Iaşi Outdoors

iulie 6, 2013

Bate Toaca prima editie 2013

In sfarsit am ajuns sa povestesc si despre activitati mai recente, iar cea care a avut loc sambata trecuta este prima editie a concursului Bate Toaca. Despre concurs stiam inca din iarna si mai multi prieteni si cunoscuti aveau de gand sa participe. Era atractiv si pentru ca era primul concurs de alergare montana din ultimii ani din Carpatii Orientali; la prima editie si intr-un masiv foarte popular : Ceahlau.
Am plecat vineri si noaptea dinaintea concursului ne-am cazat la hotel Bradul, pentru o odihna mai buna. Ne-am luat tot vineri pachetele : un tricou, cateva pliante si niste prafuri anti-carcel. A doua zi devreme am plecat ca sa prindem sedinta tehnica, unde am aflat toate detaliile pe care trebuia sa le stim. Majoritatea pe care ii cunosteam participau la traseul lung; care era cam dublu distanta si urcare fata de cel scurt (~ 30 km si 2000m urcare). Startul s-a dat in Durau pe batai de toaca, iar atunci mi-a trecut si mie toata lipsa aparenta de energie pe care o simteam dimineata si ziua anterioara.
Lumea a plecat care mai de care mai rapid, insa pana la Fantanele sau chiar din Durau unii au revenit la un ritm sustenabil; eu pe urcare aici am mai fost intrecut, dar am si intrecut multi concurenti. De la Fantanele urma o portiune de coborare si drept si mi-am dat seama ca nu ma simt asa bine aici ca pe urcare. Vroiam sa-mi impun sa alerg cat mai mult pe vale si plat pentru ca pe urcare sigur nu puteam; dar nici pe coborat nu prea-mi venea tot timpul. Dupa o bucata de drum ne-am reintalnit cu cei de la traseul scurt care urcau la Duruitoarea direct, fara sa ocoleasca pe la Fantanele. Un imbold pishologic pentru ca toti mergeau mai incet, iar acum aveam iarasi multa lume de intrecut.
La Duruitoarea ma astepta Adrian dar si alti arbitrii si m-am rehidratat si am luat si rezerve de apa. Apoi a urmat un urcus lung dar poate cel mai frumos; portiune inca comuna cu cei de la traseul scurt asa ca era plin de oameni aici, iar eu inca ii intreceam pe toti. Ajuns sus in platou unde se vede schitul; ne-am despartit de cei de la traseul scurt. A urmat cea mai lunga portiune de traseu pe care am mers singur, fara sa vad alti concurenti; decat la distante foarte mari cand vedeam in vale. Pana la Stanilei am mers singur, apoi cat am stat la punctul de alimentare de acolo au mai aparut din urma alti doi concurenti. Am mers in apropiere pana in poiana Varatec si a Maicilor, apoi a urmat iar o urcare mai serioasa pe care o asteptam. Imi era mai simplu pe urcare, trebuia sa gandesc mai putin si sa stiu mai putina tehnica, dar pe plat si vale ca sa fortez sa alerg era mai neplacut.
Cand am ajuns la Dochia deja ploua, stiam de la punctele anterioare ca sunt aproximativ pe locul 20. Iar am stat mult la alimentare si am mancat cat am putut. A urmat o coborare abrupta pe Jgheabul cu Hotar, si o urcare pe o poteca ingusta pe Jgheabul lui Stere. La Cabana Meteo era deja grindina, si aproape ca mi-era frig; insa a trecut putin mai tarziu. Pe coborat am mai fost intrecut de 1 sau 2 concurenti maxim, reusind sa raman pe pozitia 22.
Concluzii : n-a fost atat de greu pe cat ma asteptam, si lipsa de chef si energie intiala au disparut la start. Am reusit sa ma motivez bine mai ales la inceput, dar sa-mi pastrez pozitia aproximativ si dupa. Premierea si concertul de dupa au fost faine, cunosteam o multime de oameni si ne-am simtit toti bine.

Clasamentul

Inregistrarea mea, din pacate cu multe bucati lipsa (pierdut semnaul nu stiu de ce). Mai complet; inregistrarea lui Lucian.


