Iaşi Outdoors

septembrie 6, 2009

Recapitulare ..

Putin anacronic, un post inceput cu mult inaintea iesirii din Crai povestita aici.

Timpul (in special ala „al tau”) trece repede, in special cand e vara si-l umplii cu lucruri care-ti plac si te prind. Multe iesiri sarite, aici o scurta sinteza ..

Prima iesire din primavara in chei la catarat, finalizata cu o jumatate de Diedrul Cuiburilor de Soimi si o ora zgribulit in perete sub grindina pana ne-am hotarat sa ne dam jos.

Poze Catalin

Apoi, o tura in Macin, unde, pe langa o frumoasa plimbare prin ploaie, am gustat o zi intreaga din catararea cu mobile, f faina. Poze Cata:


Poze Catalin

Iesire povestita si de Vlad aici.

Apoi iarasi cheile noastre, cu Cata, Vlad si Andrei, tura la care Cata si Andrei au bagat Pintenul lui (ca sa vezi) Catalin, iar eu si Vlad Traseul Independentei, traseu foarte foarte frumos, solicitant si variat (prima lungime cu un tavan intimidant dar usor, bavareze asigurate rarut, o lungime de artificial) pe care Vlad a mers cap integral. Iesirea povestita de el aici. Poze faine si haioase din acelasi traseu repetat weekendul asta de Catalin cu Andrei, la Cata pe picasa.

A urmat cea mai tare iesire pentru mine, din punct de vedere a cataratului cel putin, un first pentru mers cap si pentru dificultate. O sa pun intr-un post separat.

Din scurt si cu foarte mult timp pe drum a fost Buila-Vanturarita, munte invaluit in mister inca de pe vremea cand citeam Ciresarii. Este intr-adevar aparte prin asezare (cabana este intre stanci, intr-o vale inchisa unde drumul ajunge trecand printr-un tunel), dar la lumina zilei la fel de primitor si luxuriant ca si Cheile Turzii. Ne-am plimbat pe creasta, si ne-am jucat (eu cu Ioana cel putin) cu trasee usoare si fotografii inedite, in timp ce Vald si Cata au facut Phoenixul.

Poze

Ioana a scris aici despre iesire, iar Vlad, incluzand descrierea parcurgerii Pasarii Phoenix, aici. Poze completate cu cele din traseu, la Cata pe Picasa, dintre care asta mi-e tare simpatica:

Urmatoarea din ciclu a fost in Fagaras, unde am facut Vartopel-Arpaselul de la vest la est, dorind sa avem parte de cat mai mult catarat.


Poze Catalin

Despre cum sa faci Arpaselul in vreo 40 de ore au povestit Vlad si Ioana.

Anul asta se pare ca ne-am incumetat la multe iesiri de weekend la distante mari, absolut fiecare a meritat efortul, la condus resimtit in special de Vlad, pe care l-am mai dublat si eu. E bine sa nu te obisnuiesti comod, macar cat te mai tin ciolanele ..

Update: foarte fain, un turist care ne-a pozat intamplator din Caldarea Fundul Caprei a dat peste albumul lui Cata si a intrat in legatura cu el trimitandu-i pozele. Aici, eu si Vlad inaintea urechilor:

septembrie 15, 2007

Creasta Fagarasului si Nordica Pietrei Craiului, la pachet III

 

 

I was young
I was foolish
I was angry
I was vain
I was charming
I was lucky
Tell me how have I changed

The Rolling Stones – Out of control (click
bad sound, nice crowd)

 

Partile I si II, Avrig – Vistea respectiv Vistea – Plaiu Foii sunt aici (click) si aici (click). Initial destul de in forta, mai a la "performance" asa, apoi mai cu admirare de peisaj si bucurare de zone pustii.

Pt ca inca ma simteam in forta, in ultima zi mi-am propus sa-i las pe baieti sa mearga mai usor conform planului, pana in Curmatura, si eu sa o iau inainte, si sa fiu in aceeasi seara pe drumul spre casa.

 


Ziua VIII – lultima

Plaiu Foii – Ref Spirlea – La Lanturi – Vf La Om – Vf Ascutit – Zarnesti – Brasov


Ma trezesc initial la 2am cum pusesem mobilul sa sune. Ma gandesc ca daca pornesc asa de devreme ajung la lanturi pe intuneric si, desi din cate imi amintesc, punctele de risc de accidentare serioasa nu sunt f multe, hotarasc sa mai dorm oleaca si pun alarma la 4am.

Ma trezesc ceva inainte si imi pregatesc in cort o ultima masa serioasa. Pe la 4:30 sunt gata, imi iau ramas bun de la Dan, care mi-a fost coleg de tura 7 zile f frumoase, afara ies si Bogdan cu Radu, ne salutam si noi, cu promisiunea de a ne mai intalni nu doar pe munte si o pornesc.

E luna aproape plina, cerul senin, si pana intru in padure nu am nevoie de frontala. Peretele alb al Pietrei Crailui luceste sub razele lunii, e f liniste si imi place mult. Prima pauza de hidratare o fac la Refugiu Spirlea, unde si inchid frontala ca deja se lumina. Urc mai departe, ajung la perete si la lanturi, dupa o mica abatere la un moment dat unde alte urme gresite m-au pacalit pe un mic grohotis vreo 20 de metri in loc sa merg tot inainte pe curba de nivel.

