Iaşi Outdoors

mai 5, 2010

Juval si Statistici Finale

Sambata, in ultima zi datorita unor restrictii de timp am facut ultimul traseu de doar cateva ore, trezit oricum de dimineata pentru a ma intoarce pana la ora 11. Se anunta si vreme rea, dar in 25 km stiam ca ajung de la plecarea din Iasi la 1000 in total, asa ca aveam de gand oricum sa merg macar 25. Ca sa vad insa si ceva nou, am ales sa merg pana in localitatea Naturno iar de acolo sa urc pana la castelul Juval, proprietate a alpinistului italian Reinhold Messner, si muzeu pe aceeasi tema.
Am plecat pe la 7 si ceva, in directia in care am fost si prima zi spre pasul Stelvio, dar pentru o distanta mica de „plat”, pe pista de bicicielte, cam 16 km facuti rapid. Am gasit greu intrarea in serpentinele ce urca abrupt pana la castel si chiar am mers cateva zeci de metri si pe autostrada. Am inceput si urcatul, care mi-a luat destul de mult timp si energie, fiind nevoit sa opresc de mai multe ori si de fiecare data revenirea era complicata din cauza spd-urilor. Sus pe langa castel e un fel de ferma si alte cateva case, fix in dreptul castelului fac 25.0 km deci implinesc per total o cifra rotunda, apoi vreau sa intru la muzeu dar mai era de asteptat cam o ora ca acesta sa se deschida asa ca renunt la idee. Ma intorc acasa inainte de ora 11. In total am facut sambata 49 km, iar in toata tura s-au adunat 1024 km (alta cifra rotunda :P).

From Italia 2010 zi 15


serpentinele

Statistici finale
Toata excursia asta a durat 16 zile din care 2-3 le-am petrecut pe drum desi am mers (si) cu avionul, iar 4 zile intregi am fost amanat cu plecarea si am ramas in Otopeni. Din aceste 13 zile ramase doar 9 zile am pedalat, din care 3 zile au fost doar jumatati de zi pe bicicileta, adica am facut traseu doar o dupa-amiaza sau dimineata, deci numarul de zile pline de pedalat ar fi 7.5 zile. In timpul asta am parcurs 1024 km si am urcat 16850 m altitudine, consumand in unele zile si 6-7 mii calorii (recordul a fost de 7,915 dupa estimarile aproximative ale GPS-ului).

Trasee zile

zi traseu distanta urcare
zi 02 brasov – buc 185 km 1500 m
zi 06 merano 2000 32 km 1340 m
zi 07 trafoi 125 km 1580 m
zi 09 vipiteno 168 km 2100 m
zi 10 pordoi 145 km 3300 m
zi 12 dolomiti doi 158 km 2600 m
zi 13 mendola 99 km 2200 m
zi 14 meltina 63 km 1500 m
zi 15 juval 49 km 730 m

Medii

medie distanta urcare
total 1024 km 16850 m
medie 13 zile 79 km 1296 m
medie 7.5 zile 137 km 2247 m

Tabel din garmin connect la care nu se poate da link

From Italia 2010 zi 15

Toate traseele pe care am fost

Concluzii
Cele mai mari impedimente pe care le-am intalnit in totata tura au fost amanarea cu 4 zile a plecarii din tara si faptul ca multe pasuri inalte am aflat prea tarziu ca sunt inchise (deci ma fac vinovat de o prea slaba documentare din start), cel mai rau imi pare de pasul Stelvio, Gavia, Rombo, Gardena si Pennes, aproape toate fiind peste 2200. In rest, desi am avut si alte emotii, a fost o tura deosebita, cum ma asteptam si era si normal sa fie, primul traseu lung in afara tarii. Sper ca de acum sa-mi permit, cum era planul si pentru traseul asta, sa nu merg singur in trasee asa mari, desi n-am avut probleme cu plictiseala din cauza asta, chiar surprinzator m-am simtit oricum destul de entuziasmat si n-am dus lipsa companiei.