Mihai la inceput


Catalin si Lucian


grindina la cabana meteo


eu exact la finish


nea Mitica, cel mai batran concurent de 87 ani

Reclame

iulie 2, 2013

Concursuri bicla (sfarsit 2012 si inceput 2013)

Una din activitatile la care am participat in ultima perioada, si aproape doar in perioada asta – ma refer cam la ultimele 9 luni, a fost concursurile de bicla. Daca in ultimii ani facusem destul de multi kilometri, recorduri, cronometrari pe diferite catarari, urmarind performanta manual sau folosind site-uri gen strava; era cumva logic sa particip si la competitii. Mai ales ca prima serie la care am participat a fost in toamna anului trecut, cand eram inca in California.
De cate ori am avut ocazia am participat la seriile low keys hill climb; o serie de concursuri de amatori organizate intr-o atmosfera prieteneasca si primitoare. Mi-a placut si faptul ca la un concurs se face doar cate o urcare mai mare, asa ca nu era nevoie de experienta in pluton sau prea multa tehnica.


Primul la care am participat a fost pe 20 Octombrie, pe catararea Morgan Hill. Tin minte ca startul s-a dat pe grupe de cate 10, pentru ca drumul era ingust. Zona era frumoasa si plina de ciclisti veniti nu numai pentru concursul asta. Mai tin minte ca jos era innorat, pe urcare ceata dar sus a fost soare si frumos. Am terminat pe locul 33 / 64. Inregistrarea pe Strava. Mi-a placut si aveam de gand sa mai particip si la urmatoarele, in final insa n-am mai reusit decat la inca una.


eu pe final


tandem


concurentii la linia de sosire, alimentare etc


Urmatoarea tura din seria low keys si ultima la care am participat a fost Soda Springs. Este cea mai mare urcare continua din Bay Area; pentru ca Diablo si Mount Hamilton au portiuni mai mici si respectiv mai mari de coborare si nu urca continuu. Am tras destul de tare, si am reusit sa termin in prima jumtatate a clasamentului acum, avantajat putin de frig, eu fiind insa mai rezistent, si poate avantajat si de distanta, panta mai abrupta. Am terminat pe locul 48 / 103. Strava.


toamna


pe urcare


aerodinamic 😛


Dupa ce s-a terminat seria de catarari; dupa ce au trecut sarbatorile cand am fost in Romania si apoi am revenit, s-a organizat si Megamonster, un concurs care tine tot de seria low keys insa e separat, nu intra la clasamentul general de catarari, ci e o cursa de mai multi kilometri, se poate participa si pe echipe, si nu se organizeaza chiar in fiecare an. Despre asta tin minte sigur ca a fost ultima iesire ce orice fel din America :). ~160 km din ce tin minte. Am plecat cu gandul sa particip solo dar in final m-am intalnit cu cativa colegi de la Facebook pe care ii cunosteam care m-au invitat sa particip impreuna cu ei. Din pacate i-am tras mai mult in jos din cauza unei pene si in final, din cauza ca eram deja prea obosit. In rest am dus oarecum onorabil trena; la dus. La intors; pe ultimul sfert din toata cursa am convins echipa sa ma lase in urma, pentru ca in clasament se lua pozitia penultimului din echipa. Am reusit sa termin la limita timpului traseul si singur; fortand. Echipa a terminat pe locul 8 / 22. Strava.


echipa Facebook

LINE DE TRANSFER IN ROMANIA 🙂


Dupa ce am ajuns in tara, la cateva saptamani dupa ultima tura – megamonster; m-am ocupat pentru cateva luni aproape de alte lucruri si nu de iesiri sau ture. Nici nu ma gandeam mult la asta, si aveam altele in cap, lucruri de recuperat si de redescoperit pe langa casa. Cursiera am adus-o pe avion insa celelalte doua – MTB-ul si mai noul ciclocross Motobecane erau pe vapor si au ajuns dupa vreo luna. In timpul ala faceam renovari prin casa – si n-am desfacut cutiile; au mai stat asa vreo luna.
Intr-un final insa le-a venit vremea la toate, potrivit cu un concurs din Iasi, poate cel mai interesant de mountain-bike. M-am inscris la MyRace, si m-am si antrenat putin pentru el. Erau doua curse posibil, cea scurta si cea lunga. Ca antrenamnet le-am facut pe ambele dar cate o singura data. Era frumos prin padure dar nu ma descurcam prea rapid, mi s-a parut lung si solicitant traseul. Asa ca aveam oarecum emotii pentru competitie.
Si am avut si de ce; pentru ca desi am mers mult mai bine, poate cu vreo ora mai bine ca la antrenament; am avut pe final probleme mari cu carceii, cele mai mari probleme de acest gen pe care le-am avut pana in prezent. Am pierdut din cauza lor poate vreo 10 pozitii maxim – in pauze de revenire, la ultima asezandu-ma cu greu chiar jos si revenindu-mi tot greu. Mi-a placut oricum si am participat cu placere mai ales pentru ca era aici in Iasi. Cred ca am si acumulat ceva experienta, pentru ca la MTB nu am mai deloc. Nu mi s-a parut deosebit de dificil traseul din punct de vedere tehnic, dar solicitant ca anduranta si disconfort. Am terminat pe locul 28 / 53 ( = > rezultate => 2013) la clasamentul general pe traseul lung. Strava



