Iaşi Outdoors

August 11, 2014

Alte competitii 2013

Dupa cum spuneam in postul anterior, anul trecut cel putin pana in octombrie am avut totusi ceva activitate, si cea mai mare parte din ce am facut nou au fost inca o serie de competitii de ciclism. In principal in timpul anului am participat la tot ce a fost de MTB in Iasi si de cursiera cateva evenimente si din afara orasului. Despre primele am povestit deja aici si aici. Despre cele de care nu am zis voi spune acum; mai ales ca acum imi amintesc cu placere.

 


25 august 2013. Pe Roti Verzi, Iasi. Strava.

Un concurs organizat de Iasibike, deja la editia a 14-a in 2013. Desi a trecut aproape un an de atunci imi amintesc destul de bine, traseul la categoria elite unde m-am inscris era repetarea de 6 ori a unui circuit relativ mic, o urcare pe un drum pietruit si o coborare interesanta pe o poteca prin padure. Am fost surprins sa vad faptul ca la categoria avansata s-au inscris chiar foarte putini oameni, 6 mai exact, desi numarul de ture era cu doar doua in plus fata de amatori. Pe la final l-am intrecut doar pe Adrian care a ramas fara apa, iar la ultima coborare inainte de finish am fost intrecut de Rares, care a obtinut locul 1 la toate competiile de prin Iasi la care a participat. Astfel am trecut linia de finish imediat dupa si conform regulamentului nu am mai facut circuitul a 6-a oara. (dupa ce primul termina numarul maxim de ture se opresc toti iar in clasament apar prioritar dupa numarul de ture terminate) Calculasem candva faptul ca pe clasamentul amatorilor as fi fost undeva in top 5, dar ce a fost mai importat era evolutia fata de MyRace care a fost cu cateva luni mai devreme, evolutie ce se datoreaza faptului ca am acumulat experienta de baza la MTB.

 


25+ septembrie. Trans si Road Grand Prix Ramnicu Valcea. Transbucegi + RGP + Trasfagarasean

A fost o iesire cu mai multe scopuri, principal era ceva auxiliar in Bucuresti, pana unde am facut un singur popas dupa Bacau unde am facut o dezmorteala cu biclele (mergeam cu masina). Dupa ce am rezolvat problemele la Bucuresti am plecat in Sinaia unde ne-am cazat la o pensiune, si eu desi urma o competitie peste doua zile am vrut sa urc Transbucegi, sosea noua pe care nu am mai avut ocazia sa o fac. Am mers destul de incet, sa nu ma obosesc pentru concurs. Asfaltul era bun dar drumul cam ingust. Asta nu a pus probleme acum pentru ca era foarte putin circulat. Sus a venit si Adrian cu masina si am baut un ceai la cabana Piatra Arsa. Am vazut cu ocazia asta zone din Bucegi pe care nu le vazusem, dar in continuare nu am ajuns inca la Sfinx sau Babele… 🙂

Apoi am condus pana in Ramnicu Valcea, unde avea loc o etapa Road Grand Prix. Destul de frumos faptul ca etapa asta nici nu era anuntata initial in seria de evenimente (eu mai participasem in Iasi pe Copou la un criteriu si la Ploiesti, unde aveam drum oricum); insa numarul semnificativ de participanti a incurajat organizatorii. Acum in 2014 au fost si mai multe curse in serie insa din pacate fiind plecat din tara nu mai particip la niciuna.
Si la sosea la Ramnicu Valcea s-a vazut ca am inceput sa am macar putina experienta. Traseul a fost asemanator cu cel de la Lugoj, o distanta de aproximativ 80 km fara sa fie un circuit, cu mai multe urcari. S-a plecat de la inceput destul de tare, si in pluton compact. La prima trecere peste calea ferata are loc o cazatura in lant, fix in spatele meu, eu scap la limita. Apoi cred ca dupa prima urcare mai serioasa imi gasesc grupul cu care merg pana la final aproape. Majoritatea din cei cu care raman sunt mai rapizi pe urcari unde nu ma ajuta cu nimic, iar pe plat ajung sa duc destul de mult trena eu pentru ei. Adrian din pacate desi oficial ‘elite’ ramane in urma pe primul deal pentru ca se simte rau, iar la final (dupa ultima urcare), am si eu probleme tehnice. O lovitura destul de puternica se aude la roata constant dar nu pot opri sa rezolv sau sa vad macar ce e; pentru ca mi-as pierde pozitia in grup. In final pe un ultim deal mai mic vad ca e o spita rupta si nu am ce sa fac, merg inainte pana la finish. Singura emotie era sa nu afecteze cadrul, si a fost in final ok. Termin pe locul 32 din 103 ceea ce e destul de bine, iar o evolutie. Fara problemele tehnice as fi urcat inca 2-3 pozitii maxim. Asta avand in vedere ca primii 15-20 erau ‘elite’, iar la sosea asta inseamna sportivi legitimati; e satisfacator.
In ultima zi din toata iesirea am urcat Transfagaraseanul, daca tot eram in zona. Adrian ma lasa iar sa merg singur dar vine cu masina pana sus sa imi faca galerie pe finalul urcarii. Ce tin mine e ca am obtinut un timp mai bun decat in 2009, desi eram obosit acum; iar la final am avut probleme cu frigul. M-am ambitionat totusi sa cobor tot cu bicla desi aveam obtiunea sa merg in masina. Era toamna deja iar pe stanci la Balea Lac apa era inghetata.


