Iaşi Outdoors

aprilie 19, 2010

Turu italiei prima etapa

Prima etapa a turului Italiei sa organizat in final si surprinzator, in Romania, pe o distanta de aproximativ 185 km intre Brasov si Bucuresti, mare parte DN1A. Asta pentru ca am de asteptat destul de mult ca avionul sa poata zbura, norul de cenusa sa plece, etc. Asa ca ieri imi asamblez bicicleta, si cum e planuit dupa masa de dimineata plec pe la 6:40 din Otopeni unde am hotelul spre gara de nord.

Nu ma abtin sa fac o poza cand trec pe langa arcul de triumf (desi asta era frumos sa fie la sfarsitul traseului), apoi ajung si pe la liceul unde acum 4 ani am dat bacul, merg chiar pe stradutele unde eram cazat atunci.

Pe tren platesc putin si ajung relativ repede, iar pentru nas nu e nevoie de dat nimic si am si conditii pentru biciclete, sunt chiar bucuros ca a mea nu a mai avut loc: sunt multi biciclisti, cu care stau de vorba tot drumul. E diferenta mare intre asta si ce este acum prin zona Iasi-ului cu CFR-ul, sper sa ajunga si la noi asa ceva cat de repede.

La 11:00 plec din Brasov chiar din gara, spre Sacel -> Cheia pentru DN1A care e frumos putin circulat si trece prin pasul Bratocea. Merg binisor dar la intrarea in Sacel pierd directia si ajung sa o iau pe DN1, merg cam 5 km greu cu vant din fata, si dupa ce realizez ca am gresit ma intorc rapid (prind 56 km/h pe plat). Mai departe vantul iar ma incurca, dar ajung aproximativ la baza pasului unde politia opreste circulatia: are loc raliului Brasovului, si sunt nevoit sa astept cam 2 ore timp in care mananc bine.

Apoi o iau spre pas, sunt inca multi specatori si masini, zona si drumul e frumos dar la curbe e mult pietris pe tot asfaltul facut de raliu. Ajung insa surprinzator de rapid sus, iar portiunea de coborat e inca si mai frumoasa, muntii Ciucas etc.

Ajung si in Cheia, vantul iar bate tare din fata:

Totusi viteza medie creste treptat si protiuni de urcat nu mai sunt atat de mari. Zona e inca faina, iar dupa Valenii de Munte schimb valea, printr-o curba la dreapta. Urc, cobor, ajung in cealalta vale (mai din vest), aici e mai frumos si mai putin circulat, drumul insa e perfect. Dau spre Ploiesti unde vream sa re-alimentez dar ocolind orasul pe centura treaba asta se amana putin. Pentru Ploiesti – Bucuresti DN1 e foarte aglomerat, si dunga alba cu striatii din partea dreapta imi face ceva probleme, nici prin dreapta nici prin stanga nu se poate merge totdeauna. Ultimii 20-30 km sunt foarte grei din punct de vedere psihologic, ma uit nerabdator la fiecare borna, se intuneca aproape, masinile ma claxoneaza, ma tot gandesc cum sa fac sa treaca mai rapid. Ajung fix la 8:30:

Cei de la hotel se sperie putin de mine, nu cred ca se asteptau sa intre un ciclist obosit si murdar cu spd-uri si cu bicicleta cu tot.

Traseul a fost frumos, din pacate am avut ghinion sa pierd drumul, sa am vant din fata si mai ales ca am fost nevoit sa astept 2 ore sa treaca raliul. Dar ajuns cu bine acasa nu mai conteaza. Am parcurs cam 185 km, cu o medie putin peste 26.5 km / h, sunt multumit.
Otopeni -> Bucuresti
Brasov -> Otopeni (din pacate traseul e putin taiat in zona centurii Ploiestiului)
De acum sper ca oboseala sa nu se acumuleze. Azi am fost iar amanat cu plecatul pentru maine, la ora 11:45 sper sa decolez in final. Azi nu am de gand sa mai pedalez.

Reclame

martie 7, 2010

Semimaraton Piatra Mare

Filed under: antrenament, concurs, iarna, munte, poze, soare, trekking — Etichete:, , , , , , , , , — pauldiac @ 12:16 pm

Dupa o perioada destul de lunga de inactivitate scriu despre o iesire ce a avut loc acum doua saptamani, de la care din pacate eu unul n-am mai facut nimic deosebit din latura asta. Planuri pe viitor sunt insa mai putine si, macar, mai marete.

Despre seminaratonul Piatra Mare am aflat prima oara de la Titus, cu destul de mult timp inainte, el vrea sa participe si m-am bagat si eu. Pe ultima suta de metrii a aparut si Mihai, care cu o zi inainte de plecare vrea sa ma corupa cu o tura in Retezat. Retezatul ar fi fost mai frumos dar e mai departe si nu dureaza cu siguranta doar cateva ore, asa ca a ramas sa mergem toti la semimaraton din lipsa de timp. Pentru 2-3 ore de concurs am petrecut vreo 8 * 2 ore pe autobuz, dus-intros.

