Iaşi Outdoors

aprilie 30, 2010

Palade si Mendola

Fiind in ultimele zile de trasee imi aleg zone tot mai aproape de Merano si trasee din ce in ce mai scurte. Fie datorita pantelor mai abrupte pe care le-am incercat fie a oboselii acumulate ma simt tot mai prost pe catarari si nu numai. Uneori cand ma uit pe harti sau la bicicleta imi vine tot sa pedalez ca sa folosesc la maxim putinul timp ramas, trasee nefacute sunt inca mult, dar sunt si momente in care ma simt satul complet de trasee, si mai ales pante.

Ieri am vrut sa fac Merano – Bolzano dus intors nu prin vale si plat ci prin cele doua lanturi muntoase ce sunt de-a lungul vaii. La dus prin pasul Palade si Mendola, lantul din partea sudica, pe cea nordica nu avea sens sa urc, urcarea spre Merano 2000 fiind deja facuta in prima zi. Plec tarziu pe la 10 jumate, deja ma orientez usor spre iesirea in directia buna, si dupa cativa kilometri incep urcarea pasului Palade care are o panta medie lejera dar o lungime mare de 17 km.

From Italia zi 13

De sus se coboara destul de abrupt cateva sute de metri altitudine pana in localitatea Fondo, de unde incepe urcarea pe partea mult mai usoara a pasului Mendola. Nu e lung, nici abrupt, si ajung cu energie sus unde mananc si iau apa. Dupa cum vazusem pe harti in apropierea pasului pot face dreapta pentru a urca la Penegal, un punc de obsrevatie. Dupa cum imi imaginam, desi drumul e asfaltat panta e foarte abrupta, ma chinui si cu greu si multe pauze ajung sus unde ma odihnesc mai mult timp. De acolo cobor rapid inapoi in pas, apoi pana spre Bolzano prin frumoasele serpentine ce sunt de partea asta a Mendolei. Aici cred ca am vazut cei mai mult ciclisti, cateva zeci cu cursiere care urcau, cei mai multi separat.


abrupt spre Penegal


Bolzano


serpentine de partea cealalta a Mendolei


serpentinele care le vedeam de sus

Trec coborand prin mai multe localitati, si ajung in destinatia Terlano de unde aveam doua posibilitati, sa urc si Meltina, sau sa ma intorc in Bolzano pe 18 km de pista pe plat. Aleg a varianta a doua desi mai era destul timp de lumina, dar eram prea obosit. Meltina e o catarare destul de abrupta si cred ca am facut mai bine asa. Restul zilei m-am odihnit. Nu am reusit sa fac deci decat jumate practic din ce-mi propusesem.

Statisticile deja arata clar o scadere a lungimii traselor (momentan la 99 km), si asa va fi si in continuare.

aprilie 22, 2010

Merano 2000

In sfarsit, dupa 4 zile de asteptare in Otopeni sa poata pleca avionul, din care doar una am putut face un traseu in Romania, am ajuns in Italia si pentru prima zi am ales in final catararea asta: Merano 2000, fiind foarte aproape: ea incepe in fata cazarii. Sunt de urcat 1310 metri pe o distanta de 16 km deci o panta medie 8.2% cu mult mai mare decat orice facusem pana acum, pentru o distanta asa mare. Asta chiar s-a simtit la urcat, nu cred ca as fi putut face toata distanta fara pauza, oricum pentru mine nici pe departe nu a fost scopul acesta si am facut multe pauze. Am urcat intr-un timp de 1:50 h, si am coborat aproximativ in 20 minute :). Timpul de pedalat la urcare a fost de 1:26 h, ceea ce face o medie de 11.4 km/h. Coboarea a fost si mai spectaculoasa, am batut recordul de viteza de 67 sau nu mai stiu cat era cu 74 km/h. Viteza medie cu care am coborat e de 44 km/h si asta e sigur afectata de cele 3-4 pauze pe care le-am facut pentru poze si alte motive.

