Iaşi Outdoors

august 21, 2012

Alt Yosemite

Nu in ultimul rand, poate nu cel din urma de anul acesta. Am fost 7 baieti cu doua masini, am plecat vineri dupa munca si dupa ce am inchiriat restul echipamentului necesar, pana in Wawona Campground, care nici macar nu e in parcul national propriu-zis. Am ajuns atat de tarziu incat nu mai era nimeni acolo sa ne numere sau inregistreze, si am si plecat devreme. Oricum ne stiam locul dupa numarul de la rezervare.

Sambata dimineata devreme am trecut pe la Tunnel View iar, din pacate soarele bate dimineata dinspre peisaj asa ca nu prea e ideal pentru facut poze. Devreme am ajuns si la Visitor Center unde am ales un traseu cu stat la cort peste noapte pe North Dome, aproape ca zona de vale si centrul parcului. In schimb a trebuit sa urcam la inceput foarte brusc si pe caldura. Pe la finalul urcarii am ramas fara apa aproape, gandindu-ne cum ar fi sa nu gasim deloc sus. Am gasit in final un rau chiar cand ne asteptam mai putin si am stat o gramada de timp la el. Pana seara am mai trecut o vale am schimbat directia iar dupa ceva timp am intalnit o ursoaica cu doi pui. Noaptea ne-a prins pe un dom, aproape de North Dome, incercand fara success sa coboram spre padure si spre un rau. Mai bine a fost ca am renuntat, nu ca nu am fi putut ajunge la apa dar campingul in varful stancii direct sub un cer senin s-a meritat din plin. Eu am preferat bivuacul, desi erau locuri destule la corturi.

From Yosemite August

Noaptea in Wawona

From Yosemite August
From Yosemite August
From Yosemite August

Tunel View, iar

From Yosemite August
From Yosemite August

la plecare dupa o parcare ‘extrema’

From Yosemite August

greu la deal

From Yosemite August
From Yosemite August

‘bucuros’ ca am gasit apa

From Yosemite August

puiul negru, frate-su era mai deschis la culoare

From Yosemite August
From Yosemite August
From Yosemite August

toti 7

From Yosemite August
From Yosemite August
From Yosemite August
From Yosemite August

Coulds Rest si Half Dome dupa apus

From Yosemite August

un foc mic chiar pe stanca

From Yosemite August
From Yosemite August
From Yosemite August

zone la altitudini mai mari

Duminica dimineata am dat o fuga pana pe North Dome singur, inainte de rasarit. La intors am luat-o cu toti la vale, iar la primul rau am oprit iar ca sa gatim si iar am stat sigur peste o ora, poate doua. Apoi valea a devenit si mai spectaculoasa, cu pereti verticali mult mai inalti fix sub noi. Am ajuns foarte aproape de Yosemite Falls, a 3-la cascada din lume ca inaltime; din pacate acum secata. Chiar pe langa ea am coborat un sir foarte lung de serpentine scurte. La final obositi cu totul, ajungem in vale, ne spalam si mancam ceva rapid ca sa fim gata de drum cat mai repede. Conduc eu prima parte a drumului si iar la iesirea din munti peisajul e deosebit, mai ales ca acum era foarte aproape de apus. Am ajuns bine acasa, cam obositi dar dupa una din cele mai reusite iesiri la munte de vara asta. Cel putin dupa Rainier, as zice ca a fost cea care mi-a placut cel mai mult. Momentan 🙂

From Yosemite August

soarele inca nu a rasarit dar sunt deja oameni pe Half Dome

From Yosemite August
From Yosemite August

unde am campat noi, vazut de pe North Dome

From Yosemite August

noua bascalie

From Yosemite August
From Yosemite August
From Yosemite August
From Yosemite August
From Yosemite August
From Yosemite August
From Yosemite August

pe acolo cadea cascada dar acum e secata

From Yosemite August

seara la iesirea din munti

From Yosemite August

Traseul GPS
din pacate GPS-ul il taie in bucatele : 1 + 2 + 3
vreo 25 km in total cu multa urcare

