Iaşi Outdoors

aprilie 27, 2010

Bolzano – Pordoi

A venit ieri si randul Dolomitilor, ma gandeam ca va fi o tura ceva mai lejera ca sa nu ma rup, insa a iesit mult mai tare decat ma asteptam. Distanta a fost subtiata de drumul Merano – Bolzano, la dus am plecat cu masina pana in Bolzano. De acolo iar am gasit iesirea destul de greu, am trecut pe la centru de informatii pentru turisti, astia mi-au zis ca Gavia e inchis si asta imi strica oarecum si ultimele planuri mai marete care mi-au ramas dar sunt in continuare mai multe de facut decat timp.

From Italia 2010 zi 10

Plecat in sfarsit din Bolzano incep direct sa urc, intr-un fel de chei si tuneluri destul de lungi, ies intr-o vale ingusta in care tot urcam de acum mai lejer. Ajung in Nova Levante, de unde-mi cumpar o harta mai mare special cu Dolomitii, apoi lacul Carezza si putin mai sus localitatea aferenta. Pe aici imi dau seama ca daca vreau sa revin in Bolzano la 17:00 sa ma intorc cu masina de acolo, trebuie sa cresc considerabil ritmul care pana acum il stricasem cu prea multe pauze. Incep sa pedalez tot mai puterinc iar pauzele erau acum doar pentru poze si baut apa. Ajung bine in pasul Costalunga la 1752 m, de unde urma sa cobor intr-o vale mai mare in fundul careia se afla destinatia mea finala (acum finala, ca am vazut ca nu mai era timp), pasul Pordoi 2239 m. Deci cat urma sa cobor acum de la 1752 aveam de urcat apoi de doua ori, pe Pordoi si aici la intoarcere, alte variante de intors nu prea erau plauzibile. Cobor relativ putin, cam pana la 1300 apoi incep sa merg pe prima portiune de plat spre pas.

Ajung in Canzei, localitatea de unde incepe pasul. Nu prea era soare, era pustiu si zapada topita de langa drum era murdara, astea au dat un aspect urat la tot pasul. Pe la sfarsit am ajuns si foarte obosit, aproape de final am facut cateva pauze pentru prima oara din motivul „nu mai pot”. Sus cumpar niste vederi, o ciocolata, mananc putin. Ma asteptam sa mi se faca mai frig oricum ma imbrac pentru coborat si ii dau rapid la vale. Pe aici incep primii stropi de ploaie.

In Canzei deja ploa bine, norii insa nu se aratau chiar atat de amenintatori, imi pun colantii lungi astept sa se opreasca dar nu merge, asa ca plec pe ploaie. Se opreste ploaia, iar incepe, iar sta. Schimbarile astea ma fac psihologic, sunt cand bucuros, cand speriat. Fac pasul Costalunga in sensul opus, cei 400 metrii care ii coborasem, e lejer. Sus ma simt bine, ultima portiune e plata, apare chiar soarele. Ajuns la 16:30 sus, pana la Bolzano sunt 35 km de vale dar renunt la ideea de a ma intoarce cu masina pentru ca sa vin pe alta varianta sa mai fac si pasul Nigra, pana la care e plat iar dupa coboratul spre Bolzano. Nu mai am timp limita si de acum imi schimb iar ritmul, fac multe pauze, poze etc.

Coboratul spre Bolzano prin zona asta mai putin circulata e diferit fata de ce vazusem pana acum, are un aspect mai rural, iar ultima parte care ajunge in autostrada e destul de abrupta. Spre Bolzano ajung coborand din sud, si apare vant puternic din fata, ceea ce ma bucura stiind ca urma sa schimb radical directia spre Merano. Norii insa nu prea ma incurajeaza, asa ca dupa ce aflu ca in Merano deja ploua bine, ma duc la gara si iau un tren. Ma costa aproximativ 7 euro, pe o distanta de 30 km jumate eu jumate pentru bicicleta, ceea ce mi se pare rezonabil. Pe tren incepe sa ploua puternic, dar apoi se opreste. Ma gandesc ce sanse as fi avut sa ocolesc ploaia daca veneam pe bicicleta.


asa nu, pica!


asa da (sau invers?)

Desi doar 145 km in destul de mult timp, tura asta detine recordul pana acum la cata altitudine am urcat, si anume 3300 metrii in total care s-au simtit, mi s-a parut mult mai obositor ca tura de o zi inainte desi aia a fost de aproape 170 km, dar doar 2300 metri urcat. Cred ca recordul asta de urcat altidutine intr-o singura zi s-ar putea sa fie global, ma gandesc ca doar in ziua 2 din tura Suceava – Bacau e posibil sa fi urcat mai mult totusi nu cred.
Surprinzator la tura asta a fost si multitudinea de stari prin care am trecut, de la mers lejer la mentinut ritm bun, oboseala mare, poloaie apoi soare, imi revin neasteptat vreau sa pedalez si mai mult apoi nu pot tot din cauza vremii.

Track GPS

Blog la WordPress.com.