Iaşi Outdoors

iunie 19, 2013

Calimani 2x

De cand am venit am mai facut doua ture la munte pana in prezent, excluzand pe cea de ciclism pe Transalpina. Ambele au fost in Calimani dar au fost foarte diferite.


Prima ar fi o tura de iarna putin tarzie, cu plecarea pe 9 martie, la care au participat Lucian si Mihai, cel din urma venind cu ideea. O tura scurta de o singura zi din lipsa de timp, dar la care am vrut sa urcam oricum pana pe Pietrosu Calimani, cu ajutorul echipamentului mai mult. Baietii aveau schiuri iar eu niste rachete imprumutate si urma sa le folosesc pentru prima data. Fara probabil n-am fi putut parcurge toata distanta in conditiile date. Vremea a fost buna mai ales in prima parte a turei, pana pe varful Pietrosul si chiar pana la Negoiul Unguresc. Apoi cand am inceput sa coboram prin vale (unde am balaurit renuntand la poteca), am avut parte si de ceva viscol si frig. Am ajuns obositi tare dupa inca un drum lung pe forestier, la masina care ne astepta in vale. De oboseala nu am putut conduce (mai exact baietii, nu eu), pana acasa in aceeasi noapte, dar am ajuns spre dimineata dupa un somn scurt in masina. Ce ar fi de remarcat la tura asta este pentru mine rachetele pe care le-am folosit prima data si pentru baieti schiurile.


spre Pietrosul


pe varf – 2100m


la calcat urme


Am revenit in Calimani in cu totul alt stil peste doua luni si ceva, iar acum era deja la inceputul verii. Am ales iar Calimani pentru ca eram un grup mai mare si am vrut sa evitem Rarau / Giumalau sau Ceahlau, muntii la care am fi putut ajunge mai usor si in care am fost de mai multe ori. Am fost vreo 11 in total, si am stat cam 2-3 zile, ultima zi despartindu-ne in doua grupuri, cei care si-au putut lua luni liber si cei care nu..
Acum traseul a fost cu plecare direct din Gura Haitii, urcare pana la 12 Apostoli intr-un ritm lejer de grup mai mare. Acolo a inceput pentru prima data si ploaia, fara sa ne ingrijoram la inceput, apoi dupa ce ne-am udat treptat tot mai tare a devenit cam neplacut. Mergeam pe creasta spre Pietrele Rosii si vroiam sa ne oprim la primul loc bun de pus cortul care sa aiba si o sursa de apa. L-am gasit datorita unei pietre care semnaliza izvorul in prima poienita mai mare de pe creasta. Pana ne-am organizat si am campat a aparut si soarele, care a ne-a uscat partial. Am facut si un foc de tabara..

A doua zi am continuat impreuna traseul pe creasta pentru o portiune relativ scurta, pana la primul traseu care cobora prin alta poteca spre Gura Haitii (cruce albastra), astfel incat sa nu repetam traseul de ieri. Acolo ne-am despartit si majoritatea au coborat in vale, continuand creasta doar un grup de 4 cu un singur cort. Am ajuns si trecut de Pietrele Rosii iar dupa inca vreo ora a inceput iar ploaia, prinzandu-ne intr-o poienita cu jnepeni desi. Am mers mult timp asa, udandu-ne mai mult de la jnepenii uzi decat de la ploaie, sperand ca se va opri totusi. Dupa ce ne-am udat bine si am vazut ca vreamea nu pare sa se imbuneze ci dimpotriva am inceput sa ne gandim sa oprim. Am facut asta la primul loc pe care l-am gasit cand ploaia s-a transformat in lapovita. Am campat in graba cortul in care am intrat uzi, revenindu-ne de-abia dupa o supa calda si alte alimente, iar pantalonii mei s-au uscat treptat toata noaptea, doar dimineata simtindu-ma cu adevarat confortabil. Am levenit mult timp si urmatoatea zi, dormind peste 12 ore; sperand ca ploaia s-ar opri insa nu a fost asa.
Am plecat la limita la care calculasem ca vom ajunge ok pe seara in Iasi, dupa inca un drum lung cu masina. Pe coborare am improvizat un traseu urmand albia unui rau, dar am ajuns relativ usor si la un drum forestier. Ploaia s-a oprit si am avut chiar si putin soare in final; urmat insa de alte rafele si tot asa. Oricum pe coborare si dupa nivelul de confort si siguranta s-a restabilit permanent.


majoritatea grupului initial care a plecat duminica


Pietrele Rosii


lapovita ..