 

La primele contacte cu stanca simt diferenta de roca fata de Fagaras. Calcarul e mai lustruit, mai lunecos, se dizloca mai usor si formeaza mai usor grohotisuri. Insa nu pune probleme mari de dificultate si urc f bine si cu spor. Totusi, pt prima data in toata tura, incep sa-mi resimt picioarele si compensez tragand si mai mult in brate si incercand sa fac miscari cat mai eficiente.

Pana ajung in micul canion dinainte de iesirea spre creasta se lumineaza de-a binelea. Deasupra mea, pe un tanc in mijlocul canionului (nu stiu daca canion e chiar corect) apare un tap de capra neagra, la nici 25m de mine. Sta nemiscat cu un aer de superioritate si se uita fara nici o jena la mine cum avansez. Linistea devine aproape apasatoare pentru cateva minute, iar o pasare rapitoare incepe a tipa ascutit de undeva de aproape. Sunetul rasuna sec intre peretii de stanca inchisi. Am senzatia acuta de admosfera cinematografica, caut in minte un mare regizor ca termen de comparatie dar nu-mi trece nimic prin cap (nici regizor nici altceva). Cand incep sa urc prin stanga varfului si ajung pe la 5-10m de capra o porneste tacticos pe un perete si se indeparteaza fara graba.

Urc in continuare, si mai trec pe langa o familie intreaga de capre negre la distanta la fel de mica si care ma trateaza cu aceeasi nepasare.

In sfarsit, ajung la creasta, si ies din umbra in lumina imbatatoare a soarelui. Iar premiera, caldura soarelui ma moaie si tentatia sa ma pun jos si sa atipesc e mare. Rezist totusi (mai mult din ambitie, timpul mi-ar fi permis si somn berechet), si ma opresc doar pentru a admira peisajul, a manca ceva musli si a ma hidrata. Soarele s-a ridicat deja binisor dinspre Bucegi si arde cu putere. Sub creasta, pana in departare, se vede padurea peticita de inconstienta comerciantilor cu lemne si a celor ce le permit macelul. Mai mult decat gunoaiele, mai mult decat manelistii, ma intristeaza taierea padurii, care va fi atat de greu de refacut.

O pornesc mai departe, trec pe la refugiul din saua grindului si imi arunc o privire inauntru, e in stare ok dar e f mult condens si las usa deschisa, in ideea ca e vreme buna si circulat craiul si mai degraba se aeriseste.

La vf La Om sunt gunoaie, nu prea inteleg ce minte tre sa aiba cineva sa lase mizerie pe o creasta asa de ingusta unde sar atat de tare in ochi. Cum am loc in rucsac, strang o parte si le pun la mine.

 

Cum ma uit asa de-a lungul crestei la feliile uriase de stanca imi aduc aminte de disputa dintre geografii grupului, Dan si Bogdan. Poate o fi totusi "sinclinal suspendat", whatever that might be. Iar vad un grup mai maricel de capre negre, de asta data de la distanta.

Dupa vreo cateva ceasuri de mers, ajung la Vf Ascutit la refugiu, unde intalnesc primii oameni de cand am pornit-o singur, un grup de straini care au petrecut noaptea acolo. Cu ocazia asta aflu ca e aproape 11, am mers ok. Insa ma ia somnul, genunchii se resimt (rucsacul avea si acu peste 15kg) si restul crestei trebuie sa ma concentrez chiar si la portiunile relativ simple.

Dupa ce trec de crucea nefericitului traznit, incep sa ma gandesc serios daca coborarea spre Curmatura e cea mai buna varianta pt starea mea, si ma hotarasc sa schimb planul si sa o iau pe Padina Hotarului, cruce albastra, traseu pe care nu mai fusesem dar despre care auzisem ca nu avea portiuni expuse. Scot mobilul sa-i dau macar un mesaj lui Dan cu schimbarea de traseu, ca un minim de prevedere, insa bateria e terminata si nu pot face nimic. Fixat pe ideea mea, pornesc coborarea pe cruce albastra, decizie pe care o voi regreta apoi.

Prima faza e jnepenis mare, cu praguri de 1-2m destul de dese, traseul pare f putin umblat. In mod normal nu ar pune probleme, dar acum nu sunt deloc in cea mai buna forma si trebuie sa ma tin mereu de jnepeni. Bummer, jnepenisul e in floare si plin de viespii, pana reusesc sa trec bucata asta mi-am aranjat calumea antebratele cu o sesiune gratuita de acupunctura. O fi facand bine la reumatism, incerc eu sa vad partea buna a lucrurilor (si uitand deliberat faptul ca nu sufar de reumatism :D).

Coborarea continua prin fundul vaii, si mai departe f abrupt, insa acum in loc de jnepeni am parte de grohotis pe care alunec des, reusind totusi sa ma tin pe picioare. Genunchii ma chinuie cu adevarat, trebuie mereu sa tin coborarea controlata si ma misc mult mai incet decat mi-as dori.