Transbucegi


eu la finish Road Grand Prix, Ramnicu Valcea, 2013


dezechiparea


spre Transfagarasean


la final

 


13 octombrie. Tur de Iasi. Strava

Deja incepuse ‘facultatea’ si nu aveam foarte mult timp de antrenament .. vorba vine. Traseul avea sectiuni comune cu Pe Roti Verzi, si deja cunosteam mai mult de traseele din zona in general. Mai mult Lucian avea sa participe si el, si am facut o tura de recunoastere inainte daca tin minte bine. La ‘avansati’ – iar, erau doua repetari ale unei bucle de aproape 30 km. Am avut ceva probleme la plecare din cauza pedalelor proaste (care aveau sa-mi mai faca probleme si in viitor), dar cum la inceput era o urcare serioasa imi revin la pozitia normala. Pe traseu mai tin minte ca la prima tura am pierdut poteca pentru cateva minute, si noroc de cativa culegatori de ciuperci care m-au strigat sa ma intorc. In final termin cu bine, locul 5/13 la Elite18-29, 12/34 la Elite general. Frumos si dupa concurs, mai ales ca Adrian si TVA erau spectatori si am mai stat la discutii cu ei.


la start Tur de Iasi 2013


la iesirea din Slobozia


Lucian pe traseu


la finish line (cred ca doar dupa prima tura)


totusi eram si eu .. 🙂
pe cei doi ii intrec la ultima tura desi nu ma mai asteptam

 


3 noiembrie. Up Hill Contest. Strava

Cu adevarat la ‘final de sezon’, editia a 3-a a Up Hill Contest Iasi depaseste iar pe cea precedenta. Eu mai participasem in 2011, cu putin inainte sa plec in California pentru o perioada mai mare, iar in 2012 eram inca acolo. Up Hill spre deosebire de celelalte competitii are un caracter mai mult social, de intalnire la final de iesiri, in noiembrie cand iarna bate la usa. M-am chinuit eu sa adun mai multi oameni sa vina si sa participe, insa am reusit cu greu sa-i conving doar pe Lucian si TVA si doar ca spectatori. Adrian era deja plecat din tara si el. Primul lucru nou, fata de acum 2 ani cand a fost ultima mea participare, au fost ‘obstacolele’ de pe traseu, busteni amenajati astfel incat sa trebuiasca sa pedalezi peste ei, ca si cum panta nu ar fi fost destula (pe partia de schi la deal :P).
Un alt ‘amanunt’ este faptul ca am intarziat destul de mult, si fara sa am timp sa ma pregatesc se anunta grupa mea, ‘traseul’ fiind unul de cateva minute la deal pe partie, concurentii se organizau in ture. Reusesc destul de usor sa ma calific dupa prima ‘etapa’, insa cu mari emotii la start : nici nu stiam bucatica adaugata la inceput prin padure care includea un sant destul de ciudat la prima vedere, iar pedalele imi faceau probleme (odata desprinse era greu sa prind SPD-urile la loc). Oricum odata calificat mai departe asta nu mai conta. Cred ca la urmatoarea etapa era deja serios si stiam ca sunt cel putin 2 concurenti clar mai buni ca mine (si doar doi treceau mai departe). Norocul meu insa, unul din ei se dezechilibreaza pe un abrupt si cade, apoi renunta politicos; astfel incat ajung in semifinala impreuna cu adversari detasat mai buni ca mine. Termin pe ultimul loc aici, insa onorabil, la cativa metri. Finala e si ea cat se poate de spectaculoasa, castigator insa tot Rares cu care ma obisnuisem. E de remarcat pentru prima data din ce stiu eu – calitatea inregistrarilor mai ales video. Finala + UHC2013, inclusiv drona :). Dupa concurs nu mai zic, atmosfera super.
Macar la UHC 2014 pot sa particip deja, pentru ca ma intorc in octombrie si de-abia astept.


