Iaşi Outdoors

iulie 10, 2012

Sequoia National Park

Am ajuns iar in Sequoia National Park dupa ce am mai fost acolo in 2010, acum cu ceva mai mult timp si doar pentru asta. Am fi mers in Yosemite, dar acolo rezervarile se fac mai greu si am fost acolo mai recent, asa ca alegerea nu a fost prea grea. Intre timp am mai trecut si prin Yosemite, asa ca sunt in urma tare cu postarile, asa ca o sa le trec mai rapid. Echia e formata acum din 4: Paul, Laurentiu, Lucian si Florin, o masina inchiriata si rezervarea facuta pe loc pentru traseul cu campare peste noapte undeva in parc .. decis la fata locului.
Am plecat vineri tarzior, ceea ce suntem insa nevoiti sa facem tot mai des, si am condus pana tarziu. Am inceput sa conduc si eu desi nu am carnet de California si nu e 100% ok, dar nici prea grav nu e. Am ajuns pe la 1-2 noaptea in parc si am campat in primul loc pe care l-am gasit cat de cat accesibil si aproape de drum. Pentru asta mi-am mai cumparat un cort, ceva mai serios si mai mare fata de cel cu care fusesem singur in Yosemite in martie, in conditii de iarna.


in ultima vreme ma joc tot mai mult cu aparatul si trepiedul noaptea,
deja pozele ziua nu mai sunt interesante


corturile mele 😀


3 + 2 persoane


dupa mai putin de 3 ore de somn…

Evident dimineata dupa ce mai ajungem putin mai aproape ne oprim la primii sequoia mai mari care sunt langa sosea. Apoi facem o vizita pe fuga si pe la General Sherman, cel mai mare ca volum dintre toti, si alti cativa, grabindu-ne insa sa rezervam si sa planuim si hike-ul.


baietii cred initial ca arsurile de pe copaci sunt facute artifical..


General Sherman Tree


fiind mult mai putin aglomerat fata de tura trecuta, unii sar gardu’


filosofic


asta insa sigur nu a fost ars cu bricheta 😀

Dupa ce vedem cei mai cei copaci, fugim la Visitor Center unde alegem un hike mediu ca distanta, pe care putem sa facem inca rezervare, luam permisul si dupa ce ne organizam ruscacii o luam la deal. Privelistea se deschide dupa ceva timp brusc, lasand sa se vada o vale imensa plina de stanci, prin care mergem restul zilei, trecand pe langa 3 lacuri. La ultimul campam, speriati de tantarii care sunt tot mai multi si violenti. Mie mi-e putin rau, si ramanem la corturi desi e doar 5 dupa-amiaza, mai putin Laurentiu care o ia la deal pentru un varf si mai mult peisaj.

Eu ma trezesc mai tarziu, si prind apusul dupa ce mancam ceva chiar gatit, apoi pe intuneric apare si Laureniu incantat de ce a vazut, desi nu e clar pe ce varf a ajuns e undeva la peste 3000m. Pleaca si tantarii care ne-au chinuit la maxim, la vreo jumatate de ora dupa intuneric.


Laurentiu venind la vale

Dimineata sunt iar tantari. Asa ca nu avem timp, stam mai mult in corturi pana ne facem curaj sa iesim, apoi ne organizam rapid afara si plecam la vale. Ajungem mai rapid la masini, probabil pentru ca nu facem pauze, dar facem o incercare exagerata de a urca pe o muchie care se dovedeste in final mult prea tehnica, si pe care pierdem totusi cam mult timp. Eu si Laurentiu facem si baie rapid intr-un lac, dupa care nu mai oprim deloc pana la masina.


tantarii


clar, pe acolo nu puteam trece!


o scurtam la vale prin boscheti


la iesirea din munti, dealurile sunt compet galbene si uscate, iar soselele intinse si perpendiculare.

Mai oprim doar pentru o masa copioasa, mult dupa care ajungem acasa pe la miezul noptii.