Tot coborand intru intre peretii uriasi ai vaii, trec si peste cele cateva saritori. Se aduna ceva nori, si se aud tunete, pentru ca la un moment dat sa simt si suflul rece care precede de obicei ploaie. Ma ia un zambet autoironic, asta chiar ca ar fi cireasa de pe tort, sa ma prinda o ploaie torentiala in valea ingusta.

Am insa noroc si ajung cu bine la padure, desi extrem de obosit. Ma bucur ca am iesit dintre peretii de stanca, traseul mi-a parut de-a dreptul urat (poate si din cauza starii mele) si nu l-as mai face odata.

Trec padurea si ies la drum. Initial vreau sa merg la rau pt o f f necesara baie, dar apoi ma gandesc ca decat sa ratez vreo-un tren la musteata mai bine las "primenitul" pt gara Brasov. O iau in viteza pe drum spre Zarnesti, unde ajung fix la 3pm, exact la timp ca sa prind un maxi spre brasov. In gara aflu ca am de stat ceasuri bune, dar sunt atat de obosit ca uit de spalat si atipesc pe un scaun.

Seara tren, schimbare in Ploiesti, iar tren. Dormit tun pana aproape de Iasi, unde m-am luat cu niste fetiscane dezghetate si am ajuns destul de vesel acasa. Baie, si o duminica intreaga de relaxare, numai buna ca sa ma pregateasca pt saptamana de lucru.

 

 

Incheiere

A fost a doua tura mai de durata pt mine. Deasemeni prima tura in care nu am avut pe cineva mai experimentat care sa poarte greutatea raspunderii.

Per ansamblu, a fost minunat, Fagarasul mi-a devenit nespus de drag, experientele au fost f variate, am avut canicula, am avut ploaie si burnita si temperaturi sub zero, peisajul la fel. Am cunoscut (sau cunoscut mai bine) oameni f faini cu care pastrez legatura.

Pentru mine, a fost si o confirmare a experientei acumulate in ultimii ani, si a faptului ca atat fizic cat si psihic pot duce f mult si pe munte. Daca nu dadeam si de niste limite nu avea farmec :D.

Am slabit vreo 5kg in 8 zile, in ciuda unei alimentari f serioase si facute destul de cu cap. 

 

Greseli notate si, speram :D, invatate:

– o deviere de la traseu riscanta pe Curmatura Saratii
– desupra la Balea, spre Capra, am parcurs pe creasta o portiune extrem de riscanta pe vantul puternic care era. mai jos era carare mai sigura, insa nu am stiut de ea
– nu a fost o miscare inteleapta sa pornesc singur la sfarsit, chiar daca ma simteam in forta si traseul nu prezenta dificultati deosebite
– am ignorat ideea de oboseala acumulata cand am pornit in ultima zi. o tura de 30h cand esti odihnit, alimentat etc poate fi mult mai usoara decat una de 12 dupa 7 zile de mers
– schimbarea traseului pe Padina Hotarului, fara a cunoaste coborarea si fara a putea sa anunt pe cineva
– rucsacul ar fi putut fi ceva mai usor

Lucruri facute bine

– antrenamente fizice in saptamanile anterioare (cam implicite vara), inclusiv o tura de vazut "cu ce se manaca" fagarasul 
– o sapatamana de repaos aproape complet si alimentare serioasa chiar inaintea turei
– mancarea luata cu cap, rationalizata la zi si masa, avut in vedere faptul ca pe efort organismul cere mai mult etc
– pana in ultima zi, acordant importanta cuvenita somnului
– echipamentul a fost potrivit si complet
– cu exceptia expunerii la cateva riscuri inutile, comportamentul nostru a fost aproape perfect din punct de vedere al eticii pe munte

Ca RT, a fost un experiment, si nu cred ca timpul imi va mai permite sa fac RT-uri full text decat rareori. Poze din tura sunt aici (click).

 

Toate pozele au fost facute de Bogdan, Rares sau Andreea. O parte puse direct:

 

Numai bine tuturor carpatistilor.

august 24, 2007

Creasta Fagarasului si Nordica Pietrei Craiului II

Your beauty is beyond compare
With flaming locks of auburn hair
With ivory skin
And eyes of emerald green
Your smile is like a breath of spring
Your voice is soft like summer rain

The White Stripes – Jolene (Dolly Parton cover) (click)

Cu ceva intarziere, postez a doua parte a jurnalului. Prima parte, creasta Fagarasului de la Avrig la Vistea e postata de vreo doua saptamani (click). Pana aici a fost o tura in forta, cu etape lungi si pauze putine, vreme buna initial, dar care s-a stricat si ne-a fortat sa ramanem o zi la Refugiul Vistea Mare dupa ce ploaia si vantul ne-au murat de la Podragu.

Mi-a placut Fagarasul si pana aici, mi-a placut ca ne intalneam des cu oameni si mai schimbam o vorba, nu sunt genu care sa se oripileze nici la gramezile de cutii de conserve de pe langa refugii, cu timpul ne vom civiliza si noi si toatea astea vor ramane, probabil, doar amintiri.

Insa ce a urmat a fost realmente altfel.


