Iaşi Outdoors

septembrie 6, 2009

Recapitulare ..

Putin anacronic, un post inceput cu mult inaintea iesirii din Crai povestita aici.

Timpul (in special ala „al tau”) trece repede, in special cand e vara si-l umplii cu lucruri care-ti plac si te prind. Multe iesiri sarite, aici o scurta sinteza ..

Prima iesire din primavara in chei la catarat, finalizata cu o jumatate de Diedrul Cuiburilor de Soimi si o ora zgribulit in perete sub grindina pana ne-am hotarat sa ne dam jos.

Poze Catalin

Apoi, o tura in Macin, unde, pe langa o frumoasa plimbare prin ploaie, am gustat o zi intreaga din catararea cu mobile, f faina. Poze Cata:


Poze Catalin

Iesire povestita si de Vlad aici.

Apoi iarasi cheile noastre, cu Cata, Vlad si Andrei, tura la care Cata si Andrei au bagat Pintenul lui (ca sa vezi) Catalin, iar eu si Vlad Traseul Independentei, traseu foarte foarte frumos, solicitant si variat (prima lungime cu un tavan intimidant dar usor, bavareze asigurate rarut, o lungime de artificial) pe care Vlad a mers cap integral. Iesirea povestita de el aici. Poze faine si haioase din acelasi traseu repetat weekendul asta de Catalin cu Andrei, la Cata pe picasa.

A urmat cea mai tare iesire pentru mine, din punct de vedere a cataratului cel putin, un first pentru mers cap si pentru dificultate. O sa pun intr-un post separat.

Din scurt si cu foarte mult timp pe drum a fost Buila-Vanturarita, munte invaluit in mister inca de pe vremea cand citeam Ciresarii. Este intr-adevar aparte prin asezare (cabana este intre stanci, intr-o vale inchisa unde drumul ajunge trecand printr-un tunel), dar la lumina zilei la fel de primitor si luxuriant ca si Cheile Turzii. Ne-am plimbat pe creasta, si ne-am jucat (eu cu Ioana cel putin) cu trasee usoare si fotografii inedite, in timp ce Vald si Cata au facut Phoenixul.

Poze

Ioana a scris aici despre iesire, iar Vlad, incluzand descrierea parcurgerii Pasarii Phoenix, aici. Poze completate cu cele din traseu, la Cata pe Picasa, dintre care asta mi-e tare simpatica:

Urmatoarea din ciclu a fost in Fagaras, unde am facut Vartopel-Arpaselul de la vest la est, dorind sa avem parte de cat mai mult catarat.


Poze Catalin

Despre cum sa faci Arpaselul in vreo 40 de ore au povestit Vlad si Ioana.

Anul asta se pare ca ne-am incumetat la multe iesiri de weekend la distante mari, absolut fiecare a meritat efortul, la condus resimtit in special de Vlad, pe care l-am mai dublat si eu. E bine sa nu te obisnuiesti comod, macar cat te mai tin ciolanele ..

Update: foarte fain, un turist care ne-a pozat intamplator din Caldarea Fundul Caprei a dat peste albumul lui Cata si a intrat in legatura cu el trimitandu-i pozele. Aici, eu si Vlad inaintea urechilor:

august 24, 2008

Noapte de august in Suhard

Traseu: Diedrul Cuiburilor de Soimi 4B, (7/7+), 4lc

O iesire in chei de weekend, care pana la un punct nu se remarca decat prin faptul ca era dupa prima mea saptamana de lucru dupa vreo 5 luni de vacanta 🙂 si ca pt intaia oara nu mergeam cu o masina ci cu maxi-taxi (24lei din Iasi Pana in Bicaz, pleaca dimineata la 10:40). In Bicaz am incropit rapid o placa cu „CHEI” scris mare si am avut noroc si de autostop, doar pana la cariera insa (voia 40lei in loc de 15 ca sa ne duca pana la lac). Atata paguba, am vazut cheile la picior, in special ca Bernard (finutul meu) era pt prima data. Ne-am mai intalnit cu lume cunoascuta, am mai inhalat aroma de gratar. Partea proasta a fost ca nu am mai avut timp de ce ne-am propus, Diedrul Cuibilor de Soimi, si am tras la Raza Soarelui la escalada. Aici am repetat ceva trasee mai vechi, Ioana (6) si Sarpele (6+), usoare, frumoase (in special Sarpele, care cere oleaca de forta si mia imi place :-„) si numai bune pt incalzire.