Multumiri
Multumesc tuturor care m-au ajutat intr-un fel sau altul sa realizez aceasta frumoasa tura, lui Lucian pentru o parte din echipament, lui Cleo pentru mp3-player dar mai ales si in primul rand rudelor mele din Italia la care am fost cazat in fiecare noapte, in final, care m-au si hranit in aceasta perioada cu consum mare de calorii. De la stanga la dreapta: Mihai (care m-a lasat sa stau in casa lui si mi-a aratat niste ture de baza in zona de care nu stiam: Merano 2000 + Tre Cime di Lavaredo), Francesco (care m-a lasat sa stau in camera lui), Ferisa matusa mea (care mi-a facut mancare muuulta si buna si m-a dus / adus pana in Bolzano cu masina) si Egidiu varul meu (care m-a lasat sa dorm in pat cu el 🙂 ).

From Italia 2010 zi 15

Bonus track
dolomiti
pista Merano

Reclame

mai 1, 2010

Terlano – Meltina

Pentru ieri imi ramasese ca principal obiectiv ce nu reusisem cu o zi inainte, si fiindca am avut timp si de odihna, ca in ultimele zile, am facut Meltina.

Cum ma asteptam pana la Terlano am ajuns rapid pe pista de biciclete, iar de acolo am gasit usor intrarea in soseaua care urca la Meltina, care se vede prin cateva locuri pe versant si arata amenintator, precum si profilul real. Cum nu eram totusi fresh, si panta e destul de abrupta, am behait destul de mult pana sus, facut multe pauze, si am transpirat cred mai mult ca niciodata, imi storceam casca. Sus panta se opreste inainte de intrarea in localitate, se coboara putin, in final ajung si la intrarea in Meltina.

From Italia 2010 zi 14


Terlano


Terlano mai mic

De acolo pana la Avelengo de unde urma sa cobor pe unde am urcat la Merano 2000, traseul urca si coboara continuu trecand prin mai multe vai, localitati mici si risipite, e frumos dar fiecare panta mai abrupta ma chiuie tot mai mult. Imi gasesc cu greu apa intr-un paraias pana la care escaladez cu spd-urile :). In final ajung si in Avelengo si dupa inca un tunel dau in intersectia cunoscuta, de la care cobor pana la intrarea in Merano cu o viteza medie de 51 km/h dar fara sa mai depasesc 65.

Scurt, nici 5 ore si 63 kilometri si 1500 metri urcati dar totusi dar foarte obositor pe urcari, penultimul traseu.

aprilie 30, 2010

Palade si Mendola

Fiind in ultimele zile de trasee imi aleg zone tot mai aproape de Merano si trasee din ce in ce mai scurte. Fie datorita pantelor mai abrupte pe care le-am incercat fie a oboselii acumulate ma simt tot mai prost pe catarari si nu numai. Uneori cand ma uit pe harti sau la bicicleta imi vine tot sa pedalez ca sa folosesc la maxim putinul timp ramas, trasee nefacute sunt inca mult, dar sunt si momente in care ma simt satul complet de trasee, si mai ales pante.

Ieri am vrut sa fac Merano – Bolzano dus intors nu prin vale si plat ci prin cele doua lanturi muntoase ce sunt de-a lungul vaii. La dus prin pasul Palade si Mendola, lantul din partea sudica, pe cea nordica nu avea sens sa urc, urcarea spre Merano 2000 fiind deja facuta in prima zi. Plec tarziu pe la 10 jumate, deja ma orientez usor spre iesirea in directia buna, si dupa cativa kilometri incep urcarea pasului Palade care are o panta medie lejera dar o lungime mare de 17 km.