Reclame

iunie 10, 2011

Intalnirea cu turul Romaniei

Am fost saptamana asta cu bicicletele pe European, pentru a ne intalni cu participanii la Turul Romaniei. Turul anul acesta a fost organizat mai bine ca in alti ani, din ce am auzit, au avut si elicopter. Au fost si doi participanti din Iasi pe care am vrut in mod special sa ii sustinem (Florin si Constantin din echipa Mazicon).
Am plecat pe la ora 14 din Iasi, 6 baieti cu cursiere, si am ajuns la Targu Frumos in mai putin de o ora jumatate, si cel putin la dus ne-am simtit toti bine (in forma). Acolo am fost surprinsi prea rapid de primii evadati, pe care i-am vazut bine dar de-abia am avut timp sa intoarcem. Ne-am asezat pe un deal apoi si am vazut si plutonul mare si masinile de asistenta apoi aglomeratie pana au trecut si cele oprite.
Ne-am intalnit si cu cei care venisera cu MTB, plecati cu cateva ore inaintea noastra. Am mers putin impreuna cu ei, in total aproape 15 apoi ne-am separat pe nesimtite, din pacate si eu de primii ‘evadati’ de-ai nostrii pe care n-am putut sa-i ajung desi trageam din greu, pana cand nu m-au asteptat ei putin. Am facut si ocolisul pana in Dumesti, pentru a avea parte si de putin deal. Am ajuns obosit tare acasa, mai ales pentru ca nu a fost o distanta prea mare dar se pare ca baietii au mai multa strategie si rezistenta ca mine ..

Traseu

From Turu Romaniei 2011


evadatii


plutonul

august 22, 2010

Hamilton second

Dupa un weekend oarecum relaxant, fara nici un traseu de bicicleta am zis sa continui in stilul lejer si sa fac pentru a doua oara Mount Hamilton, impreuna cu Andrei si Vlad care n-au fost inca acolo. Acum stiam clar ca vreau sa merg pe ruta clasica, de la intersectia Alumn Rock cu Hamilton Rd. Traseul asta e descris pe cu oarecare detalii pe wikipedia ca fiind unul preferat de ciclistii din zona. Urcarea are 30-31 km si pe parcursul ei sunt doua coborari mici, cumuland maxim 150-200 metri diferenta de nivel.
Eu am plecat de acasa din Mountain View cu primul Caltrain, si am ajuns in San Jose pe la ora 10. Poate ceva mai mult de jumatate de ora mi-a luat sa ajung la locul de unde se incepe catararea, timp in care am primit deja mesaje de la baietii ca ei au inceput deja sa urce, la 10:10. Asta nu prea se potrivea cu planurile mele de a lasa in masina lor rucsacul cu relativ multe scule nefolositoare pe urcare, ca sa pot merge cat mai bine. Aveam de gand sa ma cronometrez asa ca am lasat rucsacul in niste tufisuri prin parcarea de unde se pleaca. Am inceput sa urc la 10:53, si am urcat intr-un ritm bun fara nici o pauza, evaluand permanent timpul de urcare total. Din primii 5-10 kilometrii era clar ca va fi peste o ora jumatate. Wikipedia: „Strong regional climbers can attain the peak in 70–80 minutes starting from Alum Rock Road.” Informatia asta impreuna cu faptul ca am scos in final fix 100 minute pe urcare ma obliga sa recunosc un lucru: nu sunt un „regional climber” :P. Mai ales la ultima parte de dupa ultima coborare viteza mi-a scazut semnificativ sub 15 km/h, media pe tot traseul fiind de 17.4 km/h.
Fix la final imi pare ca-l vad mult inainte pe Daniel, ceea ce s-a dovedit plauzibil el ajungand cu cateva minute inaintea mea iar Andrei cu vreo zece inaintea lui, amandoi avand avansul de aproximativ 40 minute la plecare. Baietii nu au mai fost la observator asa ca participam la prezentarea la care am fost si tura trecuta, mai pierdem putin vreamea si incepem coborarea. A fost frumos si la coborat, mai ales ultima parte unde drumul devine mai bun. Fac iar poze, filme. Jos mancare si apoi rapid acasa. Mainea ma gandeam sa merg la tura cu clubul dar nu prea cred ca o sa ma trezesc apt de asta si la 6 dimineata. Ramane pentru viitor ..