Cand am terminat cu escalada, inainte sa pornim spre Suhard, i-am sunat pe baietii cu biclele (din Iasi mai plecase o trupa, de pe la 5am, calare pe biciclete). Erau la capatul opus al cheilor, asa ca i-am asteptat sa urcam impreuna, in special ca nu stiau sa ajunga si ar fi tb sa ma intorc dupa ei (se urca pe triunghi albastru pana la baza peretelui). Am urcat la lumina frontalelor pana in dreptul traseului, unde am gasit locurile de cort. Dupa ce am pus corturile am mancat cu pofta, nici unul dintre noi nu facuse altceva decat sa rontaiasca in timpul zilei si efortul fusese sustinut.

Era atat de placut, ca o parte ne-am hotarat sa dormim afara. Am pus folia pe care de obicei o intindem sub cort si izoprene deasupra. Cerul minunat, stele cazatoare, in fanul mare cimbrisor si busuioc salbatic. Am dormit ca un bebe, cu o singura trezire cand a rasarit luna, mare si luminoasa.

Dimineata la 8:30 am mancat, iar baietii cu bicicletele au pornit-o spre sosea. A picurat in reprize asa ca am amanat intrarea in traseu, timp in care am strans corturile si toate bagajele, pe care apoi le-am urcat la baza traseului.

Diedrul apare ca 4 lungimi de coarda in topouri dar se poate face din 3(x50m) relaxat. Prima lungime noi am injumatatit-o totusi, regrupand la bradutul care se vede si in poza, pentru ca dupa inceputul usurel pe pata rosie este primul pas al traseului si am vrut sa nu fiu jenat de coarda (am mers cap tot traseul). Pata rosie imi iesise la liber ca secund in primavara, dar psihic nu am fost destul de pregatit ca si cap si acum am tras de doua bucle. Urmeaza un diedru larg cu multe sparturi, fara probleme, si se regrupeaza chiar inainte de punctul cheie din traseu, diedrul spalat care pb ca-i da gradul de 7+. De aici se poate lungi pana sus, unde am regupat la bolovanul cu piton chiar de la iesire.

Ne-am intors pe poteca (triunghi albastru), reunit cu Bernard care ramasese jos, pus rucsacii in spate si coborat la sosea unde ne-a luat un nene cu 20lei pana in Bicaz, de unde la 16:00 pleca maxi-taxi spre Iasi. Soferul la microbuz mai mai sa nu ne ia, ca are rezervate 10 locuri din Piatra, dar pana la urma am ajuns ok acasa. Pe drum s-a pornit si ploaia.

Concluzii

* traseul este f f frumos, extrem de bine asigurat (spituri, regrupari cu lant), cu linie clara, nu extrem dedificil sau solicitant. Asa cum il si stiam din primavara.

* dormitul sub cerul liber, pe munte, in special in noptile calde si senine din august, este un lucru care merita facut in fiecare viata de om

* desi nu am reusit sa ne facem planul (Diedrul sambata, Gentiana duminica), iesirea a meritat cu varf si indesat, in special datorita punctelor anterioare

* in chei se ajunge greu si scump fara masina (dar tot merita 😉 ). din fericire, nu va mai fi cazul pt mult timp

Mentiune: poza e imprumutata de la Vlad, unde se mai poate citi si o alta descriere a traseului (printre altele)

Blog la WordPress.com.