Drumul nu se afla in conditii deosebit de bune, dar nici nu te deranjeaza micile imperfectiuni, cele 3-4 tuneluri sunt luminate ceea ce a fost important pentru ca nu mi-am luat nimic de luminat. Per total am fost cu adevarat surprins de panta, sau mai bine zis de efectele ei atat la urcat cat si coborat. Singurul lucru care mi-as fi dorit sa fie altfel este faptul ca nu am vazut nici un biciclist tot traseul. Poate sunt prea multe trasee mai frumoase ca asta, sper sa fie asa… :D. Pe curand.

From Italia 2010 zi 6

ianuarie 2, 2010

Suceava – Bacau pe ocolite

In sfarsit mi-am gasit timp si curaj sa incep sa scriu despre tura numarul 1 a anului 2009, acum de-abia trecut, dintre toate excursiile cu bicicleta. O excursie planuita de mine si Adrian la care au luat parte un numar record de 6 biciclisti, care s-a intins pe o distanta de aproximativ 520 km cu adevarat deosebiti prin Carpatii Orientali, insumand nu mai putin de 7-8 pasuri, de la sosele intinse in coditii excelente la drumuri de speriat pentru cursiere, probleme tehnice si fizice, sfori taiate si apoi lipite. Traseul pe scurt a fost Suceava – Radauti – Putna – Radauti – Campulung Moldovenesc – Vatra Dornei – Borsec – Gheorghieni – Bicaz – Piatra Neamt – Frumoasa – Bacau si a fost parcurs in 5 zile, inclusiv o zi de pauza. Din punct de vedere al performantei se remarca doua zile, cea de a 2-a si a 4-a. Sa le luam insa pe rand.
Echipa, dupa cum spuneam era formata din urmatorii 6: eu, Adrian, TVA, Lucian, Iulian si Teo (din pacate aceasta este ultima excursie in care am mers impreuna cu Teo, si nu pot sa spun decat ca as mai dori sa pedalez impreuna cu el inca multe mii de kilometrii, dar nu mai pot pedala decat cu el in gand ceea ce fac destul de des).

Ziua 1, incalzirea si intrarea in traseu. Am plecat cu un tren personal din ce tin minte pana la Suceava, ca apoi sa pedalam pana in Radauti desi chiar trenul cu care am mers se ducea si el in Radauti. Soseaua fara catarati de la Suceava la Radauti ne-a permis sa mergem rapid, ajungand in Radauti surprinzator in accelasi timp cu trenul din care coborasem in Suceava, deoarece acesta face o pauza destul de mare pentru a schimba locomotiva. Urma sa stam restul zilei si noaptea la casa bunicilor lui Adrian, evident avand destul timp am mai mers si pana la Putna unde am vizitat manastirea cu totii, mai putin Adrian care a ramas cu niste prieteni in oras, pastrandu-si energia pentru a doua zi ce se anunta obositoare. Seara Adrian ne-a gatit niste paste.

Ziua 2, 160-180 km si pasurile Ciumarna, 3 Movile, Mestecanis si Creanga. Cu siguranta cea mai plina zi din toate.

Am plecat dimineata la rasaritul soarelui, cu toti ascultand povesti de la Adrian despre primul pas care urma in 30 km, palma, sau mai corect, Ciumarna. S-au taiat sfori la inceputul pasului, eu plecand inainte cu Adrian dar apoi vazand ca Lucian e foarte aproape si surprinzator si TVA, i-am asteptat si am urcat in 4. Cu cateva sute de metri inainte de punctul cel mai inalt, vad ca am o problema la cauciuc si ma opresc incercand in tot felul s-o repar. Ma ajunge Teo, ma ajunge si Iulian, apoi o improvizez putin auzind ca nu mai e mult pana sus unde cand ajung aflu bucuros ca TVA castigase catararea. Ma chinui si mai mult acolo sa repar, chiar o iau asa improvizata la vale dar nu ajung decat pana in primul sat unde sunt nevoit sa opresc, iau sfoara simbolica care era pe ghidonul lui Iulian si le zic celorlalti sa plece inainte. Cauciucul se latise, nu mai avea rezistenta necesara iar camera dupa cateva zeci de metri iesea afara. Cu putin noroc a 2-a masina care trece e o dubita care ma ia, pe mine cu bicicleta, intrec baietii in moldovita asteptand impreuna la semafor.

