Iaşi Outdoors

iulie 26, 2010

Lake Tahoe

Traseul din weekendul asta depaseste cu mult pe cele anterioare, nu atat ca distanta, cat mai ales peisaje, organizare si alte cateva. Ideea de a inconjura lacul Tahoe a pornit de la o discutie (deosebit de tehnica :P) cu managerul de la servici. Ca idee, lacul Tahoe se afla la o altitudine de 1,897 m si are o suprafata de 494 kmp, de 14.9 ori mai mare ca suprafata lacului Izvorul Muntelui iar asta in face cel mai mare lac alpin din America de Nord.

Punctul de plecare pe bicicleta a fost localitatea South Lake Tahoe, pana la care am mers 220 mile cu masina unui prieten Vlad, care desi cu experienta aproape zero in pedalat, a plecat cu aceeleasi ganduri de traseu ca si mie.

Toata tura a depasit traseele anterioare din California prin urmatoarele:
* am depasit pentru prima oara strict bariera de 100 km (circuitul lacului e de 115 km)
* pentru prima data pedalatul incepe la o distanta mai mare de unde stau, pana la care am ajuns cu masina
* am iesit pentru cateva ore din statul California, intrand in Nevada
* am scapat complet de rucsac! m-am simtit mult mai bine
* pentru prima oara n-am fost chiar singur
* am avut prima ocazie de a poza o gura de tunel

Am plecat asadar vineri seara, direct de la servici. Pregatisem bagajele, oarecum si bicicletele. Le-am inghesuit in spatele masinii si au incaput. Bucurie mare asta, pentru ca sper ca ne vom mai folosi de posibilitatea asta pentru ocazii viitoare.

From Lake Tahoe

Drumul cu masina nu a fost plictisitor, am oprit sa mancam si sa mai cautam fara succes ceva echipament, apoi zona in care intram in munti e deosebit de frumoasa, pacat ca era deja bezna (am vazut-o doar la intors :P). Cu cateva mile inainte de lac gasim un oarecare loc mai retras de parcare, unde oprim si fara sa mai scoatem bicicletele ne culcam, lasand doar putin scaunele mai aplecate. Am dormit amandoi bine. Dimineata am mers pana la un supermarket de unde am luat cate un sandwitch si ne-am grabit sa plecam.

Profilul anunta un traseu oarecum plat cel putin pentru o zona de munte, cu doar doua catarari mai importante, una dupa 15-20 km de la start si alta aproape de final. Pana la prima am mers rapid lasand-ul pe Vlad in urma din start, dupa cum era planul: sa merg separat intai tot traseul, apoi sa revin dupa el. Si prima catarare am rezolvat-o rapid, ajungand sus cu o viteza medie de 25.8 km/h pentru primii 22.6 km. Tot aici am schimbat drumul, trecand de pe 50 pe 28. Stiam ca voi merge pe 28 o bucata buna iar apoi urma sa trec pe 89 care ma aduce inapoi de unde am plecat. Peisajele sunt din ce in ce mai frumoase, apar stanci si apoi ma apropii mai tare de lac, unde se vad deja plaje amenajate.


gura de tunel


cred ca biciclistul asta a trecut pe langa noi in timp de-abia ne trezeam, ma bucur sa-l depasesc

Nu dupa foarte mult timp, deoarece mergeam mult mai bine decat m-as fi asteptat ajung la jumatatea distantei de parcurs. Asta in doua ore fara 3 minute.

Ratez intersectia la care trebuia sa trec pe 89. Dupa vreun kilometru ma prind si eu ca nu se mai vede lacul, acesta fiind inlocuit de un rau. lac diferit de rau. Ma intorc, deci adaug vreo 2 km in plus fata de traseu.


power bar


varful ultimei catarati

Ajung obosit si in varful ultimului deal adevarat, a carui panta este clar mai mare ca orice de pana acum, totusi ar trebui sa fiu deja obisnuit cu o inclinatie de 11%. Este si momentul cel mai cald al zilei, ma simt oarecum terminat dar dupa ce ma vad sus imi revin. Urmaresc vitezomentru, initial speram pe ultima bucata sa pot trage pentru a ajunge la 30 km/h medie pe tot traseul, acum imi dau seama ca nici la 29 km/h nu voi mai ajunge. Dupa dealul asta urmeaza o alta vale cu un deal mai mic, zona detine clar cel mai frumos peisaj din tot traseul. Se vad cativa munti cu pete de zapada, o limba de lac intra in toata valea, muntii sunt stancosi iar soseaua ce trece prin zona permite admirarea intregii vai. Sunt multi turisti pe langa sosea, multi biciclisti, iar jos in lac, foarte multe barci. Nu sunt cladiri de nici un fel si asta-mi place. Soseaua ajunge spre final intr-o zona in care e inconjurata la stanga de limba de lac ce intra in vale, de lacul mare in fata si in dreapta un alt lac, si asta da senzatia ca la finalul coborarii o sa intru direct in apa. Evident, serpentinele trec printre cele doua lacuri. Urmatoarea distanta pana la intrarea in oras este tot mai populata, dar padurea are un specific aparte, copacii sunt toti sequoia tineri si peisajul inca ma tine entuziasmat.


soseaua pe urmatorul perete al vaii

Singura portiune scurta, care nu-mi place e deja in localitate. Traficul e destul de aglometat si e cald. In cativa kilometri sunt in parcare langa masina. Termin traseul in 4 h si 32 minute, de la 8:30 la 13:02. Avand in vedere ca speram 5 si ma asteptam la 6 ore, asta e incurajator. Viteza medie pe timp de pedalat 28.6 km/h, cu 20 minute pauza din timpul total. O scurta perioada de timp ma simt ametit, imi cumpar o limonada. Imi trece, in 20 minute pedalez iar, tura asta in sensul acelor de ceasornic, tot in jurul lacului Tahoe.