Ziua VI

Refugiul Vistea (2296m) – Portita Vistei – Fereastra de la Hartopul Ursului (2352m) – Galasescu – Fereastra Mica a Sambetei – Vf Slanina – Fereastra Mare a Sambetei – Saua de Est a Vf lui Mogos (2344m) – sub Vf Urlea – sub Vf Iezerul – Vf Leaota (2312m) – Curmatura Zarnei (1923m) – Saua Radului – Curmatura Bratilei (2122m)


Dimineata o vreme superba, soare, senin, rece. Iesim, ne intindem, intindem si hainele ude afara ca degeaba au stat 2 nopti si o zi pe cordeline in refugiu. Mancam, apoi Radu si Dan pleaca dupa apa (eu si Bogdan fusesem cu o zi inainte, pe ploaie si vant ca fraierii :D).

Cum era a doua oara cand urcasem pe Moldoveanu si prinsesem ceata, iar acum era f frumos, vorbesc cu Bogdan sa o porneasca ei inainte (toti mergeam spre Plaiul Foii, mai putin Andreea si Rares care voiau sa ajung la Balea, ei venind din sens opus) si o iau iute la picior spre Vf Vistea, in 1/2 h sunt pe Moldoveanu si ma bucur de o priveliste minunata, micro reteaua hidrografica de pe Valea Rea straluceste in soare, iar culmile sudice verzi se intind lenese la soare. Spre podisul Transivaniei e o plapuma de nori f josi care acopera totul.

Cobor repede, mai mananc cate ceva si sporovaiesc cu Rares si Andreea, apoi pornesc dupa baieti, care au un avans stimulant de 1h10′.

Ii ajung pe Vf Slanina, multumita si pauzelor generoase pe care le-au facut grijulii. Continuam, dupa Fereastra Mare se desface pe dreapta o caldare impresionanta (imi scapa denumirea), iar de pe versantul nordic urca nori albi pufosi opriti de creasta. Ne intalnim cu un cioban, care ne roaga de mobil, la care vorbeste vartos de rasuna vreo 3 munti, daca se mai chinuia putin il auzea interlocutorul direct. Aflam cu ocazia asta ca nu avem sanse la mamaliga cu branza de pe la stani, ca sunt numai oi sterpe pe Fagaras (mai taziu ne-am lamurit, le tin pt un ajutor dat de stat de 100k/oaie – alta masura inspirata a guvernului pb).

Ajungem la Taul Mioarelor, cel mai inalt lac din Carpati (2282m), se mai vad inca doua lacuri pe nivele diferite in aceeasi caldare, ciudat asezate in faldurile culmilor.

Trebuie sa coboram pe partea stanga, ne oprim chiar in buza crestei, pe jumatate la soare si pe jumatate in norul alb sa ne alimentam putin.

Suntem inghititi de nor si ne ia frigul pana plecam, asa ca aproape toata coborarea o facem prin ceata groasa, insa cand ajungem aproape de curmatura Zarnei privelistea se deschide si se vede multimea de laculete din curmatura.

Ajunsi jos, ne oprim fermecati. Aici am avut parte de cea mai frumoasa priveliste din toata tura. Spre sud o vale prapastioasa, cu pereti acoperiti de jnepeni, ienuperi si bradet crescuti aproape luxuriant, in urma se vad doua caldari imense separate de culmea stancoasa pe care am coborat , care in partea superioara sunt inca acoperite de o pacla moale luminata difuz de soarele de deasupra, iar in fata spinari uriase, de asta data nu ascutite si stancoase ci rotunjite si acoperite de iarba.

Lasam rucsacii jos si ne intindem cu capul pe ei, fermecati de locul minunat. Iarba inalta freamata sub vantul usor, noi stam ca trazniti si ne uitam in jur, fara a scoate vreo vorba timp de jumatate de ora.

Pe la a treia strigare a lui Dan ne hotaram sa ne smulgem din visare si din starea aia de „nu-mi mai trebuie nimic pe lume ca am gasit fericirea si frumusetea absoluta” care ne cam prinsese :). Incepem sa urcam culmea uriasa din fata, nu mai e pieptisul ala care te lasa fara aer dar impresioneaza prin imensitate. In continuare vorbim putin, iar Bogdan se mai opreste din cand in cand si face poze cu cele doua caldari pe care le lasam in urma.

Mai departe din ce in ce mai multe stani, mai strigam un salut unui cioban, mai bem din apa, si reglam iar ritmul. Dan incepe sa aiba probleme cu tendonul lui ahile de la un calcai si este nevoit sa o ia mai incet.

Din fericire nu mai e asa de mult de mers, dupa o ultima coborare ajungem in Curmatura Bratilei unde campam, chiar langa lac, ignorand mirosul de oaie lasat de turmele aduse la adapat. Punem corturile, ne imbracam gros ca se lasase iar frig si trecem la somn.

Iar, Radu nu ma lasa sa adorm si ma provoaca la o discutie de la cort la cort, vorbim in doi peri vreo jumatate de ora, apoi trec pe cantat balade rock la cerere, ceea ce indeparteaza pb toate jivinele pe o raza de cativa km buni. Deci dormim linistiti si fara grija.


Ziua VII

Curmatura Bratilei (2122m)- Cabana Plaiul Foii


Dimineata ceva miscare pe aproape, miscam si noi si miscarea de afara incepe sa latre. Iesim din cort si incepem sa scoatem din bagaje sa refacem rucsacii.