UHC 2013


podium

 


29 Februarie 2014. Pe Roti pe Gheata. Strava.

Normal asta nu se incadreaza temporal in cele de mai sus. Roti pe Gheata are mult mai putine editii, dar ce e special e faptul ca are loc iarna pe zapada, pe un circuit relativ scurt in padurea de la aeroport. Fara aproape niciun antrenament, dar am stiut sigur ca vreau sa particip. Cu cateva zile inainte fac o recunoastere a traseului – care ma sperie destul de mult la anumite santuri. In final la concurs astea sunt acoperite de niste grilaje si totul e mult mai usor – pentru mine, din pacate nu si pentru toata lumea. Ce e rau insa pentru mine, mai ales la concursul asta dar si la celelalte, este faptul ca merg cu pedalele proaste cu care am participat tot anul pe MTB. Problema lor e faptul ca ele sunt de cursiera in realitate, si au prinderea doar pe o anumita parte si aia nu sta in sus. Normal nu iesi prea des din pedale, insa aici prin padure pe zapada se intampla chiar des. Problema mare e sa prinzi iar papucii in pedale, asta imi face tot felul de pauze inutile, in care sunt intrecut de mai multi concurenti, si ma demoralizez. Termin destul de slab dar multumit de participare – si ma duc rapid la oala cu vin fiert si la carnati 😀
Acum am cumparat deja pedale noi normale, si sper ca anul urmator sa-mi iau revansa…


RPG 2014


bulgareala de dupa


grijalul din sant nu ii ajuta pe toti
destul de multe cazaturi (merita vazut).

Cam astea au fost restul concursurilor la care am participat in 2013, de care nu am spus in posturi anterioare. In 2014 teapa in mare parte – nu sunt in tara. Pe Roti Verzi nu se organizeaza desi era cel mai reusit traseu de MTB – fara circuit, probabil asta il face si greu de organizat.
Sper sa imi iau revansa in tara anul urmator. Aici am facut ceva kilometri, pe cursiera inchiriata, si anul urmator chiar nu cred ca voi mai pleca din tara.

Februarie 27, 2012

Vizita Adrian

Saptamana trecuta am avut primul vizitator, Adrian care a venit aici pentru niste interviuri, insa si-a extins perioada la vreo 10 zile, pentru un antrenament serios pe cursiera. Se intelege ca diferenta intre clima de aici si cea de acolo, mai ales la cum a fost vremea in Romania saptamanile trecute (zapada multa si frig extrem), au facut sa se merite pentru el un cantonament la asa mare distanta. Si-a inchiriat o cursiera full-carbon de top, iar eu m-am alaturat turelor lui cat am putut, mai ales in weekend. Dupa cum ma asteptam, nu am reusit sa-l conving sa bagam si altceva decat ture de cursiera, poate cu singura exceptie o relaxare pe plaja.


proaspat ajuns in California, Adrian imi testeaza putin MTB-uk

Joi am chiulit jumate de zi de la servici ca sa facem o prima tura impreuna, care a fost costal clasic. Tin sa mentionez (si o sa continuui in stilul asta), ca tura a avut doua catarari semnificatie: Old La Honda si Tunitas, iar pe prima am ajuns cu 3 minute inaintea lui Adrian (fenomen care nu se va mai repeta), iar la Tunitas oarecum impreuna, desi sprintul lui Adrian de pe ultimii cativa sute de metrii i-au dat un avantaj de vreo jumatate de minut.