valea Bistritei la intors


drum frumos


Aceste doua ture au fost singurele ture de munte clasice de cand m-am intors in Iasi, foarte putine avand in vedere ca de aproape 4 luni sunt aici si nu am inca un job. Pentru restul verii sunt ceva planuri desigur si mai marete, dar sa vedem cate si cum se vor implini.

septembrie 24, 2011

Calimani relax

Dupa o lunga pauza aparenta, revin pe langa relatarea preluata despre antrenamentul din Piatra Craiului cu o tura pe care am facut-o cu ceva timp inainte, in Calimani. Impreuna cu VMA, Monica si Alina, ne-am pornit spre Calimani, munti in care am mers prima data cu cortul, asta acum vreo 7 ani. Mai mult, de atunci nici nu am mai revenit in acest masiv, care desi pare aproape e putin mai greu accesibil, cu exceptia unei ture scurte dar frumoasa de iarna.

Traseul era planificat sa urce din Gura Haitii pana la cabana meteo Retitis in prima zi, apoi sa venim pe creasta, macar pana la varful Pietrosul. In prima zi am strabatut distanta cea mai mare, dar mare majoritate pe drum pietruit si fara prea multa urcare. Spre final alegem prost traseul care urca pana la cabana, despartindu-ne prea rapid de drumul mare. Ca si acum 7 ani tot in Calimani, platim pentru greseala cu o traversare lunga si urata prin jnepenis greu de traversat, apoi putin mlastina. Revenim in final la traseu si ajungem in gol alpin la apus, pe care il vedem spre portiunea mai inalta a crestei.

From September 24, 2011


VMA prin jnepeni


sfarsitul unei zile mai grea decat si-ar fi dorit majoritatea..

Dupa ce dormim bine o noapte la cabana Retitis, plecam pe creasta spre Pietrosu. Vremea e insorita, dar nu e prea cald, asa ca mergem repejor. Ne mai abatem de vreo doua ori de la traseul care nu e marcat foarte bine, dar acum detectam mai rapid greseala si nu facem intarzieri mari. Ajungem pe Negoiu Unguresc, de pe care „admiram” cariera parasita de pe partea romaneasca, impreuna cu reteaua de drumuri pe care vedem masini circuland, zonele vaste de jnepeni si ceva mai jos, brazi. Comparativ cu alti munti, sunt zone foarte mari in care vegetatia e foarte monotona si abundenta (fie jnepeni, fie brazi), zone care dupa cum stim deja sunt foarte greu de traversat pe cararile care nu sunt intretinute. Ajungem si pe Pietrosu, eu pentru a 3-a oara, dar prima data pe o vreme frumoasa. Coboram din seaua de dupa varf ce continua spre creasta in directia 12 Apostoli, pana la locul de cort de sub varf, pe un abrupt nemarcat, dar vizibil complet de sus.

Noaptea in cort dormim cam inghesuiti (4, in cort de 2.5 persoane), iar ploaia de peste noapte transforma traseul de pe langa raul din vale intr-o mlastina cu noroi gros, peste care trecem mai timizi la inceput, apoi obinuiti cu ideea. Pana la plecarea autobuzului din Gura Haitii avem destul timp sa ne spalam.

In total am parcurs 38 km, incluzand portiunea cea mai inalta a crestei. Singura varianta extinsa care ar fi avut sanse sa se incadreze in timpul nostru ar fi fost sa continuam dupa Pietrosu pe creasta, pe la Pietrele Rosii si 12 Apostoli, dar am renuntat din oboseala si lipsa de timp.

Traseul pe zile : zi1, zi2, zi3.

februarie 22, 2009

Out of time ..

Filed under: 4A, 4B, catarare gheata, ceata, iarna, munte, poze, toamna, trekking, viscol — Etichete:, , , — Mihai Diac @ 9:31 pm

Din fericire, imi lipseste doar timpul pt a consemna iesirile :). Munca multa, care imi place (cel putin pe moment), dar si iesiri multe weekenduri, probabil 7-8 de la postul cu acel minunat traseu, lacrima. Rarau&Ceahlau, Ceahlau, catarare in Cheile Bicazului, Ceahlau din nou, cocotz pe gheata in Bicajel, si Calimani de iarna, pustii si salbatici. Cateva poze acolo unde am avut, in ordine invers cronologica:

2009.02.05 Calimani de iarna
2009.01.17 La gheata pe Bicajel
2008.12.22 Ceahlau iarna
2008.11 Ultimul cocotz 2008 Suhard
2008.11.01 Ceahlau din izvorul muntelui

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.