Reclame

aprilie 30, 2012

Activitati aprilie

In luna aprile (2012) am facut mai multe iesiri, nimic extraordinar, dar poate unele merita mentionate. Am mers doar pe curisera din pacate pentru ca mi-e dor si de MTB, cu care merg doar prin oras se pare, am mai facut o alergare si o iesire la ‘plaja’. In afara de asta, destul de neregulat mers la sala de catarat, si chiar la sala normala de la firma. Sa le trec pe zile rapid:

1 aprilie O tura de bicla in 3, Costal Clasic extins, despre care am mai povestit deja.

07 aprilie. Planul era ca sa facem cat de mult putem in directia Monterey (eu si Laurentiu). Am fi vrut sa facem chiar si 300+ km, aproape, mergand cat se poate de mult pe coasta in sud, dupa ce trecem muntii; astfel incat totusi sa nu depasim orele de lumina. Din pacate dupa vreo 50 si de km Laurentiu a cazut la o curba ciudata, si s-a lovit destul de urat. S-a intors cu o masina cu tot cu bicla si are pentru cateva saptamani mana in ghips. Dar avem deja alte planuri de viitor, dupa recuperare. Eu am continuat tura mergand pana in Santa Cruz si inapoi, pe alt drum. O distanta de 203 km si 3350m urcare, am fost surprins la sfarsit sa vad ca aproape mi-am depasit recordul de altitudine urcata intr-o zi, recordul fiind in Italia cu doar vreo 50m mai mult, oricum acum m-am simtit chiar foarte bine, fie si de la pauza de o ora in care am asteptat o masina sa-l ia pe Laurentiu, fie, alimentarea mai buna pe traseu si ritmul lejer. Vremea a fost frumoasa si am avut soare chiar si in Santa Cruz. Singurul mare regret e ce a patit Laurentiu, care evident e cea mai mare grija pe care trebuie sa o avem pe bicla. Pentru asta am si poze:


Laurentiu dupa ce a cazut
urcasem deja pana in creasta muntilor si asta era undeva mergand spre sud, pe creasta


curba (sau curbele) cu probleme, fiind putin si in panta


eu la Santa Cruz


a venit primavara si (nu doar aici) sunt flori si dealuri verzi. din pacate o sa se usuce tot uscat o sa fie pana la primavara urmatoare


Boulder Creek, pe drumul de intoarcere


alimentez


iar alimentez, dupa ce ajung iar sus in creasta si ma hotarasc sa merg mai mult in nord pe ea


Palo Alto vazut de pe Skyline


iar in cealalta parte, Pacificul


verde 😀

14 aprilie Nu mai tin minte exact motivul, dar hotarasc sa fac ceva scurt pe langa casa. Initial niste sprinturi pe langa sediul Facebook, unde e o alee speciala (nu doar pentru ciclism insa), unde am mai alergat. Din dorinta de a obtine si in California un KOM (locul 1, pe site-ul strava), fortez niste segmente mici si nepopulare ca sa am macar o mica sansa. Cu noroc reusesc, dar nu in sensul in care vreau eu. Dupa asta mergem pe Kings Mountain lejer si ne intoarcem acasa (am mers eu + Daniel + Vlad, care au venit cu masina din Hayward).

17 aprile Ma trasneste sa alerg iar, ca trecuse cam mult timp. De cand am si incaltaminte serioasa de alergat, nu facusem decat 10 km pe banda si vroiam sa vad cum se simte o distanta mai lunga. Plec insa seara aproape pe intuneric, si desi la inceput ma simt bine si planuiesc sa fac chiar 30 km, pe la 20 imi vine sa opresc si chiar o fac .. la 25.0 km, cu o medie mai mica decat facusem cei 22.7 km cu aproape o luna inainte, asta fiind de 11.2 km/h. Nu asta ar fi rau, dar mi s-a parut ca pana la weekend s-a resimtit oboseala si chiar in weekend nu am putut pedala la maxim. Nici prea grav nu a fost mai ales pentru ca nu m-au durut incheieturi sau alte probleme, papucii sunt super-ok, trebuie sa fac doar antrenamentele mai regulat.

