Iaşi Outdoors

martie 19, 2011

Primul Sculeni 2011

Desi nu a fost chiar primul Sculeni anul acesta, pentru nici unul dintre noi, am vrut sa merg la iesirea asta pentru ca este chiar prima iesire cu noile biciclete pentru Tva si mai ales Adrian. Noua cursiera a lui Adrian de 8.41 kg s-a comportat excelent si nici Cube-ul lui Tva nu e mai prejos, la o greutate de 8.71 kg. Din noi trei am ramas deja cel cu bicicleta cea mai proasta / grea, la 9.2 kg aproximativ.
Se pare ca va fi un sezon plin si de ture de sosea, pentru baieti dar si pentru mine. La Sculeni-ul asta am mers bine dar ca la inceput de sezon cu o medie de peste 28 km/h desi vantul a fost puternic.

From Primul Sculeni 2011

Reclame

octombrie 10, 2010

Back to school

Filed under: biciclete, dealuri, iasioutdoors, poze, toamna — Etichete:, , , , , , , , — pauldiac @ 11:29 am

In sfarsit, m-am intors. M-am revazut cu majoritatea oamenilor cu care aveam de gand, am inceput facultatea, am vazut deja ploaie aici de zeci de ori cat toata vara in California, si frig .. Nu am lasat mult timp sa treaca si am facut si tura de bun-venit, care datorita vremii cam friguroase a fost scurta, vreo 70 km. Celebrul Sculeni si ceva de aproape, dar nou : satul Rediu. Acolo pantele mai abrupte decat ma asteptam sa fie m-au stors complet si am ajuns acasa foarte obosit, ca dupa o tura mult mai lunga. Mi se facuse dor de oameni, de sate, de vii si lanuri de porumb cum sunt pe la noi; de nori si chiar frig. Acum le-am avut din plin.
Se cam termina insa sezonul de ciclism, sper ca nu chiar atat de rapid si voi mai apuca, daca insa iarna se asterne mai rapid ca in alti ani ma voi bucura de ea dincolo, in mult asteptatul sezon al turelor de munte de iarna.

From Sculeni Rediu

august 22, 2010

Hamilton second

Dupa un weekend oarecum relaxant, fara nici un traseu de bicicleta am zis sa continui in stilul lejer si sa fac pentru a doua oara Mount Hamilton, impreuna cu Andrei si Vlad care n-au fost inca acolo. Acum stiam clar ca vreau sa merg pe ruta clasica, de la intersectia Alumn Rock cu Hamilton Rd. Traseul asta e descris pe cu oarecare detalii pe wikipedia ca fiind unul preferat de ciclistii din zona. Urcarea are 30-31 km si pe parcursul ei sunt doua coborari mici, cumuland maxim 150-200 metri diferenta de nivel.
Eu am plecat de acasa din Mountain View cu primul Caltrain, si am ajuns in San Jose pe la ora 10. Poate ceva mai mult de jumatate de ora mi-a luat sa ajung la locul de unde se incepe catararea, timp in care am primit deja mesaje de la baietii ca ei au inceput deja sa urce, la 10:10. Asta nu prea se potrivea cu planurile mele de a lasa in masina lor rucsacul cu relativ multe scule nefolositoare pe urcare, ca sa pot merge cat mai bine. Aveam de gand sa ma cronometrez asa ca am lasat rucsacul in niste tufisuri prin parcarea de unde se pleaca. Am inceput sa urc la 10:53, si am urcat intr-un ritm bun fara nici o pauza, evaluand permanent timpul de urcare total. Din primii 5-10 kilometrii era clar ca va fi peste o ora jumatate. Wikipedia: „Strong regional climbers can attain the peak in 70–80 minutes starting from Alum Rock Road.” Informatia asta impreuna cu faptul ca am scos in final fix 100 minute pe urcare ma obliga sa recunosc un lucru: nu sunt un „regional climber” :P. Mai ales la ultima parte de dupa ultima coborare viteza mi-a scazut semnificativ sub 15 km/h, media pe tot traseul fiind de 17.4 km/h.
Fix la final imi pare ca-l vad mult inainte pe Daniel, ceea ce s-a dovedit plauzibil el ajungand cu cateva minute inaintea mea iar Andrei cu vreo zece inaintea lui, amandoi avand avansul de aproximativ 40 minute la plecare. Baietii nu au mai fost la observator asa ca participam la prezentarea la care am fost si tura trecuta, mai pierdem putin vreamea si incepem coborarea. A fost frumos si la coborat, mai ales ultima parte unde drumul devine mai bun. Fac iar poze, filme. Jos mancare si apoi rapid acasa. Mainea ma gandeam sa merg la tura cu clubul dar nu prea cred ca o sa ma trezesc apt de asta si la 6 dimineata. Ramane pentru viitor ..