la start


punct alimentare


pe ulitma suta metrii


Despre urmatorul concurs la care am participat am mai vorbit in postul anterior; asa ca o sa spun pe scurt. Concursul de la Lugoj, cupa Max Ausnit; la care am participat a fost probabil unul din cele mai reusite, cu traseu si organizare frumoase, urmat apoi de Transalpina pentru noi; tura cu Adrian si TVA care urma sa plece; deci si un anturaj ‘de exceptie’. Am terminat pe locul 25 din 67 la categoria masculin 18-29; cu o viteza medie de 35.1 km/h pe 88 km cu 1000m urcare. A fost si primul concurs la care am mers mai serios in pluton si am invatat mai multe despre asta.


Un alt ultim concurs de ciclism (momentan) a avut loc la Iasi. In Iasi din ce stiu eu nu s-a mai organizat concurs de ciclism de sosea de poate zece ani; asa ca a fost cu adevarat un eveniment. A fost un criteriu din seria Road Grand Prix organizat de ciclistul Alex Ciocan, si a avut loc pe Copou. Au participat atat elite (profesionisti, sau rutieri cu multa experienta), cat si amatori de toate felurile. Vreo 81 participanti in total. Dupa ce s-a dat startul eu mi-am gasit inca din prima cursa (din 10), ‘echipa’ cu care am ramas pana la urma aproape. Eram vreo 3, eu incercam sa duc trena la vale, adica sa trag cat pot pe coborare pe Copou; pentru ca aparent eram mai greu si asta ma avantaja, apoi urma portiunea de la liceul Negruzzi unde era urcare abrupta si drum mai prost, aici era fiecare pe cont propriu si pentru mine era cel mai greu sa ma tin de ceilalti din grup pentru ca erau mai mici; iar dupa pe urcarea pe bulevardul Copou era mai bine pentru ca de obicei stateam la trena si asta si avea un efect. Era panta mai lina drumul mai bun si viteza mai mare deci ajungea ca conteze si trena.
Pe la a 9-a tura ne-a ajuns Alex Ciocan din spate, mi-a strigat ‘Up, up’, 🙂 ca sa ma feresc din loc iar in cateva sute de metrii a venit si plutonul din spate. Am coborat ultima data cu ei fara prea mari eforturi, e mai usor pe coborare, insa la deal s-au dus inainte evident. Crusa se termina dupa ce primul termina 11 ture, asa ca eu am facut doar 10 dar m-am clasat al 2-lea din cei care au facut doar 10 si au fost ajunsi doar odata. A fost oricum foarte interesant, bine ca nu am avut nici un incident neplacut, m-am clasat cel mai bine relativ pe locul 8 din 38 la categoria Baieti 23-39 ani. A fost una din cele mai scurte curse; cu putin peste o ora, deci si intensitatea a fost mai mare. De-abia astept sa se organizeze si anul viitor; si sper sa mai apara si alte concursuri de sosea la Iasi, ca de MTB mai sunt cat de cat, dar pana acum soseaua era pe 0.


la start


eu in curba cu plutonul in spate (ajuns cu o tura)


in fata : Adrian Zamfir, campionul national la junitori din Iasi


Adrian si Dragos


trecand linia de finish a 9-a oara si ajuns de pluton


grupul meu principal (90% am mers impreuna).

