sa ajung din Mountain View in Hayward, trecand Dumbarton bridge. Am plecat pe intunecate aproape, dar in cele doua ore si cateva minute cat mi-au luat cei 50 km pana in Hawyard la casa lui Vlad, s-a facut intuneric bine de pe la inceputuri. M-am ratacit de vreo doua ori dar folosind iphone-ul am revenit usor.
Pe la 10 seara ajuns acasa la Vlad, ma hotarasc cu el sa plecam pe biciclete in aceeasi seara pana in Dublin, oras la vreo 15 km distanta. Acolo trebuia sa ne intalnim cu Andrei fratele cel mai mic (din cinci total!), al lui Vlad si cu David cel care-i imprumutase cursiera lui Vlad pt Tahoe. Saptamana asta si Vlad si Andrei isi cumparasera cate o cursiera asa ca echipa a crescut rapid. Imi imaginez ce echipa ar face fratii lui Vlad daca toti ar merge pe cursiera de-odata, un adevarat pluton :).

Nu iesim bine din Hayward si lui Vlad i se desprinde o pedala, filetul din angrenaj fiind ros complet iar noi acum observam.. noroc cu fratele lui mai mare Daniel care vine si ne ia cu masina pe amandoi cu bicle cu tot pana-n Dublin. Acolo ne intanim cu ceilalti si ne culcam.

Dimineata ne trezim pe la 8, mancam ceva si asteptam magazinele sa se deschida la 10 poate gasim un angrenaj de inlocuit pentru bicla lui Vlad. Trecem prin vreo 3 magazine dar fara scucces, preturile ar fi dublat costul de-abia achitat pentru bicla sh. Ne intoarcem acasa unde cat ne pregatim noi apare ideea sa lipim pedala cu un fel de poxilina, cica ar fi de calitate si poate poate tine. Ca ceilalti trei sa nu pierdem vremea intram in traseu, iar Vlad cu Daniel raman sa mearga cu masina la magazin sa rezolve, apoi sa ne prinda din urma si pe la inceputul dealului sa urcam deja in toti patru.

From Mt Diablo

dimineata in garaj


3 din 4 au bicla

Dureaza cam o ora sa parcurgem cei 20 km pana unde se incepe adevarata urcare pe Mount Diablo, obiectivul traseului, timp in care baietii rezolva lipeala pedalei. Ne potrivim bine si chiar ne intalnim la inceput toti. Planuim sa mergem separat pe urcare si asta il include si pe Daniel care va oferi asistenta cu masina. Mt Diablo are 1,177 m, ceva mai mic decat vecinul lui Hamilton parcurs de unul singur acum cateva weekenduri. Ce nu stiam dar urma sa aflu imediat e ca panta e deseori mai abrupta, ajungand de cateva ori la 11 – 12%, iar ora cam nepotrivita datorita caldurii. Vlad pleaca cu un avans de doua minute, apoi noi ceilalti, eu il intrec pe Vlad dupa care mai sunt intrecut doar de masina de asistenta o singura data relativ jos, mare parte din restul catararii fiind facuta singur in timp nu foarte alert dar fara pauze.


aici dam startul


ma intrece .. masina 😛


Vlad nu e nici el prea departe de mine aici, dar va fi in curand

Ajung sus in 1h 20min, peisajul seamana mult cu Hamilton fiind in aceelasi lant muntos, ultimii 200 metrii au 20% si-mi cresc mult pulsul, fiind insa doar pentru a ajunge la un observator inalt, desi chiar soseaua se poate zice ca ajunge in varful muntelui. Ambele catarati nu sunt pasuri ci mai mult sosele turistice folosite pentru a ajunge sus la un punct cu peisaj frumos. Si aici sus e ceva organizat, cateva cladiri si parcari. Sunt oameni destui.

Peste cateva zeci de minute ajung Andrei cu Daniel, aflu ca Andrei a fost cel care a abandonat primul traseul din motive de oboseala si a urcat cu masina. Pe caldura asta pante de 11% prin soare recunosc ca nu-s pentru incepatori iar Andrei chiar e la primul traseu. Aflu de la el ca pedala lui Vlad s-a desfacut dupa cativa kilometri, ca a mers putin pe langa bicla pana a venit masina care i-a dat bicicleta lui Andrei, astfel Vlad a putut continua si in ceva timp apare si el sus, la fix doua ore de la plecare. Remarcam ambitia lui Vlad care e si el inca incepator.. desi gurile rele ar zice ca ar fi fost intrecut la deal pe final de o persoana in varsta si de sex opus …

David reunta si el la vreo 5 km distanta de varful catararii iar masina il aduce sus unde ne intalnim in final toti. Coboram pe biciclete eu Vlad si David iar cei din masina profita de ocazie si mai fac cateva poze.

multumim Daniel pt asistenta

Pe coborare admiram peisajul, mai ales prima parte. Jos ne regrupam si pornim iar la pedalat, pe un traseu putin mai lung ca cel de la dus. Ne oprim la primul fast-food unde realimentam. Aici ne vine ideea de a merge pana in Hayward, eu cu Vlad pentru ca fix din zona asta un drum scurteaza distanta iar trecerea prin Dublin e doar ocolit. Cand sa plecam bicla pe care merge Vlad acum are pana pe spate, pe care o rezolvam rapid ajutand fiecare cu ce poate. Si drumul direct spre Hayward se dovedeste frumos si diferit, urca 50 m altitudine iar in rest se coboara continuu pana in Hawyard. Ma simt din nou cu chef de pedalat, probabil datoria mesei.


team work

Ajungem acasa la Vlad pe la 7, poate 8 sera. Ne uitam putin la poze iar apoi baietii ma duc cu masina pana la intrarea pe podul Dumbarton, de la care pedalez iar pe intunecate pana acasa inca vreo 20 km.
Ajung obosit dar multumit de tura, evident in sfarsit o tura cu multi participanti ce are element nou masina de asistenta si cum era de asteptat numeroasele intamplari.
S-au adunat vreo 115 km pentru duminica si vreo 60 sambata. Desi nu intentionez imi cresc media de km pe saptamana, acum dupa 4 saptamani am 1070 km pedalati.

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.