Adrian termina si el (in sfarsit :P) Old La Honda

A urmat weekendul si a fost din fericire unul lung, luni fiind liber. Am facut ture sambata si luni, iar duminica mai mult relaxare.

Sambata am urcat Saratoga, sau Highway 9, pe ambele parti. Catarari lungi si destul de constante, pe langa asta si frigul ne-au cam obosit. Am apucat si sa filmez cu aparatul montat pe casca, dar nu am uploadat inca pentru ca sunt cam mari. La prima catarare am pierdut eu 2 minute, iar la a doua am ajuns deja la 5 minute dupa Adrian, la un timp de 30 – 40 minute aproximat per catarare.

Duminica ne-am relaxat, am mers putin la ocean cu masina, iar pe dupa-masa ne-am plimbat prin Stanford vreo ora. Adrian mi-a dat un challenge interesant, sa ajung la 50 km/h pe plat, in ambele directii ale unei sectiuni de drum, ca sa demonstrez ca pot prinde 50 km/h in conditii cel putin normale, practic eliminand ajutorul vantului sau pantei. Nu prea am reusit oficial, dar am fost destul de aproape; reusind un 49.6 km/h intr-o directie si 48 km/h la intors. Pot folosi scuza ca nu am avut destula distanta de rulaj, dar am de gand sa mai incerc asa ca nu bag scuze, cred ca nu va fi nevoie.

Luni am facut cea mai mare catarare din zona, pe care eu o mai facusem demult in 2010, Mount Diablo. Vreo 17 km aproape de ambele parti, pe care l-am facut noi : North Gate si South Gate, ambele de cate aparoape 1000 metri urcare, varful pe la 1180m. Am pierdut mult timp cu transportul pentru a ajunge acolo, nu e asa aproape de unde stau, dar s-a meritat. Clar cel mai solicitant din toate cele 3 zile ale mele si presupun ca si din toate alea lui Adrian. La urcarea pe ‘North Gate’ am ajuns dupa 3 minute iar la South dupa 4 minute, impreuna cu un mosnegut care s-a tinut o gramada de mine desi era pe MTB, surprinzator. Asta iarasi la timpi de urcare de peste o ora pe ambele parti. Vreamea a fost in schimb mult mai buna acum, iar in zilele urmatoare Adrian a prins chiar si 24 grade parca, timp in care insa eu imi faceam datoria la umbra monitoarelor.


pierdem putin directia si chiar si asfaltul


pe varful Mount Diablo, dupa prima urcare


la prima urcare am intrat intr-o strat de nori care a nu depaseau insa altitudinea varfului, asa ca am avut ceva peisaj sus, iar spre seara s-au retras norii si mai mult

Pentru mine nu au sens nici un fel de statistici totale, dar pentru Adrian ar fi asa:
10 zile consecutive : 836 km 12306 metri verticali, 35.61 ore de pedalat viteza medie 23.47 km/h.


la plecarea finala, sperand sa ne revedem cel tarziu in octombrie

O sa evit o perioada turele de cursiera cel putin, din motive multiple :p, dar weekendul viitor am o incercare indrazneata despre care nu va spun decat ca include in realizarea ei achizitionarea unui piolet. Sa ne auzim cu bine..

Februarie 13, 2012

Primele weekenduri din Februarie

Dupa ce in primele weekenduri din Ianuarie am avut destul de multa activitate, au urmat alte doua in care nu am facut prea multa miscare. Am fost ocupat cu mutatul. Partea buna e ca dupa toata lipsa asta acum am mai mult timp fiindca sunt mai aproape de servici si pierd mai putin timp pe transport.
Primul weekend l-am petrecut cu doua ture de bicla. Sambata, cursiera, vreo 80 km impreuna cu un coleg de servici. E fain ca sunt cativa care mai fac cursiera, si o sa mai organizam iesiri si impreuna. Dar, evident, nu am mai facut poze. Am mers desul de tare si am scos timpi buni. Duminica respectiva, Mountain Bike, mai mult cu gandul de a-mi folosi noul suport de pus camera foto pe casca. Am repetat un traseu ce-l facusem recent pe frig dar acum m-am simtit mult mai relaxat pe soare si caldura, si l-am facut mult mai complet, poate singura problema era ca eram obosit de la tura de cursiera de o zi inainte. vreo 80 km in total. Am facut poze si filme, dar mi se pare ca se misca mult prea tare camera la trepidatii, poate pentru ca e prea grea, si am sa mai incerc diferite metode ca sa o prind mai bine. Si ma plictiseste tot mai mult asfaltul pe care trebuie sa-l parcurg pe MTB ca sa ajung la poteca pe care vreau sa ma plimb de fapt..