From Hamilton second


la plecare


si la finish


timp total 1:39

Track GPS, statisticile pe urcare fiind oarecum stricate pentru ca am lasat lap-ul deschis cat ma plimbam dupa.

august 4, 2010

Mount Diablo

Sambata asta am fost putin in San Francisco, renuntand la cursa de la club, pentru ca sa am timp si duminica de un traseu cu mai multi oameni care-i cunosc. Sambata seara trebuia sa ajung din Mountain View in Hayward, trecand Dumbarton bridge. Am plecat pe intunecate aproape, dar in cele doua ore si cateva minute cat mi-au luat cei 50 km pana in Hawyard la casa lui Vlad, s-a facut intuneric bine de pe la inceputuri. M-am ratacit de vreo doua ori dar folosind iphone-ul am revenit usor.
Pe la 10 seara ajuns acasa la Vlad, ma hotarasc cu el sa plecam pe biciclete in aceeasi seara pana in Dublin, oras la vreo 15 km distanta. Acolo trebuia sa ne intalnim cu Andrei fratele cel mai mic (din cinci total!), al lui Vlad si cu David cel care-i imprumutase cursiera lui Vlad pt Tahoe. Saptamana asta si Vlad si Andrei isi cumparasera cate o cursiera asa ca echipa a crescut rapid. Imi imaginez ce echipa ar face fratii lui Vlad daca toti ar merge pe cursiera de-odata, un adevarat pluton :).

Nu iesim bine din Hayward si lui Vlad i se desprinde o pedala, filetul din angrenaj fiind ros complet iar noi acum observam.. noroc cu fratele lui mai mare Daniel care vine si ne ia cu masina pe amandoi cu bicle cu tot pana-n Dublin. Acolo ne intanim cu ceilalti si ne culcam.

Dimineata ne trezim pe la 8, mancam ceva si asteptam magazinele sa se deschida la 10 poate gasim un angrenaj de inlocuit pentru bicla lui Vlad. Trecem prin vreo 3 magazine dar fara scucces, preturile ar fi dublat costul de-abia achitat pentru bicla sh. Ne intoarcem acasa unde cat ne pregatim noi apare ideea sa lipim pedala cu un fel de poxilina, cica ar fi de calitate si poate poate tine. Ca ceilalti trei sa nu pierdem vremea intram in traseu, iar Vlad cu Daniel raman sa mearga cu masina la magazin sa rezolve, apoi sa ne prinda din urma si pe la inceputul dealului sa urcam deja in toti patru.

From Mt Diablo

dimineata in garaj


3 din 4 au bicla

Dureaza cam o ora sa parcurgem cei 20 km pana unde se incepe adevarata urcare pe Mount Diablo, obiectivul traseului, timp in care baietii rezolva lipeala pedalei. Ne potrivim bine si chiar ne intalnim la inceput toti. Planuim sa mergem separat pe urcare si asta il include si pe Daniel care va oferi asistenta cu masina. Mt Diablo are 1,177 m, ceva mai mic decat vecinul lui Hamilton parcurs de unul singur acum cateva weekenduri. Ce nu stiam dar urma sa aflu imediat e ca panta e deseori mai abrupta, ajungand de cateva ori la 11 – 12%, iar ora cam nepotrivita datorita caldurii. Vlad pleaca cu un avans de doua minute, apoi noi ceilalti, eu il intrec pe Vlad dupa care mai sunt intrecut doar de masina de asistenta o singura data relativ jos, mare parte din restul catararii fiind facuta singur in timp nu foarte alert dar fara pauze.


aici dam startul


ma intrece .. masina 😛


Vlad nu e nici el prea departe de mine aici, dar va fi in curand

Ajung sus in 1h 20min, peisajul seamana mult cu Hamilton fiind in aceelasi lant muntos, ultimii 200 metrii au 20% si-mi cresc mult pulsul, fiind insa doar pentru a ajunge la un observator inalt, desi chiar soseaua se poate zice ca ajunge in varful muntelui. Ambele catarati nu sunt pasuri ci mai mult sosele turistice folosite pentru a ajunge sus la un punct cu peisaj frumos. Si aici sus e ceva organizat, cateva cladiri si parcari. Sunt oameni destui.