From Suceava Bacau
From Suceava Bacau
From Suceava Bacau
From Suceava Bacau
From Suceava Bacau
From Suceava Bacau
From Suceava Bacau

In Campulung incerc sa schimb cauciucul, intai trec pe la un magazin unde nu gasesc nimic, apoi, la bazar, unde gasesc un cauciuc putin mare dar care merge. Peste cateva zile urma sa am ceva probleme din cauza lui, fiind aproape sa atinga frana, dar nu e cazul sa ma plang prea mult pentru ca mi-a permis sa merg tot restul excursiei. In Campulung ii astept pe baieti, ii ghidez la ce restaurant sau mai bine zis cofetarie sa intre, mancam si ne odihnim impreuna putin acolo. Teo se desparte aici de noi, cum era planuit, el plecand in aceeasi zi pentru a incepe Btur-ul, o alta excursie ciclistica din intamplare in aceeasi zona. TVA pare cam obosit (intarziase fata de grup cam mult pe pasul 3 Movile pe care din pacate eu nu avusesem ocazia sa-l cunosc decat din masina, a se vedea postul anterior), Iulian mergea cel mai greu asa ca ne hotaram sa facem de aici doua echipe, si sa ne reintalnim in Borsec.

From Suceava Bacau

Eu Adrian si Lucian ii dam drumul rapid, trecem usurel pasul Mestecanis, poi pana in Vatra Dornei unde alimentam putin. De aici alegem drumul mai scurt care trece prin Paltinis – Bilbor. Ambele sunt un fel de pasuri, primul mai intelegator dar al doilea in nici un fel, problema nefiind neaparat panta sau lungimea ci conditia drumului, care arata mai rau ca majoritatea drumurilor forestiere circulate. Adrian incearca ambitios sa nu se dea jos la pasul Bilbor (sau Bursucariei ?), renunta in final si el. Trecem, mergand pe langa, cam dezamagiti de alegerea facuta. La vale e ceva mai usor apoi in sat apar iar balti si noroi. Baietii fac ambii pene de la primul pas, la inceputul coborarii demonstrand lipsa de experienta de mers cu cursiera pe drum de tara. Cand trecem de Bilbor si in ceva timp de drumul neasfaltat pe care ajungem sa-l uram destul de mult, se lasa aproape intunericul. Surpriza care ne mai astepta e ca pana in Borsec mai avem un pas, si nu unul chiar mic: pasul Creanga. Eu insa ma simt foarte bine pe urcare, nu ma lasa inima sa-i astept pe baietii decat sus. Dupa ce ajung si ei o luam rapid la vale, ajungem la intrarea in Borsec pe la ora 9:30. Ne cazam unde gasim mai rapid, dar si ieftin, 25 lei camera cu doua paturi in care stam toti 3, intr-o parcare plina de tiruri. Mancam, bem, dormim.

From Suceava Bacau
From Suceava Bacau
From Suceava Bacau
From Suceava Bacau

Sun baietii, ei se afla inca inainte de Bilbor, merg greu si sunt nemultumiti de drum. Incerc sa le rezolv o cazare mai aproape de ei, nu gasesc, nici ei la fata locului asa ca ajung sa mearga pe intuneric, obositi morti, gasesc in final un tir de lemne care-i aduce chiar pana in Borsec. Moment greu pentru ei, ajung la 1 jumatate noaptea. Cu mult noroc gasesc inca ceva mancare, bautura, iau si ei o camera.