From Italia zi 13

De sus se coboara destul de abrupt cateva sute de metri altitudine pana in localitatea Fondo, de unde incepe urcarea pe partea mult mai usoara a pasului Mendola. Nu e lung, nici abrupt, si ajung cu energie sus unde mananc si iau apa. Dupa cum vazusem pe harti in apropierea pasului pot face dreapta pentru a urca la Penegal, un punc de obsrevatie. Dupa cum imi imaginam, desi drumul e asfaltat panta e foarte abrupta, ma chinui si cu greu si multe pauze ajung sus unde ma odihnesc mai mult timp. De acolo cobor rapid inapoi in pas, apoi pana spre Bolzano prin frumoasele serpentine ce sunt de partea asta a Mendolei. Aici cred ca am vazut cei mai mult ciclisti, cateva zeci cu cursiere care urcau, cei mai multi separat.


abrupt spre Penegal


Bolzano


serpentine de partea cealalta a Mendolei


serpentinele care le vedeam de sus

Trec coborand prin mai multe localitati, si ajung in destinatia Terlano de unde aveam doua posibilitati, sa urc si Meltina, sau sa ma intorc in Bolzano pe 18 km de pista pe plat. Aleg a varianta a doua desi mai era destul timp de lumina, dar eram prea obosit. Meltina e o catarare destul de abrupta si cred ca am facut mai bine asa. Restul zilei m-am odihnit. Nu am reusit sa fac deci decat jumate practic din ce-mi propusesem.

Statisticile deja arata clar o scadere a lungimii traselor (momentan la 99 km), si asa va fi si in continuare.

Dolomiti tur doi

Dupa inca o zi pauza, pe 28 aprilie (ziua 12 de cand am plecat acasa) a fost un traseu deosebit iarasi in Dolomiti. Pana acum am mai facut alte doua trasee, deci sunt in urma cu postatul. Pentru ieri initial aveam planuri mai mici dar dupa ce am auzit de Tre Cime di Lavaredo si alte puncte interesante in zona n-am putut sa nu planific asa: Dobbiaco – Misurina – Tre Cime di Lavaredo – Cortina d’Ampezzo – Val Badia – Chiusa, pe traseu asta fiind doua pasuri de 1800 aprox si cam 3-4 de peste 2000. Am plecat dimineata cu primul tren, dar nu eram foarte obosit ci entuziasmat de traseu ce urma. Cam 3 ore pe tren, de la 6 la 9 dimineata, unde am mai intalnit un ciclist care din San Candido vrea sa mearga 600 km pana in Viena in 3 zile, fiind la varsta a doua si cu bagaje pe bicicleta, deci destul de mult. Cand cobor in sfarsit din tren ma pocneste frigul, imi pun rapid colantii lungi de la Lucian la loc si incep sa pedalez. Dobbiaco pare orientat spre turism, sunt doar hoteluri din ce am vazut si e frumos. Ma pierd iar pe pista ciclabila si ma intorc la sosea de unde incep sa urc lin dar din start. E frumos, dimineta, roua se evapora la razele soarelui, apar lacuri etc.

From Italia 2010 zi 12


roua

Inainte de Misurina incep sa urc mai brusc, intrec un ciclist cu foarte multe bagaje care mergea incet, ajung la intersecta care duce spre refugiul Auronzo pana unde e asfaltat, o ocolire de la traseu dar care era in plan asa ca incep urc acolo. Dupa cum se vede profilul prima parte e foarte abrupta, ma chinui si cu pauze reusesc cumva sa merg. Nu se impune insa in general cu raportul meu asa ceva. Ajung pe portiunea de plat, acolo e si mai frumos, un lac inghetat, apoi incep urcarea cea serioasa dar in cativa zeci de metrii apare zapada pe toata soseaua. Erau ceva marcaje gen inchis dinainte dar asta a fost singurul pe care l-am asculat, spre deosebire de altii .. a se vedea in poze.