Peste cateva zeci de minute ajung Andrei cu Daniel, aflu ca Andrei a fost cel care a abandonat primul traseul din motive de oboseala si a urcat cu masina. Pe caldura asta pante de 11% prin soare recunosc ca nu-s pentru incepatori iar Andrei chiar e la primul traseu. Aflu de la el ca pedala lui Vlad s-a desfacut dupa cativa kilometri, ca a mers putin pe langa bicla pana a venit masina care i-a dat bicicleta lui Andrei, astfel Vlad a putut continua si in ceva timp apare si el sus, la fix doua ore de la plecare. Remarcam ambitia lui Vlad care e si el inca incepator.. desi gurile rele ar zice ca ar fi fost intrecut la deal pe final de o persoana in varsta si de sex opus …

David reunta si el la vreo 5 km distanta de varful catararii iar masina il aduce sus unde ne intalnim in final toti. Coboram pe biciclete eu Vlad si David iar cei din masina profita de ocazie si mai fac cateva poze.

multumim Daniel pt asistenta

Pe coborare admiram peisajul, mai ales prima parte. Jos ne regrupam si pornim iar la pedalat, pe un traseu putin mai lung ca cel de la dus. Ne oprim la primul fast-food unde realimentam. Aici ne vine ideea de a merge pana in Hayward, eu cu Vlad pentru ca fix din zona asta un drum scurteaza distanta iar trecerea prin Dublin e doar ocolit. Cand sa plecam bicla pe care merge Vlad acum are pana pe spate, pe care o rezolvam rapid ajutand fiecare cu ce poate. Si drumul direct spre Hayward se dovedeste frumos si diferit, urca 50 m altitudine iar in rest se coboara continuu pana in Hawyard. Ma simt din nou cu chef de pedalat, probabil datoria mesei.


team work

Ajungem acasa la Vlad pe la 7, poate 8 sera. Ne uitam putin la poze iar apoi baietii ma duc cu masina pana la intrarea pe podul Dumbarton, de la care pedalez iar pe intunecate pana acasa inca vreo 20 km.
Ajung obosit dar multumit de tura, evident in sfarsit o tura cu multi participanti ce are element nou masina de asistenta si cum era de asteptat numeroasele intamplari.
S-au adunat vreo 115 km pentru duminica si vreo 60 sambata. Desi nu intentionez imi cresc media de km pe saptamana, acum dupa 4 saptamani am 1070 km pedalati.

iulie 31, 2010

First Tuesday Penvelo ride

Marti am participat la primul meu „eveniment” de ciclism, organizat de un club local: Peninsula Velo. Aflasem de la colegi de munca de el, si am mers impreuna 5 de la servici, plecand pe la ora 17:10. La ora 18:00 se dadea startul la o distanta de vreo 15 mile, pana la care n-am mai ajuns la timp din cauza unei pene dar am prins baietii venind spre noi, dupa cum era orientarea. Prima senzatie pe care am avut-o mergand cu „plutonul” de vreo 25-30 cursiere a fost deosebita, se mergea foarte rapid si toata lumea avea biciclete si echipament profesionist. Se auzea puternic vajaitul rotilor. S-au format doua randuri, iar eu am ramas pe la urma cu colegii de munca, ca dupa cativa kilometri sa-mi dau seama prea tarziu ca ne-am despartit de grupul din fata.
Am mai mers putin asa si m-am gandit sa incerc sa prind plutonul din urma, deoarece puteam sa cresc ritmul putin. Putin nu a fost de-ajuns, si am ajuns foarte greu plutonul din spate la o intersectie, mergand singur cu o medie de peste 37 km/h pana la pluton. Split 2 e distanta parcursa cu grupul si revenirea mea, iar la Split 3 deja ma tai de pluton pentru a doua oara, de data asta definitiv. Mi-am gasit un partenter care sa mearga cu aceeasi viteza ca mine si am ajuns la destinatie in final, insa n-am mai intalnit pe nimeni din grupul initial. Zona pe care s-a facut „plimbarea” asta e plina de ciclisti, majoritatea cu echipament profesionist, si pe langa zecile de biciclete intalnite ne-am mai intersectat cu un grup mare de la alt club.
Intoarcerea la firma am facut-o singur, ratacindu-ma la final desi pe gps aveam doar directia spre destinatie, a se vedea traseul. 91 km realizati intr-un ritm alert (3h:30min total / 3h:16min pedalat si avg spd 27.85 km/h) dar si dupa o zi plina de lucru, au adus destule elemente de noutate experietei. Sunt bucuros ca aici gasesc multi biciclisti, ca sunt organizati in cluburi si mai ales ca nu putini ajung la performante bune.
Tura asta de marti are loc saptamanal, alaturi de alte ture joi sambata si duminca, cea de marti fiind cea mai rapida. Vreau sa merg la cea de sambata care e mai inceata, sa o termin fara sa raman in urma iar apoi poate ma gandesc sa mai incerc cea de marti … dar pentru viitorul apropiat am alte planuri.

« Newer PostsOlder Posts »

Blog la WordPress.com.