In ultima vreme parca sunt mai entuziasmat de astfel de concursuri, de intensitate si competitie. Am mai facut si ture lejere de antrenament, insa nu prea multe; putin chiar si cicloturism. Acum de-abia m-am intors si de la prima competitie mai serioasa de alergare montana, dar despre asta in urmatorul post. Calendarul meu competitional (chiar exista!) este gol acum, sunt ceva planuri de ture de munte mai mari, unele si pe afara; insa cat va fi timp aici cu si fara prea mult antrenament, ar mai merge si cate o competitie. Mai ales ca acum apar tot mai multe si pare ca se dezvolta lucrurile astea si la noi mai bine.

iunie 15, 2013

Transalpina 2013

Dupa aproape 7 luni de absenta revin cu cea mai recenta tura facuta, din fericire nu si singura din aceasta perioada. Pana in primavara am ramas tot in California unde au mai fost ceva iesiri, mai mult tomana. In vacanta de iarna am venit in vizita in tara, pentru ca peste vreo doua luni sa ma intorc definitiv, sau cel putin pentru o perioada mai lunga. Ar fi mai multe de povestit de acolo, toamna am facut o tura mai lunga in munti, pana in Oregon, apoi am stat prin apropiere dar am participat la cateva concursuri de ciclism locale de amatori. In vacanta de iarna nu am stat doar in Iasi, am fost si pe Ceahlaul clasic, iar acum de cand sunt aici am facut deja doua ture la munte. Despre toate astea sper sa am timp sa scriu mai mult sau mai putin detaliat, unele din ele merita din plin, macar ca sa imi amintesc si eu de ele, mai ales in perioada asta lunga – sa zicem de jumatate de an, in care totul se imparte intre aici si acolo.


Dar acum am sa povestesc despre cea mai recenta iesire din care m-am intors acum 3 zile. O tura de ciclism de sosea de intensitate mai mare, cu transport si cazare mult mai comfortabile fata de ce eram obisnuit pana acum. Au fost mai multe ocazii pentru care s-a facut tura asta, in primul rand cupa Max Ausnit din Lugoj, plecarea lui TVA (ultima tura a lui aici inainte de plecarea pe perioada verii); Transalpina a ramas neparcursa de cand a fost asfaltata complet, si pur si simplu nevoia de o iesire putin mai lunga, dupa toata perioada de stat aproape doar in Iasi.


Oricum, am plecat vineri pe la ora 11 din Iasi, cu un logan inchiriat pe care urma sa-l conduc doar eu (Adrian avea carnet de doar o saptamana si nu putea conduce masini inchiriate, ca altfel ar fi fost mai potrivit 🙂 ). Am parcurs fara incidente cei 650 km pana in Lugoj, am mers pe doua autostrazi foarte scurte din pacate, cu multe opriri si bruscari de motor dar fara alte probleme. Ne-am cazat rapid ca sa ne odihnim pentru concursul de a doua zi.


prin tinutul Secuiesc

Sambata dimineata am luat micul dejun si am plecat rapid, urma sa descarcam si sa scoatem biclele inghesuite cu greu complet in interiorul masinii (3 oameni + 3 cursiere) si aveam de asamblat. Am ajuns in parcarea de unde se dadea si startul si ne-am echipat rapid prinzand la limita startul. N-am avut timp de incalzire. La sfatul lui Adrian am incercat sa fiu cat mai in fata la inceput, am reusit asta pana la primul deal care venea rapid, una din cele mai mari urcari de pe traseu. Aici am tras cat am putut eu si am ramas intr-un pluton de nivel oarecum similar cu al meu, cu cel putin doua grupuri in fata (profesionisti, legitimati si sigur alti amatori mai buni ca mine). Pe prima coborare am avut si prima iesire in decor, din fericire fara sa cad, am reusit sa merg pe iarba si pietris vreo 50 metri dupa care sa revin la sosea fara sa pierd foarte multe pozitii. Mai tarziu am vazut si un ciclist cazand in fata mea, am scapat si eu un bidon de apa pe care n-am mai oprit sa-l recuperez, am tras prea tare la inceputul ultimei catarari asfel incat pe urcare iar am pierdut cateva pozitii. Ultimii kiometrii de plat i-am parcurs cu un grup care a crescut treptat, din fericire ajungand din urma grupuri tot mai mici si nu invers. Am dus trena mai mult decat ceilalti membrii din grup, poate chiar cel mai mult, dar am reusit si la sprintul final sa vin intre primii 3-4. Am terminat 88 km cu aproape 1000m diferenta de nivel pe urcare cu o viteza medie de 35.2 km/h, clar un record pentru mine, datorat desigur plutonului si faptului ca era prima competitie mai serioasa (am mai avut ceva in state despre care o sa zic in curand). Inregistrarea mea pe Strava.