unii sar gardu

Cobor rapid in Misurina, trec pe la un magazin, de acolo se mai coboara putin si apoi incepe urcarea spre primul pas, Tre Croci 1805 pe care il urc in ritm bun si fara sa apara oboseala. Cobor apoi printr-un peisaj fain spre Cortina d’Ampezzo o statiune celebra. Nici nu ies bine din localitate si incep sa urc, ruperea setului, pasul Falzarego si concomitent Valparola, din directia asta pasurile sunt in continuare. Ma simt deja obosit si sunt nevoit sa opresc. Mai fac poze, mai observ alti ciclisti care coboara, etc. Sus e ca un fel de mini-statiune in jurul unei intersectii. In dreapta la inca 100 altitudine de urcat e Valparola, pana acolo mai opresc insa sa pozez doua marmote care stateau la soare si care cand ma vad imi dau niste ciocolata. Sus iar opresc, apoi dupa putin coborat iar pauza, nu ma pot abtine de la facut fotografii. Acolo si manac ceva, dupa care cobor in Val Badia rapid, pe coborat mai sperii niste marmote.

Aici urc cale de cateva localitati in valea principala dupa care in Corvara fac dreapta pentru pasul Gardena care avea sa fie ultima urcare pana in destinatia finala Chiusa, de unde aveam plan sa iau trenul. Ma gandisem insa tot drumul ca daca am timp si energie la coborat din pasul asta sa mai urc si pe Sella, cel mai inalt pas din Dolomiti daca nu gresesc, care e insa doar cu un metru mai inalt ca Prodoi-ul care-l facusem cu doua zile inainte. Socoteala de acasa insa, nu se potriveste, si dupa cum deja trebuia sa ma obosinuiesc pasul Gardena e inchis. Ma mir pentru ca nu e atat de inalt, dar presupun ca celor din regiune le ajung cate pasuri sunt in apropiere oricum :). Gandesc rapid cum sa fac, am mai multe variante dintre care aleg sa fac totusi inca un pas mai mic, Campolongo 1875. Surprinzator in ce fel se schimba ritmul si nivelul de confort psihologic la care esti cand stii ca nu mai ai atat de mult de mers, iar eu fac pasul in ritm foarte bun. De acolo pana in Brunico sunt cam 40 km de vale continua asa ca pe distanta asta chiar fac o medie de peste 40 km/h cu putin. Spre sfarsit trec prin cateva tuneluri lungi, adun in spatele meu mai multe autobuze care nu ma puteau intrece asa ca ii dau prin tunel unele bucati cu 50-60 km/h.

Cand ajung la soseaua mare ma gandesc sa pedalez pana la cealalta vale pe care coborasem din Giovo, unde vream sa opresc in prima localitate in care sa iau tren, in schim n-am nimerit si am mers cam mult, pana in Bressanone, pe unde mai trecusem cu cateva zile inainte. Dar fiind tot vale, nu mi-a parut rau, am mers lejer. In final de acolo am luat trenul, destinatia asta a fost foarte aproape de cea din planul initial insa traseul diferit complet in a doua jumatate.

Traseul a fost in final de 158 km si de urcat 2600 m.

aprilie 27, 2010

Bolzano – Pordoi

A venit ieri si randul Dolomitilor, ma gandeam ca va fi o tura ceva mai lejera ca sa nu ma rup, insa a iesit mult mai tare decat ma asteptam. Distanta a fost subtiata de drumul Merano – Bolzano, la dus am plecat cu masina pana in Bolzano. De acolo iar am gasit iesirea destul de greu, am trecut pe la centru de informatii pentru turisti, astia mi-au zis ca Gavia e inchis si asta imi strica oarecum si ultimele planuri mai marete care mi-au ramas dar sunt in continuare mai multe de facut decat timp.