A urmat o saptamana (cea care se incheie azi de fapt), in care din cauza anumitor responsabilitati de servici, trebuie sa stau pe acasa. Ture de bicla nu pot face, si nici n-am putut merge la sala de catarat. Apropo, am evoluat destul de mult la catarat si ca fapt difers am dat si trecut testul de filator, deci acum pot fila conform regulamentului si probabil o sa n-o sa mai fac doar bouldering..
Oricum saptamana asta nu am facut decat alergari. Astea se pot face oriunde fara stres, chiar in jurul sediului unde lucrez e o alee speciala. Marti si joi am facut cate 5 si respectiv 10 km pe banda, iar azi (duminca) am reusit sa dublez iarasi, ba chiar putin peste. Ma gandesc sa ma inscriu la un maraton pentru ca merge destul de bine si lejer, desi sigur ca mai e nevoie de multa pregatire si documentare. Orisicum, am reusit sa fac azi 22.7 km cu o viteza medie de 12.0 km/h pe plat, asfalt, si nu ma simt deloc atat de obosit ca dupa turele de bicla. Nu ma simt epuizat, per total, dar anumiti muschi ma dor foarte tare. Cred ca asa a fost si la pedalat la inceput te dor muschii care cedeaza primii, si nu resursele organismului per total.. oricum a fost frumos, mi-a placut.


la noi a venit primavara, sau mai bine zis nu a venit iarna, dar au inceput sa infloreasca copaci! (pe fundal noul apartament).

frumos si liber, dar sper sa gasesc locuri de alergat fara asfalt

Cam asa a mai trecut o luna. Ce urmeaza .. pentru inceput o vizita din partea lui Adrian de vreo 10 zile, presupun ca multe trasee de cursiera impreuna cu el. L-am rugat sa-mi aduca bocancii de iarna din Romania, sper ca zapada sa mai tina putin in muntii mari, si sa prind un Yosemite de iarna. Nu e deloc asa usor de organizat pe cat ar trebui, dar sper..

August 22, 2010

Hamilton second

Dupa un weekend oarecum relaxant, fara nici un traseu de bicicleta am zis sa continui in stilul lejer si sa fac pentru a doua oara Mount Hamilton, impreuna cu Andrei si Vlad care n-au fost inca acolo. Acum stiam clar ca vreau sa merg pe ruta clasica, de la intersectia Alumn Rock cu Hamilton Rd. Traseul asta e descris pe cu oarecare detalii pe wikipedia ca fiind unul preferat de ciclistii din zona. Urcarea are 30-31 km si pe parcursul ei sunt doua coborari mici, cumuland maxim 150-200 metri diferenta de nivel.
Eu am plecat de acasa din Mountain View cu primul Caltrain, si am ajuns in San Jose pe la ora 10. Poate ceva mai mult de jumatate de ora mi-a luat sa ajung la locul de unde se incepe catararea, timp in care am primit deja mesaje de la baietii ca ei au inceput deja sa urce, la 10:10. Asta nu prea se potrivea cu planurile mele de a lasa in masina lor rucsacul cu relativ multe scule nefolositoare pe urcare, ca sa pot merge cat mai bine. Aveam de gand sa ma cronometrez asa ca am lasat rucsacul in niste tufisuri prin parcarea de unde se pleaca. Am inceput sa urc la 10:53, si am urcat intr-un ritm bun fara nici o pauza, evaluand permanent timpul de urcare total. Din primii 5-10 kilometrii era clar ca va fi peste o ora jumatate. Wikipedia: „Strong regional climbers can attain the peak in 70–80 minutes starting from Alum Rock Road.” Informatia asta impreuna cu faptul ca am scos in final fix 100 minute pe urcare ma obliga sa recunosc un lucru: nu sunt un „regional climber” :P. Mai ales la ultima parte de dupa ultima coborare viteza mi-a scazut semnificativ sub 15 km/h, media pe tot traseul fiind de 17.4 km/h.
Fix la final imi pare ca-l vad mult inainte pe Daniel, ceea ce s-a dovedit plauzibil el ajungand cu cateva minute inaintea mea iar Andrei cu vreo zece inaintea lui, amandoi avand avansul de aproximativ 40 minute la plecare. Baietii nu au mai fost la observator asa ca participam la prezentarea la care am fost si tura trecuta, mai pierdem putin vreamea si incepem coborarea. A fost frumos si la coborat, mai ales ultima parte unde drumul devine mai bun. Fac iar poze, filme. Jos mancare si apoi rapid acasa. Mainea ma gandeam sa merg la tura cu clubul dar nu prea cred ca o sa ma trezesc apt de asta si la 6 dimineata. Ramane pentru viitor ..