Cainii se zburlesc putin, dar se apropie ciobanul cu chef de vorba si se calmeaza. Aflam ca ii intra vecinii pe muntele lui si mananca iarba, acu se intretine cu noi asteptand sa-i prinda in flagrant. I-ar fi prins el si ieri da nu a avut timp .. apoi ne povesteste cat se plictiseste pe aici ca n-are ce face … Il intrebam, ca sa nu-i stricam obisnuinta, de animaluri, zice aproape cu mila ca umbla doar un urs „da-i mica boala”, ca sunt lupi, ca le-a mai dat drumu si la altii noi din elicopter, i-au mancat si lui o magarita ce fatase cu tot cu manz cu ceva timp in urma, lasandu-i numai talanga. Din ce spune el, ajungem la concluzia ca nu e o zona periculoasa din punctul asta de vedere.

Deodata incep sa apara peste culmea din fata caini si apoi oi. Unul din cainii ciobanului nostru inainteaza, ceilalti o iau indarat ca si ciobanul care ne saluta si face cale-ntoarsa. Cainii celeilalte stane il ingramadesc oleaca pe cel ce inaintase, acesta incepe o retragere strategica in valea in care disparuse si ciobanul. Pe noi ne ia zambetul gandindu-ne ca iar o fi aparut o treaba „urgenta” pe munte, cand deodata imediat de dupa buza vaii sar toti cainii omului nostru pe cei ai stanii vecine, atrasi de cel ce se bagase intre ei. Maraieli, colti clampanind, in final cainii straini se retrag, apare si ciobanul si o ia vartos la deal spre turma intrusa, unde il si vedem apoi discutand cu vecinul tot timpul cat noi strangem si mancam. Or fi avand nevoie de ceva prilej sa mai lege o vorba prin pustietatile astea :).

O pornim si noi prin lumina alba a diminetii, si pentru prima data din Fereastra Sambetei intalnim turisti, majoritar straini.

Nu dupa mult timp apare la orizont peretele alb al crestei Pietrei Craiului in toata spelndoarea lui, si in 2-3 h vedem si sfarsitul pasunii.

Pe ultima coborare, mai trecem pe langa o stana. Turma e pe partea stanga a potecii marcate, vreo 10 ciobanesti rasfirati pe dreapta, nu tocmai ideal, dar nu se manifesta agresiv niciunul si continuam. Fara sa ne dam seama, cativa inchid in urma noastra si cand sa depasim stana tabarasc din spate. Bogdan invarte in aer din betele de mers, eu ma fac ca dau cu pietre si dupa putine emotii, in special de la cei din spate carora le-a clantanit coltii la picior, ii descurajam. Ciobanul, tanar si cu fata de natarau, ne intreaba ranjind daca ne-am speriat :)).

La intrarea in padure oprim pentru o ultima masa, alt cioban se apropie de noi cu 5-6 ciobanesti care cersesc mancare, ii admiram si noi de aproape, cativa au cicatrice impresioanante. Din padure vin doua tinere poloneze frumusele, incearca sa se inteleaga cu ciobanul pt apa, ajut si eu si le si avertizez in legatura cu cainii. Dupa imi pare rau ca nu le-am spus sa nu fie foarte increzatoare nici cu ciobanii si sa nu campeze singure.

Coboram prim padure, eu m-am obisnuit sa-mi menajez genunchii cat mai mult si raman ultimul. Iesim apoi la forestier, unde speram zadarnic la o ocazia, care ar fi fost foarte binevenita in special pt Dan caruia glezna ii facea probleme din ce in ce mai mari. Mai intru in cate o mica polemica absurda cu Radu, vorbitul si voia buna fac drumul sa para mai scurt. Pe final raman in urma cu Dan care realmente se chinuia la fiecare pas, baietii ne asteapta si ei si ajungem impreuna la Plaiul Poii, unde ne asteapta prietena lui Bogdan cu un rucsac urias in care carase cate ceva pt fiecare :D. Servim mancare calda la cabana.

Cum baietii voiau sa ajunga la Curmatura a doua zi, si sa coboare abea duminica de pe munte, iar Dan in mod sigur nu putea nici el mai mult, imi incolteste ideea de a termina in forta tura, cu o zi in care sa merg singur, cat de tare pot.

Urcam pe triunghi rosu pana sub padure unde incepe urcusul spre Spirlea, punem cortul repede si intru la somn imediat, cu telefonul pus sa sune la 2am.

Va urma .. incheierea

august 8, 2007

Creasta Fagarasului si Nordica Pietrei Craiului, la pachet I

Be kind to your knees – you’ll miss them when they’re gone

Baz Luhrmann – Everybody’s Free (To wear Sunscreen) (click)

Ma uit cu drag la bocancii mei, care-si asteapta cuminti randul la o clateala in masina de spalat. Stiu ca realmente i-am uzat tura asta, ceea ce le da, normal, o valoare sentimentala mult sporita :D.

In primul rand ii multumesc lui Dan (dany), colegul de tura alaturi de care am planuit si fara care nu as fi pus in practica planurile.

Am pornit destul de ambitios (click), si, desi traseul nu a fost exact cel initial, o consider un succes, asa cum a iesit combinand adaptarea la elementele de neprevazut cu urmarea intr-o disciplina aproape militareasca a planului.