From Italia 2010 zi 10

Plecat in sfarsit din Bolzano incep direct sa urc, intr-un fel de chei si tuneluri destul de lungi, ies intr-o vale ingusta in care tot urcam de acum mai lejer. Ajung in Nova Levante, de unde-mi cumpar o harta mai mare special cu Dolomitii, apoi lacul Carezza si putin mai sus localitatea aferenta. Pe aici imi dau seama ca daca vreau sa revin in Bolzano la 17:00 sa ma intorc cu masina de acolo, trebuie sa cresc considerabil ritmul care pana acum il stricasem cu prea multe pauze. Incep sa pedalez tot mai puterinc iar pauzele erau acum doar pentru poze si baut apa. Ajung bine in pasul Costalunga la 1752 m, de unde urma sa cobor intr-o vale mai mare in fundul careia se afla destinatia mea finala (acum finala, ca am vazut ca nu mai era timp), pasul Pordoi 2239 m. Deci cat urma sa cobor acum de la 1752 aveam de urcat apoi de doua ori, pe Pordoi si aici la intoarcere, alte variante de intors nu prea erau plauzibile. Cobor relativ putin, cam pana la 1300 apoi incep sa merg pe prima portiune de plat spre pas.

Ajung in Canzei, localitatea de unde incepe pasul. Nu prea era soare, era pustiu si zapada topita de langa drum era murdara, astea au dat un aspect urat la tot pasul. Pe la sfarsit am ajuns si foarte obosit, aproape de final am facut cateva pauze pentru prima oara din motivul „nu mai pot”. Sus cumpar niste vederi, o ciocolata, mananc putin. Ma asteptam sa mi se faca mai frig oricum ma imbrac pentru coborat si ii dau rapid la vale. Pe aici incep primii stropi de ploaie.

In Canzei deja ploa bine, norii insa nu se aratau chiar atat de amenintatori, imi pun colantii lungi astept sa se opreasca dar nu merge, asa ca plec pe ploaie. Se opreste ploaia, iar incepe, iar sta. Schimbarile astea ma fac psihologic, sunt cand bucuros, cand speriat. Fac pasul Costalunga in sensul opus, cei 400 metrii care ii coborasem, e lejer. Sus ma simt bine, ultima portiune e plata, apare chiar soarele. Ajuns la 16:30 sus, pana la Bolzano sunt 35 km de vale dar renunt la ideea de a ma intoarce cu masina pentru ca sa vin pe alta varianta sa mai fac si pasul Nigra, pana la care e plat iar dupa coboratul spre Bolzano. Nu mai am timp limita si de acum imi schimb iar ritmul, fac multe pauze, poze etc.

Coboratul spre Bolzano prin zona asta mai putin circulata e diferit fata de ce vazusem pana acum, are un aspect mai rural, iar ultima parte care ajunge in autostrada e destul de abrupta. Spre Bolzano ajung coborand din sud, si apare vant puternic din fata, ceea ce ma bucura stiind ca urma sa schimb radical directia spre Merano. Norii insa nu prea ma incurajeaza, asa ca dupa ce aflu ca in Merano deja ploua bine, ma duc la gara si iau un tren. Ma costa aproximativ 7 euro, pe o distanta de 30 km jumate eu jumate pentru bicicleta, ceea ce mi se pare rezonabil. Pe tren incepe sa ploua puternic, dar apoi se opreste. Ma gandesc ce sanse as fi avut sa ocolesc ploaia daca veneam pe bicicleta.


asa nu, pica!


asa da (sau invers?)

Desi doar 145 km in destul de mult timp, tura asta detine recordul pana acum la cata altitudine am urcat, si anume 3300 metrii in total care s-au simtit, mi s-a parut mult mai obositor ca tura de o zi inainte desi aia a fost de aproape 170 km, dar doar 2300 metri urcat. Cred ca recordul asta de urcat altidutine intr-o singura zi s-ar putea sa fie global, ma gandesc ca doar in ziua 2 din tura Suceava – Bacau e posibil sa fi urcat mai mult totusi nu cred.
Surprinzator la tura asta a fost si multitudinea de stari prin care am trecut, de la mers lejer la mentinut ritm bun, oboseala mare, poloaie apoi soare, imi revin neasteptat vreau sa pedalez si mai mult apoi nu pot tot din cauza vremii.

Track GPS

« Newer PostsOlder Posts »

Blog la WordPress.com.