From Hamilton second


la plecare


si la finish


timp total 1:39

Track GPS, statisticile pe urcare fiind oarecum stricate pentru ca am lasat lap-ul deschis cat ma plimbam dupa.

iulie 26, 2010

Lake Tahoe

Traseul din weekendul asta depaseste cu mult pe cele anterioare, nu atat ca distanta, cat mai ales peisaje, organizare si alte cateva. Ideea de a inconjura lacul Tahoe a pornit de la o discutie (deosebit de tehnica :P) cu managerul de la servici. Ca idee, lacul Tahoe se afla la o altitudine de 1,897 m si are o suprafata de 494 kmp, de 14.9 ori mai mare ca suprafata lacului Izvorul Muntelui iar asta in face cel mai mare lac alpin din America de Nord.

Punctul de plecare pe bicicleta a fost localitatea South Lake Tahoe, pana la care am mers 220 mile cu masina unui prieten Vlad, care desi cu experienta aproape zero in pedalat, a plecat cu aceeleasi ganduri de traseu ca si mie.

Toata tura a depasit traseele anterioare din California prin urmatoarele:
* am depasit pentru prima oara strict bariera de 100 km (circuitul lacului e de 115 km)
* pentru prima data pedalatul incepe la o distanta mai mare de unde stau, pana la care am ajuns cu masina
* am iesit pentru cateva ore din statul California, intrand in Nevada
* am scapat complet de rucsac! m-am simtit mult mai bine
* pentru prima oara n-am fost chiar singur
* am avut prima ocazie de a poza o gura de tunel

Am plecat asadar vineri seara, direct de la servici. Pregatisem bagajele, oarecum si bicicletele. Le-am inghesuit in spatele masinii si au incaput. Bucurie mare asta, pentru ca sper ca ne vom mai folosi de posibilitatea asta pentru ocazii viitoare.

From Lake Tahoe

Drumul cu masina nu a fost plictisitor, am oprit sa mancam si sa mai cautam fara succes ceva echipament, apoi zona in care intram in munti e deosebit de frumoasa, pacat ca era deja bezna (am vazut-o doar la intors :P). Cu cateva mile inainte de lac gasim un oarecare loc mai retras de parcare, unde oprim si fara sa mai scoatem bicicletele ne culcam, lasand doar putin scaunele mai aplecate. Am dormit amandoi bine. Dimineata am mers pana la un supermarket de unde am luat cate un sandwitch si ne-am grabit sa plecam.

Profilul anunta un traseu oarecum plat cel putin pentru o zona de munte, cu doar doua catarari mai importante, una dupa 15-20 km de la start si alta aproape de final. Pana la prima am mers rapid lasand-ul pe Vlad in urma din start, dupa cum era planul: sa merg separat intai tot traseul, apoi sa revin dupa el. Si prima catarare am rezolvat-o rapid, ajungand sus cu o viteza medie de 25.8 km/h pentru primii 22.6 km. Tot aici am schimbat drumul, trecand de pe 50 pe 28. Stiam ca voi merge pe 28 o bucata buna iar apoi urma sa trec pe 89 care ma aduce inapoi de unde am plecat. Peisajele sunt din ce in ce mai frumoase, apar stanci si apoi ma apropii mai tare de lac, unde se vad deja plaje amenajate.


gura de tunel


cred ca biciclistul asta a trecut pe langa noi in timp de-abia ne trezeam, ma bucur sa-l depasesc

Nu dupa foarte mult timp, deoarece mergeam mult mai bine decat m-as fi asteptat ajung la jumatatea distantei de parcurs. Asta in doua ore fara 3 minute.

Ratez intersectia la care trebuia sa trec pe 89. Dupa vreun kilometru ma prind si eu ca nu se mai vede lacul, acesta fiind inlocuit de un rau. lac diferit de rau. Ma intorc, deci adaug vreo 2 km in plus fata de traseu.