Dupa RT-ul foarte "multimedia" (click) la tura de acu o luna tot din Fagaras – prima mea iesire in Fagaras – de data asta o sa las doar textul sa vb celor cu timp si rabdare. Pt ceilalti, o sa pun la sfarsit ceva concluzii.


Ziua I

Oras Avrig – Cabana Poiana Neamtului (706m) – Cabana Barcaciu (1550m) – Lac Avrig (2007m). 


Plec vineri 27iul la 12 ziua din Iasi spre Brasov, cu cel mai incarcat rucsac pe care l-am avut vreodata pe munte (35-36kg) – ma ajuta insa mult faptul ca in prima faza merg cu trenul .. Pe drum ma mai ping-uiesc cu Dan si Marius (marushka) prin mobil, mai schimb cate o vorba cu cei din compartiment, dar in special dorm, somn mai mult decat necesar dupa ultimele zile de cate 12-14h munca. Inainte sa ajung in Brasov, Marius ma anunta ca se retrage, demoralizat de mai multe probleme minore din pregatirea plecarii dar care s-au adunat probabil. Nu insist sa-l conving, daca e o chestie pe care am invatat-o legat de mersul pe munte si nu numai, asta e ca energia necesara in a convinge o persoana impotriva vointei ei este rareori cheltuita cu folos.

In Bv ma intalnesc cu Dan, asteptam rapidul spre Sibiu pe care-l luam pana in Avrig unde ajungem pe la 2. Stam pana la 5 sa-l asteptam pe George (gfdan66), care ne face surpriza neplacuta de a nu se prezenta neanuntat si cu telefonul inchis ..

O pornim la picior pe drumul spre Cabana Poiana Neamtului (15km de asfalt), dupa ce nu gasim o varianta convenabila de transport (este un microbuz la care se poate suna – 0744-69.05.47 0269-52.35.06 – Eugen Blazsani, 8 locuri 50RON, nerentabil pt noi).

La cabana ne oprim pt alimentare, hidratare si echipare, apare Claudiu, prieten de-al lui Dan din alte ture. Claudiu-mi place din prima, 41 de ani, par lung cernit si prins in coada, pare un om interesant si tovaras pe munte de la care as avea ce invata.

O pornim toti trei spre Barcaciu, Dan puternic inainte, Claudiu, plictisit de turele in forta ceva mai la pas, eu dupa el. La un moment dat ne dam seama ca ritmul e cam incet ca sa putem ajunge la lac, si hotaram sa ne despartim, eu si Dan luand-o la picior iar Claudiu ramanand la Barcaciu peste noapte, pentru a ne reintalni eventual pe la Caltun.

Dan urca in continuare f puternic, ma gandesc aproape cu satisfactie ca mi-am gasit nasul in sfarsit, dar pana la cabana incetineste si el ritmul. Aici servesc o mamamliga cu branza si smantana, ne ciondanim cu niste magari nesimtiti care erau sa ne fure o paine – obisnuiti prost de turisti idioti – si atipim o ora (nu mai mentionez de acum, dar la fiecare popas de peste 10 minute eu adorm obligatoriu si instantaneu :D)

Vorbim si cu salvamontul sa anuntam directia, ne zice ca e cam mult ce vrem pe azi dar suntem increzatori si coboram pana la stana prin padure, pt ca apoi sa dam de un povarnis deasupra caruia speram sa dam de lac. Surpriza, de fapt sunt 3 dealuri abrupte de urcat care cam scot sufletul din noi, si cei trei pui de ciobanesc care s-au luat cu noi de la cabana. Ajungem sus pe la 5 dupa 11-12 ore de mers cu rucsaci grei-grei, aproape 2000m dif de nivel adunat, si suntem primii care campam, mancam si ne spalam. Mai apar doi cehi dinspre Suru, apoi se umple, remarcandu-se in special un grup mare de ardeleni din care in 2-3 sunt cam galagiosi pentru gusturile noastre. Somnul e mare insa, pana a doua zi la 8 nu mai stim de nimic si de nimeni.


Ziua II

Lacul Avrig (2007m) – Vf Garbova (2188m) – Vf Scara (2306m) – Custura Saratii – Vf Negiu (2535m) – Strunga Dracului / Stunga Doamnei – Refugiu Caltun (2135m)


A doua zi la 10 suntem ultimii care plecam, putin surprinsi de faptul ca cineva s-a grabit si a luat si sticla de apa a lui Dan, lucru ce poate sa ne puna probleme de vreme ce se anunta o zi f calda. Avem insa 3.5 l la mine cand plecam, urmat de cel mai bleg ditre cei 3 pui de ciobanesc pe care nu l-a dus mintea sa se intoarca la Barcaciu peste noapte, ca pe fratii lui.

Mergem f bine, depasim toate grupurile inclusiv pe cei doi cehi inainte de urcusul spre Scara (ne ajung insa pana in varf). Coboram pe Custura Saratii, portiunea ce se anunta cea mai tehnica din tot Fagarasul. Sus cainele (proaspat botezat Leandru) nu mai poate merge si incepe a schelalai dupa noi, dar e mai bine asa intrucat nu poate continua si asa poate se va lua dupa alte grupuri de turisti inapoi. Tot nu ne e placut, insa, sa lasam un tovaras de tura in urma, fie el si din alta specie.