Pe Vlad il intalnesc dupa cel de-al doilea varf al primului deal, din sensul asta. N-as mai fi coborat degeaba, si din mesaje imi zice ca e la 0.1 mile de mine. Ne intalnim la 23 km de destinatie, nu pare atat obosit cat se plange de lipsa de confort. Nici dealurile nu-i mai plac, dupa cum ma asteptam pante de 11% sunt criminale cand esti la inceput, noroc ca a avut cursiera cu 3 foi. De-acum mergem mai incet, oricum sacazusem mult ritmul si la intoarcere, facem mai multe poze. Mai vorbim, trec dealurile si zona cea mai frumoasa si ajungem pe plat la cativa kilometri de destinatie.


pe podium


s-a ajuns putin si la asta

Ultimii kilometrii ii mergem din ce in ce mai incet, si din pacate se cam aduna norii. Ploaie mai serioasa ne-a prins in localitate chiar la 2-3 km de finish, am asteptat sa treaca putin si am continuat prin umezeala. Face si bicicleta asta cunostinta cu apa, pentru prima data. La sfarsit Vlad e cam obosit, insa avand in vedere traseul pe care l-a facut si lipsa experientei, eu o consider o surpriza placuta. 115 km in 8 ore, 1200 m urcare. Pentru mine 164 km cu 1850 urcare.


din masina, la intors


din masina


seara in parcare

Detasat cea mai frumoasa si lunga tura de pana acum, si nu sunt singurul entuziasmat de ea. Felicitari lui Vlad pentru traseu, si la mai mare!
Track GPS
p.s. azi se implinesc fix 3 saptamani de cand am bicicleta si am 731 km la bord 😀

Reclame

iulie 11, 2010

Mount Hamilton

Varful Mount Hamilton are o altitudine de 1329m, fiind cel mai inalt din zona Silicon Valley. Pe el s-a construit in anii 1870-1880 observatorul astronomic Lick, pentru care s-a construit in prealabil si Hamilton Road, un drum la care datorita conditiilor de transport de atunci s-a avut grija ca pantele sa nu fie prea mari, si sa se poata transporta echipamentul necesar observatorului cu cai. Cum nici eu nu am asa multi cai putere, m-am grabit sa ajung pe drumul asta celebru intre biciclistii din zona asta.

Ma trezesc deci sambata pe la 8:45, ceasul fiind pus sa sune mai devreme dar din greseala pentru p.m., mananc ceva in fuga si ma grabesc sa prind trenul de 9:25 pana in San Jose, ca sa scap de vreo 20 km prin civilizatie, ramand doar cu aproximativ 10 km. Prind destul de lejer, iar peste jumatate de ora sunt in San Jose, si pentru prima oara vad aici cladiri ceva mai inalte, si mai multe adunate, asta pentru ca sunt in centru, iar intr-un kilometru maxim scap de peisajul asta. Doua din turnuri sunt sediul Adobe.

From Mt Hamilton


adobe


pe acolo trebuie sa urc

Ce am uitat sa zic e ca am ales pentru urcare un traseu diferit de cel clasic. Clasic se urmareste Hamilton Road dar mie-mi parea mai scurt pe harta sa urc pe Quimby Road, care traverseaza insa mai direct alt lant de munti si apoi coboara mai mult. Problema nu e ca urca, asta-mi doream, insa panta ajunge destul de rapid sa fie prea mare. Depaseste 13%, 16, .. ajunge la 20 in unele curbe stranse. Sunt nevoit sa opresc de multe ori. Din marginea drumului o iau la fuga continuu zeci de veverite, intr-un loc sunt adunate asa multe ca mi se face frica de ele :). De la 600 si ceva m incep sa cobor si dupa putini km intru in Hamilton Road.


cate veverite sunt? 😛


silicon valley


mt Hamilton – putin in dreapta

De aici cobor in continuare putin, si incep sa urc mult mai usor. O tine usor mult timp, prind un biciclist din urma cu greu si raman in trena lui pana cand ma opresc iar pentru o pauza, desi panta nu era prea mare, oboseala se acumulase :P. Eram la 300 metri sub varf si asta a fost singura oprire. Pe urma ajung usor sus, si ma orientez rapid spre punctul turistic.


condor, specie pe cale de disparitie


cand ajung la 3 metri de el isi ia zboru

La observator stau destul de mult sa ascult niste explicatii, un tur gratuit ce are loc la fiecare 15 minute, apoi sa citesc parte din afisele de pe pereti. Intru in vorba cu un biciclist la intrare, apoi ma duc in slapi spre alta cladire din complex unde observ ca nu mai am camera foto. Ma intorc grabit si o gasesc bucuros la biciclistul cu care vorbisem, o uitasem la intrare.


cocalar

Dupa ce-mi dau drumul la vale nu mai opresc decat pentru niste filmulete, sau nici pentru alea :). Partea pe care n-o vazusem din drum la urcare imi place mult, fiind mai deschisa, si-mi aminteste de coborarea de pe pasul Nigra din Italia. Intru bine in oras, in dreptul unei sosele lungi care duce fix la gara, si mai opresc doar la un restaurant vietnamez pentru o experienta culinara :P.

Per total am parcurs cam 85 km, am urcat doar aproximativ 1700 m, si s-a simtit ca a fost mai usor ca weekend-ul trecut. Incep sa ma satur de privelistea secetoasa a dealurilor/muntilor de aici, si caldura cu soare continuu insa pentru un traseu pe saptamana nu e grav si inca mai am 2-3 ture planificate in zone din imprejurimi.
Traseu urcare + coborare

Blog la WordPress.com.