Am terminat pe locul 25 din 67 la categoria masculin 18-29, cu un timp de 2:30h. Adrian a terminat cu 14 minute mai rapid, ceea ce conteaza foarte mult in clasament dar el a participat la elite fiind legitimat si mult mai serios in domeniu. TVA a venit si el dupa vreo jumatate de ora, dar fara sa se apropie de timpul limita sau sa aiba vreo emotie cu asta.

N-am mai stat mult si am plecat ca sa am destul timp de condus pana in Novaci, de unde urma sa urcam Transalpina ziua urmatoare.


Masina echipei Tusnad, cea mai competitiva din tara


Adrian la start


Tva pe traseu


Undeva in extrema stanga sunt eu..


Iar eu, acum pe partea dreapta relativ la directia de deplasare..


Duminica am avut prima incercare de a urca cel mai inalt pas din Romania, insa am esuat in localitatea Ranca, cand ploaia s-a intetit si frigul a intrat in noi. Am oprit la un restaurant unde am mancat ceva si am incercat sa ne incalzim, intre timp vremea s-a mai imbunatatit si am avut curajul sa o luam la vale. La deal e mult mai usor de mers pe frig si chiar ploaie, pentru ca te incalzesti; la vale insa nici nu faci efort si mai ales vantul e mult mai puternic. Din pacate toata ziua asta ne-a obosit mai mult fara sa ne bucuram ca am ajuns sus, insa ne-am decis sa mai stam in Novaci o zi.


Timp pierdut cu asambalat si dezasamblat biclele.. un suport ar fi fost util


prin ceata, putin inainte de ploaie


Luni am inceput sa pedalam mai devreme, poate si datorita presupunerii mele conform careia ploaia e in general dupa-amiaza (?). Si am avut intr-un fel dreptate, sau cel putin pana sa terminam noi treaba n-au aparut decat nori tot mai seriosi, dupa un senin perfect dimineata. Ca si in ziua anterioara am plecat eu cu Adrian si TVA dupa noi, si tot ca in ziua anterioara m-am despartit de Adrian la primele serpentine, el plecand in fata evident :P. Eram tot mai obosit dar muzica sau peisajul si vremea mai buna mi-au schimbat dispozitia si am inceput sa pedalez tot mai tare, reusind sa merg putin mai rapid chiar ca in ziua anterioara (undeva cu 2 minute mai rapid pana in Ranca .. deci insignifiant), dar am facut o pauza foarte scurta la o alimentara acolo unde am umplut singurul bidon de apa care mi-a mai ramas si am plecat mai departe. Ultima parte era tot mai frumoasa, deja in gol aplin, deja unde n-am mai fost ziua anterioara, si unde nici nu era asfalt acum 5 ani cand am facut Transalpina pentru prima data pe mountainbike. Imi placea tot mai mult, desi eram tot mai obosit. La vreo 2 km de final m-a sunat si Adrian, si am ajuns si eu dupa vreo 10-15 minute sus. Am coborat foarte putin in partea cealalta mai mult ca sa vad valea din galeata ce stiam ca urmeaza si sa fac niste poze. Apoi ne-am coborat. Pe TVA l-am gasit la intrarea in Ranca, cam obosit astfel incat am oprit iar la restaurant toti si am coborat in final. Nu ne-a prins ploaia si a fost foarte placuta toata ziua, pentru mine, in ciuda oboselii si a ritmului sub nivelul maxim. Strava
Restul zilei am condus pana in Moeciu, renuntand clar la ideea de a face si Transfagaraseanul, din lipsa de timp.


In pasul Urdele, 2145m altitudine


Galeata imediat de dupa pas, in partea nordica


zapada 😀


Tva in Ranca


mai tarziu s-au adunat oarecum norii


Marti a fost o zi de condus aproape continuu, de observat cateva alte pasuri si catarari, si de plimbat putin prin Poiana Brasov, ca tot nu fusesem nici unul pe-acolo. Am ajuns cu bine in Iasi seara, eu bucuros ca n-am avut nici o problema la masina, pe care am returnat-o fara probleme.