In custura mie-mi place f mult, ma simt stimulat pe stanca, degetele cauta prize cat mai bune, picioarele contreaza si avansam repede. In punctul minim mi se pare ca pot fenta traseul pe o carare destul de batuta pe curba de nivel si ca sa nu cobor o urmez o bucata, fortand in brate (rucsacul are inca 35kg). Se termina aiurea rau in o coborare nitel surplombata de vreo 4 metri deasupra unui povarnis abrupt ce se termina in gol. Cuprins cumva de euforia momentului, iau decizia (idioata) sa o descatar in loc sa ma intorc, prizele sunt aiurea dar ajung intreg inapoi pe traseu, cu destule emotii insa (ER1). Concluzia, ce-mi pare la mintea cocosului acum: traseul marcat trebuie urmat cu sfintenie pe custura. Cehii care mersesera in tandem cu noi ne intreaba unde-s lanturile ..

Urcam mai departe spre varf, apa e pe terminate, avem noroc sa ne intalnim cu salvamontul de la Barcaciu ce cobora acum la cabana Negoiu de pe varf. Il intrebam subtil unde e primul izvor, si ne capatam cu 1.5l de apa f bineveniti. Ajungem sus, cred ca l-am alergat cam tare pe Dan (am facut numai 2-3 pauze de 2-3 minute de la Avrig) ca nu se entuziasmeaza deloc, asa cum ma manifest eu pe varfuri. Coboram, Dan o ia pe Strunga Doamnei ca pe-a Dracului a mai fost, eu ma ancorez puternic in lanturi si cobor repede, in 15-20 de minute sunt jos in siguranta dar cu bicepsii cam umflati de la efort. Continui pana la refugiu Caltun cum stabilisem, unde ajunge si Dan putin dezamagit de Stunga Doamnei.

Imensitatea peretelui aspru de deasupra refugiului imi da fiori, mi-ar place tare mult sa-l catzar, se noteaza la planuri de viitor (dupa un stidiu de fezabilitate bineinteles). 

Hotaram sa dormim in refugiu, unde ne mai distram cu o gashca glumeaza de tineri baimareni, si adormim cu zambetul pe buze.


Ziua III

Refugiul Caltun (2135m) – Vf Laita (2397m), Vf Paltinul, Fereastra Balei – Saua Capra – Lacul Capra – Caldarea Vartopel – Fereastra Zmeilor – La Trei Pasi de Moarte – Arpasul Mic (2431m) – Lacul Podul Giurgiului – Saua Podragului – Cabana Podragu (2136m)


Pornim pana in 8, conform planului, dupa ce ne echipam cu suprapantaloni parazapezi si haine de vant intrucat vremea era oleaca ciudata.

Parca abea acum incep sa observ maretia muntelui, in culmile inverzite ce coboara spre sud. Ne intalnim cu un turist, care ne anunta ca de maine vremea se prevede nashpa, lucru confirmat de vantul din ce in ce mai puternic. Nu coboram la Balea, iar portiunea din Creasta Fereastra Balei este, probabil, cea unde riscul real a fost maxim din toata tura, intrucat am mers pe culmea f ingusta si abea la sfarsit am observat cararea de pe partea dreapta.

Ajungem la Capra, lacul este f frumos si poposim sa ne alimentam. lasam picioarele sa respire intrucat iesise soarele iar parazapezile erau over-kill.

Continuam spre fereastra Zmeilor, In urcusul abrupt depasim doi batrani cu doi tineri, imi pare ca domnul in varsta urca teribil de greu, ne spun ca planuiesc sa ajunga la Podragu pe DA. Trecem si de portiunile cu lanturi din Fereastra Zmeilor, care dupa Custura Saratii ne par relativ simple. Trecem de lacul Buda, si ajungem la Cabana Podragu in timp, intram inauntru unde sunt putin surprins sa aflu ca Dan si-a terminat painea. Pentru a-mi menaja resursele de mancare si a mai varia si meniul mananc la cabana, dupa care coboram amandoi si punem cortul, oarecum neinspirat chiar pe planul de la baza izvorului. Trecem la somn, spre dimineata ma trezesc niste fulgere dar cad inapoi la somn.


Ziua IV

Cabana Podragu (2136m)Saua Podragului – Saua Ozanelor – Vf Vistea Mare (2527m) – Vf Moldoveanu (2544m) – Refugiul Vistea (2296m)


Dimineata inca ploua, nu ne grabim sa iesim. Cautand mobilul imi dau seama ca amplasamentul cortului nu a fost prea inspirat, un colt e in balta, iar mobilul portofelul si frontala sub apa. Bine ca macar frontala e water-proof, iar banii plastificati :D. Cand se opreste din picurat ies afara, imi fac bagajul, si urc cu el la cabana unde il astept pe Dan sa servim cate o omleta si ceai. Cortul il lasasem pus pana ne lamurim cu vremea.

In sala de mese mai sunt doar cei doi tineri care erau cu batranii ce i-am depasit inainte de Fereastra Zmeilor. Intru in vorba cu ei, aflu ca baiatul (erau un baiat si o fata) nu vb decat franceza, si apoi bomba: abea acum ajunsesera la cabana, dupa o noapte petrecuta afara pe ploaie si vant, fara cort sau haine impermeabile la ei. Mai mult, batranul si doamna nu au ajuns inca. Ma ingrijorez aducandu-mi aminte de cat de greu se misca domnul in varsta, dar ei par f calmi.