A fost ceva nou pentru noi, pentru mine cel putin care nu mai participasem la nici un fel de competitie la munte si s-a meritat din plin. Evident nu aveam asteaptari prea mari iar rezultatele au fost pe masura asteptarilor. Am vazut cum e sa alergi 14 km pe munte, am alergat pe langa schiori, alti oameni pasionati de alergare, si sportivi de la diferite cluburi. Singurul lucru care m-a deranjat a fost incaltamintea combinata cu vremea, toti eram in adidasi de baschet si pe zapada asta nu punea probleme chiar asa mari insa pe unele protinuini de gheata care acopereau totusi buna parte din traseu era .. rau. Am plecat toti trei impreuna dar ne-am despartit rapid si concomitent; nu ne-am mai intalnit decat la finish: Mihai, eu, Titus. Pe urcare nu se alerga, dar am intrecut cativa oameni in zonele unde panta era abrupta. Sus, la cabana Piatra are am baut apa si m-am uitat putin in zare, era frumos si pentru ca nu mai fusesem acolo mi-a parut rau sa plec asa rapid. Pe vale am pierdut pozitiile castigate la urcat, si mai mult chiar. Cred ca daca aveam incaltaminte adecvata puteam sa-mi dau drumul mai in siguranta si rapid, oricum ramane asta de vazut pe viitor. La final fix m-am lupatat si cu un carcel la gamba dreapta, am ajuns insa cu bine si bucuros la finish. Acum iesit din padure era soare si cald, numai bine pentru putina odihna meritata.
Ce a mai fost frumos e ca am primit fluturasi pentru un eveniment similar ce va avea loc la Moieciu pe 1 mai, avand si sectiune pentru maraton intreg. Daca nu apar alte planuri sper sa ajung si acolo si chiar sa vad cum m-as descurca la un traseu asa lung.

Cam asta a fost, Mihai a plecat pe urma in Piatra Craiului iar noi fiind nevoitit sa ne intoarcem duminica in Iasi am plecat fix dupa concurs si am ajuns sambata seara.

Track-ul GPS inregistrat de mine (in sfarsit postez pe blog si un track gps, mai am de la cateva ture din Rodnei dar am uitat sa trec, sigur pe viitor vor mai fi)

Clasament

Si evident, cateva poze : ..

sedinta tehnica

noi la start

eu

Mihai

august 26, 2009

Transfagarasean 2009 editia 1

Filed under: biciclete, munte, poze, soare, vara — Etichete:, , , , , , — pauldiac @ 10:09 pm

Editia 1 din 2009 pentru ca sper sa mai existe macar o editie anul acesta.

Revin dupa o absenta indelungata pe blog. Intre timp am batut multe drumuri, cu bicleta si nu numai dar sa trecem la subiect.

Transfagaraseanul l-am parcurs pentru prima oara dupa indelungate asteptati in august 2009, impreuna cu doi prieteni TVA si Narcis. Ideea era sa plecam din Iasi cu trenul pana in Brasov, sa ajungem acolo la 13:36 iar pana seara sa pedalam cei 100 km cati sunt aproximativ pana in Cartisoara, unde sa ne cazam, si asa am si facut. Fiind in plin sezon de catarare pe Trans (din pacate nu si cu bicicleta, noi nu am intalnit nici un ciclist), ci cu masina,toate pensiunile din Cartisoara erau pline dar dupa ce ne-am speriat putin am gasit cazare la un localnic unde pentru condiftii excelente am platit 30 lei pentru noapte de om.

Nici nu am stat mult, ce e drept pentru ca la 5 dinimeata ne-am trezit iar la 6 fara 5 resetam vitezometrele la iesirea din Cartisoara. Am pedalat separat la deal, pentru ca sa ne putem masura fortele. Eu pana sus am oprit cu 2-3 ocazii, m-au intrecut doua masini si cateva din sens opus, am intalnit o ursoaica cu pui langa un un tomberon din stanga drumului, care din fericire au fugit mai rapid chiar si ca mine. Timpul de pauza cumulat a fost de 10 minute iar timpul de pedalat doua ore si cateva secunde. Asi fi putut merge si ceva mai rapid dar nu cunosteam traseul prea bine si nu am vrut sa risc sa obosesc prea tare. Tva a ajuns sus surprinzator de rapid, dupa 20 minute aproximativ, deci in 2:30 total iar Narcis cam o ora dupa, ceea ce a prins bine pentru ca am reusit sa facem cateva poze frumoase coborand dupa el.

Dupa ce am mancat putin sus si am trecut de tunelul in care frontala mea amarata nu facea sa se vada decat linia alba de care speram sa nu ma departez, am coborat rapid pana in apropierea lacului Vidraru. De acolo ritmul s-a incetinit putin, pentru ca altitudinea crestea si scadea constant. Ajunsi insa la baraj, am facut cateva poze si am plecat mai departe. Pana in Curtea de Arges am ‘zburat’ rapid, si am prins curaj sa luam drumul cel mai lung spre Brasov unde aveam tren la 23:00, si nu spre Pitesti care era mult mai aproape. Dealurile dintre Curtea de Arges si Campulung ne-au incetinit insa destul de mult, si impreuna cu caldura ne-au obosit astfel in Campulung am gasit un maxi-taxi care a vrut sa ne duca cu biciclete cu tot pana in Pitesti, de unde am luat trenul Bucuresti – Pascani – Iasi. Am avut in continuare parte de aventuri cu nasii, pentru Bucuresti-Pitesti am platit cate 4 lei dar am avut loc special pentru bicle, a se vedea in poze. Pentru rapidul Bucuresti – Pascani nu am avut deloc loc si am blocat o usa de iesire din vagon, insa n-am platit nimic. Apoi pana in Pascani nu am platit nimic pentru bicle, insa ne-am mai cumparat bilete o data pentru ca TVA care avea biletele noastre a ramas in Pascani sa cumpere apa, pierzand trenul :D.

Cam asa s-a desfasurat prima mea ascensiune a Transfagaraseanului, care m-a surprins placut desi facusem deja multe pasuri frumoase din apropieri si credeam ca stiu la ce sa ma astept.

From Trans

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.