From Hamilton second


la plecare


si la finish


timp total 1:39

Track GPS, statisticile pe urcare fiind oarecum stricate pentru ca am lasat lap-ul deschis cat ma plimbam dupa.

Iulie 26, 2010

Lake Tahoe

Traseul din weekendul asta depaseste cu mult pe cele anterioare, nu atat ca distanta, cat mai ales peisaje, organizare si alte cateva. Ideea de a inconjura lacul Tahoe a pornit de la o discutie (deosebit de tehnica :P) cu managerul de la servici. Ca idee, lacul Tahoe se afla la o altitudine de 1,897 m si are o suprafata de 494 kmp, de 14.9 ori mai mare ca suprafata lacului Izvorul Muntelui iar asta in face cel mai mare lac alpin din America de Nord.

Punctul de plecare pe bicicleta a fost localitatea South Lake Tahoe, pana la care am mers 220 mile cu masina unui prieten Vlad, care desi cu experienta aproape zero in pedalat, a plecat cu aceeleasi ganduri de traseu ca si mie.

Toata tura a depasit traseele anterioare din California prin urmatoarele:
* am depasit pentru prima oara strict bariera de 100 km (circuitul lacului e de 115 km)
* pentru prima data pedalatul incepe la o distanta mai mare de unde stau, pana la care am ajuns cu masina
* am iesit pentru cateva ore din statul California, intrand in Nevada
* am scapat complet de rucsac! m-am simtit mult mai bine
* pentru prima oara n-am fost chiar singur
* am avut prima ocazie de a poza o gura de tunel

Am plecat asadar vineri seara, direct de la servici. Pregatisem bagajele, oarecum si bicicletele. Le-am inghesuit in spatele masinii si au incaput. Bucurie mare asta, pentru ca sper ca ne vom mai folosi de posibilitatea asta pentru ocazii viitoare.

From Lake Tahoe

Drumul cu masina nu a fost plictisitor, am oprit sa mancam si sa mai cautam fara succes ceva echipament, apoi zona in care intram in munti e deosebit de frumoasa, pacat ca era deja bezna (am vazut-o doar la intors :P). Cu cateva mile inainte de lac gasim un oarecare loc mai retras de parcare, unde oprim si fara sa mai scoatem bicicletele ne culcam, lasand doar putin scaunele mai aplecate. Am dormit amandoi bine. Dimineata am mers pana la un supermarket de unde am luat cate un sandwitch si ne-am grabit sa plecam.

Profilul anunta un traseu oarecum plat cel putin pentru o zona de munte, cu doar doua catarari mai importante, una dupa 15-20 km de la start si alta aproape de final. Pana la prima am mers rapid lasand-ul pe Vlad in urma din start, dupa cum era planul: sa merg separat intai tot traseul, apoi sa revin dupa el. Si prima catarare am rezolvat-o rapid, ajungand sus cu o viteza medie de 25.8 km/h pentru primii 22.6 km. Tot aici am schimbat drumul, trecand de pe 50 pe 28. Stiam ca voi merge pe 28 o bucata buna iar apoi urma sa trec pe 89 care ma aduce inapoi de unde am plecat. Peisajele sunt din ce in ce mai frumoase, apar stanci si apoi ma apropii mai tare de lac, unde se vad deja plaje amenajate.


gura de tunel


cred ca biciclistul asta a trecut pe langa noi in timp de-abia ne trezeam, ma bucur sa-l depasesc

Nu dupa foarte mult timp, deoarece mergeam mult mai bine decat m-as fi asteptat ajung la jumatatea distantei de parcurs. Asta in doua ore fara 3 minute.