Revenim la treburile noastre, cabaniera ne zice ca ar fi fost mai bine sa plecam mai devreme, ca dupa-amaiza sunt 70% sanse ploaie, iar a doua zi 80% .. Ne echipam deci serios si strangem cortul.

Inainte de plecare mai vb odata cu fata, ne spune ca a vazut doua persoane coborand din fereastra chiar inainte sa vina iar norul si ca trebuie sa fie ei. O pornesc la deal, Dan dupa mine (invariabil, am fost eu primul la deal si el la vale), la jumatatea drumului spre fereastra ne intalnim cu cele doua persone, sunt turisti polonezi si nicidecum batranii, se intorc la cabana dupa ce i-a speriat vremea de pe creasta, desi si conditiile de la cabana au fost destul de inspaimantatoare pt ei ..

Ajungem in fereastra, e ceata vant si burniteaza, iar cei doi batrani nu se vad venind. Scot mobilul murat de apa sa anunt situatia la salvamont, dar cred ca abea in Saua Ozanelor am prins semnal si am putut sa sun, dand informatiile relevante si rugand sa monitorizeze situatia in special luand legatura cu d-na cabaniera de la Podragu.

Noi continuam prin ploaie si vant, mai intalnim cateva grupulete de 2-3 persoane, toti bine echipati si, fata de noi, fara rucsaci in spate. Conditiile sunt insa mai bune decat in tura de acum 3-4 saptamani cand a nins viscolit pe alocuri si vantul a suflat mult mai puternic.

Urcam pe Vistea dintr-un suflu, lasam rucsacii si parcurgem custura pana pe Moldoveanu, ca si in tura trecuta e ceata. La intoarcere surpriza, cel doi cehi care ne depasisera tocmai urcau si ei si se pregateau sa mearga pe Moldoveanu, ne salutam si promitem sa-i asteptam in vale la refugiu (lol).

Coboram tot in viteza, deja uzi bine (adica .. rau :D) si infrigurati, intram in refugiu unde mai sunt doi baieti sus si un hom jos. Imediat trecem pe haine uscate si in saci, si ne luam si noi doua locuri sus. Apar cehii si ei murati, se baga jos sub noi, apoi cu totii pregatim ceva de mancare.

Aflam ca Radu si Bogdan – locatarii mai vechi ai refugiului – au mai prins chiar o zi si o noapte in refugiu, motiv pt care sunt plictisiti nevoie mare. Mai apare o fata din cortul din spatele refugiului, Andreea, si apoi si Rares tot de la cort si ne asezam toti 6 sus. Glumim mult, si gasca se leaga foarte repede, in special baietii erau deja plictisiti si se bucurau de companie. Jucam mim pana tarziu in noapte – deh, lumea era odihnita 😛 – spunem bancuri si ne hilizim.


Ziua V

Refugiul Vistea (2296m)


Vremea e urata si anuntata urata pentru toata ziua, vantul vuieste afara si toarna, asa ca ne hotaram sa ramanem la refugiu toata ziua. Pe la pranz cei doi cehi pleaca urandu-ne "Drum bum" (insotit de trantirea puternica a usii refugiului, va dati seama ca ne-a busit pe toti rasul). Invat lumea sa joace "mafia", o mai dam si pe carti, ascultam muzica, si ziua trece pe nesimtite. Spre seara iar Radu si Bogdan nu au somn, ajungem insa la un compromis cu ora de culcare fixata la 10:30.

Mai ajung la refugiu si doi nemti care se aseaza pe locurile cehilor, pe la 10 deranjati de galagia noastra (pe buna dreptate) ne intreaba daca "we can find an arrangement so that they can get some sleep". "Yey" in gand, iesim tot grupul afara, unde, surpriza: cerul senin si instelat, o luna aproape plina si o priveliste de vis. Se fac poze, se admira peisajul intr-adevar mirific, pe cativa ne bate gandul sa o pornim imediat, altii ne taie entuziasmul asa ca ne intoarcem in refugiu pt somn.

Cat mai mormaim/chicotim (dupa stilul fiecaruia) unul din nemti incepe sa sforaie vartos, vreau sa merg sa-l intreb in gluma daca "we can find an arrangement so that WE can get some sleep" now, da ma opreste lumea, de parere ca nu ar aprecia ironia situatiei prea mult :)) … In final adormim toti.

 

 

 

 

Va urma .

Fagaras de la Sambata la Balea – RT alternativ

Filed under: furtuna, munte, trekking, video — Etichete:, , , , , , , , — Mihai Diac @ 9:47 pm

Mentionez numai ca nu este recomandat minorilor sub 12 ani datorita limbajului vulgar, nuditatii accentuate, a violentei extreme, intotdeauna gratuite, si, bineinteles, accentului moldoviniesc pronuntat :)). Deasemeni, contraindicat celor care poarta morcov si se iau mereu in serios :P.

Toate creditele  pentru filmare&montaj merg la Florin, iar pentru poze la Vali.

Blog la WordPress.com.