21 aprilie Baieti din Hayward au in plan sa faca Diablo, care e cea mai lunga catarare sustinuta din zona. Eu pedalez intai pana in Doublin, unde ne intalnim, suntem multi (Daniel, Bogdan, David, Mircea, ). Mergem cu masinile pana unde incepe urcusul si incepem urarea. Marea surpriza este ca Mircea care de-abia s-a apucat de ciclism se tine foarte bine de mine, mai mult, dupa mai putin de jumatate din urcare, o ia inainte iar eu treptat realizez ca nu mai am cum sa-l ajung. Sus nu e diferenta prea mare (3-4 minute); insa avand in vedere ca eu fac ciclism de 6 ani si el de 6 saptamani .. super. Ajung si baietii : Bogdan (+10 minute fata de mine), David (+20 parca?), Daniel (+45), in fine, oricum timpi super-ok pentru toti .. majoritatea luptandu-ne din greu cu caldura. Eu am urcat fara tricou si m-am ars destul de tare pe spate. Trasee Strava : prima parte, pana in Doublin, si apoi urcarea si ultimul segment de intors acasa.


pana undeva prin Fremont, care imi confirma ca nu sunt prea bune cauciucurile astea si trebuie schimbate


coboram bicicletele din masini


startul


sus


sunt surprins de cat de verde e, cand am mai fost eu era super-uscat. o sa-mi fie dor de verdeata

Daniel Diablo coborat from Paul Diac on Vimeo.

Daniel pe coborare

22 aprilie In ultimul timp vremea e tot mai frumoasa, asa ca ne hotaram sa mergem la plaja .. in Santa Cruz (cu masina :P). Pana ajungem acolo se innoreaza insa, sau mai bine zis norii erau deja acolo, asa ca ne grabim pe coasta putin mai in nord, dar nu scapam de ei. Pentru mine a fost frumos si asta oricum ca am avut ocazia sa-mi testez noul aparat foto (Canon Eos 60D), deci pozele astea ar trebui sa fie mai bune, insa nu prea ma pricep inca, dar sunt in proces de invatare / documentare despre asta, etc..


Santa Cruz


delfini


undeva mai in nord


plaja de la San Gregorio

27 aprilie Se apropie weekendul si nu am fost decat la sala (in timpul saptamanii), si nici macar la cea de catarat. Si dupa cum planuiam vreau sa mai incerc sa obtin locul 1 si la celalat sens pe circuitul din jurul Facebook. Locul 1 e un timp de 1:43 iar eu eram deja pe locul 2 cu 1:51. Acum reusesc sa scad… 7 secunde, adica cu 1:44 sunt exact cu o secunda mai mult decat KOM-ul, ceea ce e insa ok. Nu prea e ok cum m-am simtit imediat dupa, cand am mai incercat niste sprinturi in zona si la un moment dat m-am simtit total terminat, oricum fiind foarte aproape de 8+ ore de stat pe scaun n-a fost asta o problema.

29 aprile A fost iar un weekend cam ocupat si nu am facut decat un traseu de vreo 2 ore, urcand Old La Honda pe care fac record personal, ce-i drept cu doar o secunda mai putin decat recordul anterior, se pare ca ma urmareste cifra asta. Oricum am mers bine tot traseul si cum am vrut sa nu-mi ocup o parte prea mare din zi, am reusit si a fost fain.

Cam asta a fost luna aprilie, destul de activa, cel putin comparativ cu martie. Pentru mai sunt niste planuri mari, chiar foarte mari (Hawaii), si altele mai mici. Peste cam o saptamana va trece turul Californiei prin zona, din pacate insa probabil nu o sa pot merge sa-l vad. Sper sa merg mai regulat la sala de catarat, sa fac alergari mai multe si mai calculate, macar putin MTB, sa mai invat despre cum sa folosesc aparatul foto. Multe planuri, sa vedem cate am sa realizez.

Blog la WordPress.com.