Ratez intersectia la care trebuia sa trec pe 89. Dupa vreun kilometru ma prind si eu ca nu se mai vede lacul, acesta fiind inlocuit de un rau. lac diferit de rau. Ma intorc, deci adaug vreo 2 km in plus fata de traseu.


power bar


varful ultimei catarati

Ajung obosit si in varful ultimului deal adevarat, a carui panta este clar mai mare ca orice de pana acum, totusi ar trebui sa fiu deja obisnuit cu o inclinatie de 11%. Este si momentul cel mai cald al zilei, ma simt oarecum terminat dar dupa ce ma vad sus imi revin. Urmaresc vitezomentru, initial speram pe ultima bucata sa pot trage pentru a ajunge la 30 km/h medie pe tot traseul, acum imi dau seama ca nici la 29 km/h nu voi mai ajunge. Dupa dealul asta urmeaza o alta vale cu un deal mai mic, zona detine clar cel mai frumos peisaj din tot traseul. Se vad cativa munti cu pete de zapada, o limba de lac intra in toata valea, muntii sunt stancosi iar soseaua ce trece prin zona permite admirarea intregii vai. Sunt multi turisti pe langa sosea, multi biciclisti, iar jos in lac, foarte multe barci. Nu sunt cladiri de nici un fel si asta-mi place. Soseaua ajunge spre final intr-o zona in care e inconjurata la stanga de limba de lac ce intra in vale, de lacul mare in fata si in dreapta un alt lac, si asta da senzatia ca la finalul coborarii o sa intru direct in apa. Evident, serpentinele trec printre cele doua lacuri. Urmatoarea distanta pana la intrarea in oras este tot mai populata, dar padurea are un specific aparte, copacii sunt toti sequoia tineri si peisajul inca ma tine entuziasmat.


soseaua pe urmatorul perete al vaii

Singura portiune scurta, care nu-mi place e deja in localitate. Traficul e destul de aglometat si e cald. In cativa kilometri sunt in parcare langa masina. Termin traseul in 4 h si 32 minute, de la 8:30 la 13:02. Avand in vedere ca speram 5 si ma asteptam la 6 ore, asta e incurajator. Viteza medie pe timp de pedalat 28.6 km/h, cu 20 minute pauza din timpul total. O scurta perioada de timp ma simt ametit, imi cumpar o limonada. Imi trece, in 20 minute pedalez iar, tura asta in sensul acelor de ceasornic, tot in jurul lacului Tahoe.

Pe Vlad il intalnesc dupa cel de-al doilea varf al primului deal, din sensul asta. N-as mai fi coborat degeaba, si din mesaje imi zice ca e la 0.1 mile de mine. Ne intalnim la 23 km de destinatie, nu pare atat obosit cat se plange de lipsa de confort. Nici dealurile nu-i mai plac, dupa cum ma asteptam pante de 11% sunt criminale cand esti la inceput, noroc ca a avut cursiera cu 3 foi. De-acum mergem mai incet, oricum sacazusem mult ritmul si la intoarcere, facem mai multe poze. Mai vorbim, trec dealurile si zona cea mai frumoasa si ajungem pe plat la cativa kilometri de destinatie.


pe podium


s-a ajuns putin si la asta

Ultimii kilometrii ii mergem din ce in ce mai incet, si din pacate se cam aduna norii. Ploaie mai serioasa ne-a prins in localitate chiar la 2-3 km de finish, am asteptat sa treaca putin si am continuat prin umezeala. Face si bicicleta asta cunostinta cu apa, pentru prima data. La sfarsit Vlad e cam obosit, insa avand in vedere traseul pe care l-a facut si lipsa experientei, eu o consider o surpriza placuta. 115 km in 8 ore, 1200 m urcare. Pentru mine 164 km cu 1850 urcare.


din masina, la intors


din masina


seara in parcare

Detasat cea mai frumoasa si lunga tura de pana acum, si nu sunt singurul entuziasmat de ea. Felicitari lui Vlad pentru traseu, si la mai mare!
Track GPS
p.s. azi se implinesc fix 3 saptamani de cand am bicicleta si am 731 km la bord 😀

Older Posts »

Blog la WordPress.com.