From Suceava Bacau
From Suceava Bacau
From Suceava Bacau
From Suceava Bacau

Ziua 3 Se impune ca fiind o zi de relaxare. 0 km, plimbare lejera prin statiune sau nici atat. Se simtea nevoia dupa ziua anterioara si avand in vedere ca si urmatoarea zi nu era prea lejera.

From Suceava Bacau

Ziua 4 Back on track. 170-190 km, Borsec – Toplita – Gheorghieni – Lacu Rosu – Piatra Neamt – Frumoasa (Tazlau / Balcani). Ne impartim de dimnieata chiar in 3 echipe, ceea ce e putin urat pentru cei din urma. Eu cu Lucian in fata, si mergem asa pana in Gheorghieni. Am plecat inainte ca sa-mi repar o spita care se rupsese, dar care nu cred ca mi-ar facut probleme nici urmatorii 1000 km. Trecem inapoi pasul Creanga, dimineata devreme, ajungem in Toplita unde nu gasesc ce vreau eu, deci continuam pana in Gheorghieni unde ajungem repejor, si relativ repejor imi rezolv si problema. Cand e aproape gata apare si echipa a doua, Adrian cu TVA, ne interschimbam putin, Adrian ma asteapta sa termin iar TVA cu Lucian incep sa urce spre pasul Bicaz. In tot timpul asta Iulian ramane in urma dar mentinand distanta, isi rezolva si el ceva in Toplita la schimbatorul pe spate care-l deranja. Pasul Bicaz e foarte frumos si maret in partea asta, desi nu are stancile si abruptul de dincolo de munti. Ajungem repejor sus, coboram cat mai este pana la Lacul Rosu unde ii gasim pe Luci si TVA facand poze. Ne grabim, urmatoarea etapa de coborare si plat e intrerupta doar de niste poze si o noua pana la Lucian. Se merge bine si foarte frumos in trena, Atat pana in Piatra Neamt cat si dupa, pana in Roznov. De acolo parasim drumul national lumea e cumva obosita dar nu mai e mult, ajungem in Tazlau si apoi in Frumoasa, satul de unde sunt bunici mei si unde aveam asigurata cazare, cu noroc, si putina mancare. Ne lafaim.
Dupa mai mult timp ne suna si Iulian care luase din Piatra Neamt un autobuz spre Buhusi, de acolo spre Frumoasa stiu ca e neasfaltat asa ca il sfatuiesc sa mai intrebe lumea si eventual sa coboare. Ajunge si el din cate tin minte pe lumina, obosit dar mai bine comparativ cu tura precedenta, noi ne revansam pastrandu-i ceva de mancare :p.

From Suceava Bacau
From Suceava Bacau
From Suceava Bacau
From Suceava Bacau
From Suceava Bacau

Ziua 5 Ultima zi, retragerea e constituita dintr-un traseu de 50 km aproximativ, Frumoasa – Ardeoani – Bacau. De acolo tren. Pe traseu din ce tin minte tot nu am mers impreuna, din diferite motive, dar nu mai stiu exact care erau acum evadatii, unde era plutonul si care si cum a ajuns. In gara ne-am intalnit toti bucurosi ca am realizat o tura asa frumoasa.

From Suceava Bacau
From Suceava Bacau

Sper ca in viitor sa mai fac ture mai lungi, cu oameni mai multi, in zone mai frumoase, cum a fost aceasta comparativ cu restul iesirilor pe care le-am facut eu. Problema e ca intr-un singur weekend nu merge ceva de asa amploare, oamenii nu se leaga prea usor, apoi in traseu unii merg mai rapid altii mai incet, apar probleme care ar trebui sa nu-i afecteze pe toti. Alta problema e ca trebuie planuite din timp. Sper totusi sa mai prindem.

« Newer Posts

Blog la WordPress.com.