power bar


varful ultimei catarati

Ajung obosit si in varful ultimului deal adevarat, a carui panta este clar mai mare ca orice de pana acum, totusi ar trebui sa fiu deja obisnuit cu o inclinatie de 11%. Este si momentul cel mai cald al zilei, ma simt oarecum terminat dar dupa ce ma vad sus imi revin. Urmaresc vitezomentru, initial speram pe ultima bucata sa pot trage pentru a ajunge la 30 km/h medie pe tot traseul, acum imi dau seama ca nici la 29 km/h nu voi mai ajunge. Dupa dealul asta urmeaza o alta vale cu un deal mai mic, zona detine clar cel mai frumos peisaj din tot traseul. Se vad cativa munti cu pete de zapada, o limba de lac intra in toata valea, muntii sunt stancosi iar soseaua ce trece prin zona permite admirarea intregii vai. Sunt multi turisti pe langa sosea, multi biciclisti, iar jos in lac, foarte multe barci. Nu sunt cladiri de nici un fel si asta-mi place. Soseaua ajunge spre final intr-o zona in care e inconjurata la stanga de limba de lac ce intra in vale, de lacul mare in fata si in dreapta un alt lac, si asta da senzatia ca la finalul coborarii o sa intru direct in apa. Evident, serpentinele trec printre cele doua lacuri. Urmatoarea distanta pana la intrarea in oras este tot mai populata, dar padurea are un specific aparte, copacii sunt toti sequoia tineri si peisajul inca ma tine entuziasmat.


soseaua pe urmatorul perete al vaii

Singura portiune scurta, care nu-mi place e deja in localitate. Traficul e destul de aglometat si e cald. In cativa kilometri sunt in parcare langa masina. Termin traseul in 4 h si 32 minute, de la 8:30 la 13:02. Avand in vedere ca speram 5 si ma asteptam la 6 ore, asta e incurajator. Viteza medie pe timp de pedalat 28.6 km/h, cu 20 minute pauza din timpul total. O scurta perioada de timp ma simt ametit, imi cumpar o limonada. Imi trece, in 20 minute pedalez iar, tura asta in sensul acelor de ceasornic, tot in jurul lacului Tahoe.

Pe Vlad il intalnesc dupa cel de-al doilea varf al primului deal, din sensul asta. N-as mai fi coborat degeaba, si din mesaje imi zice ca e la 0.1 mile de mine. Ne intalnim la 23 km de destinatie, nu pare atat obosit cat se plange de lipsa de confort. Nici dealurile nu-i mai plac, dupa cum ma asteptam pante de 11% sunt criminale cand esti la inceput, noroc ca a avut cursiera cu 3 foi. De-acum mergem mai incet, oricum sacazusem mult ritmul si la intoarcere, facem mai multe poze. Mai vorbim, trec dealurile si zona cea mai frumoasa si ajungem pe plat la cativa kilometri de destinatie.


pe podium


s-a ajuns putin si la asta

Ultimii kilometrii ii mergem din ce in ce mai incet, si din pacate se cam aduna norii. Ploaie mai serioasa ne-a prins in localitate chiar la 2-3 km de finish, am asteptat sa treaca putin si am continuat prin umezeala. Face si bicicleta asta cunostinta cu apa, pentru prima data. La sfarsit Vlad e cam obosit, insa avand in vedere traseul pe care l-a facut si lipsa experientei, eu o consider o surpriza placuta. 115 km in 8 ore, 1200 m urcare. Pentru mine 164 km cu 1850 urcare.


din masina, la intors


din masina


seara in parcare

Detasat cea mai frumoasa si lunga tura de pana acum, si nu sunt singurul entuziasmat de ea. Felicitari lui Vlad pentru traseu, si la mai mare!
Track GPS
p.s. azi se implinesc fix 3 saptamani de cand am bicicleta si am 731 km la bord 😀

iulie 19, 2010

Skyline

Skyline Blvd e o sosea mai mult care merge pe linia muntilor ce separa silicon valley de oceanul Pacific. Acum doua saptamani am trecut perpendicular pe ea in traseul meu pana la ocean, iar acum am vrut sa o traversez si de-a lungul, in mare parte din lungimea ei interesanta. Creasta ajunge la o altitudine 800 metri, si pe unde am fost eu n-am gasit pante foarte abrupte de-a lungul ei, insa am acumulat destul de multa altitudine, vreo 1600 metri. Prima parte, dupa ce am urcat a fost mai frumoasa deoarece distante mari din sosea erau sub umbra copacilor.

From Skyline


protectia animalelor?


animal salbatic

Traseul a fost pentru prima data mai scurt decat asteptarile, ce-i drept la plecare nu stiam pe unde voi face „intoarcerea”.

Older Posts »

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.