Poiana Brasov

Ce ar fi de remarcat:

  • O prima tura de ciclism sosea mai dur combinata cu mersul cu masina pana la fata locului
  • Prima competitie de sosea, si una foarte reusita pentru noi, probabil una din cele mai bune pentru amatori
  • Transalpina in sine, cel mai mare pas din tara, parcurs pentru prima data de noi de cand e asfaltat complet, si prima data la urcat pe portiunea mai grea din sud, dinspre Novaci
  • Tura de plecare a lui TVA, care insa se va intoarce la toamna cu chef de pedalat
  • 5 ani de la prima parcurgere a pasului, schimbat mult acum (asfaltat, pacat ca nu am putut sa vad drumul complet); in cu totul alt stil fata de atunci

martie 7, 2010

Semimaraton Piatra Mare

Filed under: antrenament, concurs, iarna, munte, poze, soare, trekking — Etichete:, , , , , , , , , — pauldiac @ 12:16 pm

Dupa o perioada destul de lunga de inactivitate scriu despre o iesire ce a avut loc acum doua saptamani, de la care din pacate eu unul n-am mai facut nimic deosebit din latura asta. Planuri pe viitor sunt insa mai putine si, macar, mai marete.

Despre seminaratonul Piatra Mare am aflat prima oara de la Titus, cu destul de mult timp inainte, el vrea sa participe si m-am bagat si eu. Pe ultima suta de metrii a aparut si Mihai, care cu o zi inainte de plecare vrea sa ma corupa cu o tura in Retezat. Retezatul ar fi fost mai frumos dar e mai departe si nu dureaza cu siguranta doar cateva ore, asa ca a ramas sa mergem toti la semimaraton din lipsa de timp. Pentru 2-3 ore de concurs am petrecut vreo 8 * 2 ore pe autobuz, dus-intros.

A fost ceva nou pentru noi, pentru mine cel putin care nu mai participasem la nici un fel de competitie la munte si s-a meritat din plin. Evident nu aveam asteaptari prea mari iar rezultatele au fost pe masura asteptarilor. Am vazut cum e sa alergi 14 km pe munte, am alergat pe langa schiori, alti oameni pasionati de alergare, si sportivi de la diferite cluburi. Singurul lucru care m-a deranjat a fost incaltamintea combinata cu vremea, toti eram in adidasi de baschet si pe zapada asta nu punea probleme chiar asa mari insa pe unele protinuini de gheata care acopereau totusi buna parte din traseu era .. rau. Am plecat toti trei impreuna dar ne-am despartit rapid si concomitent; nu ne-am mai intalnit decat la finish: Mihai, eu, Titus. Pe urcare nu se alerga, dar am intrecut cativa oameni in zonele unde panta era abrupta. Sus, la cabana Piatra are am baut apa si m-am uitat putin in zare, era frumos si pentru ca nu mai fusesem acolo mi-a parut rau sa plec asa rapid. Pe vale am pierdut pozitiile castigate la urcat, si mai mult chiar. Cred ca daca aveam incaltaminte adecvata puteam sa-mi dau drumul mai in siguranta si rapid, oricum ramane asta de vazut pe viitor. La final fix m-am lupatat si cu un carcel la gamba dreapta, am ajuns insa cu bine si bucuros la finish. Acum iesit din padure era soare si cald, numai bine pentru putina odihna meritata.
Ce a mai fost frumos e ca am primit fluturasi pentru un eveniment similar ce va avea loc la Moieciu pe 1 mai, avand si sectiune pentru maraton intreg. Daca nu apar alte planuri sper sa ajung si acolo si chiar sa vad cum m-as descurca la un traseu asa lung.

Cam asta a fost, Mihai a plecat pe urma in Piatra Craiului iar noi fiind nevoitit sa ne intoarcem duminica in Iasi am plecat fix dupa concurs si am ajuns sambata seara.

Track-ul GPS inregistrat de mine (in sfarsit postez pe blog si un track gps, mai am de la cateva ture din Rodnei dar am uitat sa trec, sigur pe viitor vor mai fi)

Clasament

Si evident, cateva poze : ..

sedinta tehnica

noi la start

eu

Mihai

Blog la WordPress.com.