Iaşi Outdoors

februarie 22, 2009

Out of time ..

Filed under: 4A, 4B, catarare gheata, ceata, iarna, munte, poze, toamna, trekking, viscol — Etichete:, , , — Mihai Diac @ 9:31 pm

Din fericire, imi lipseste doar timpul pt a consemna iesirile :). Munca multa, care imi place (cel putin pe moment), dar si iesiri multe weekenduri, probabil 7-8 de la postul cu acel minunat traseu, lacrima. Rarau&Ceahlau, Ceahlau, catarare in Cheile Bicazului, Ceahlau din nou, cocotz pe gheata in Bicajel, si Calimani de iarna, pustii si salbatici. Cateva poze acolo unde am avut, in ordine invers cronologica:

2009.02.05 Calimani de iarna
2009.01.17 La gheata pe Bicajel
2008.12.22 Ceahlau iarna
2008.11 Ultimul cocotz 2008 Suhard
2008.11.01 Ceahlau din izvorul muntelui
Reclame

august 24, 2008

Noapte de august in Suhard

Traseu: Diedrul Cuiburilor de Soimi 4B, (7/7+), 4lc

O iesire in chei de weekend, care pana la un punct nu se remarca decat prin faptul ca era dupa prima mea saptamana de lucru dupa vreo 5 luni de vacanta 🙂 si ca pt intaia oara nu mergeam cu o masina ci cu maxi-taxi (24lei din Iasi Pana in Bicaz, pleaca dimineata la 10:40). In Bicaz am incropit rapid o placa cu „CHEI” scris mare si am avut noroc si de autostop, doar pana la cariera insa (voia 40lei in loc de 15 ca sa ne duca pana la lac). Atata paguba, am vazut cheile la picior, in special ca Bernard (finutul meu) era pt prima data. Ne-am mai intalnit cu lume cunoascuta, am mai inhalat aroma de gratar. Partea proasta a fost ca nu am mai avut timp de ce ne-am propus, Diedrul Cuibilor de Soimi, si am tras la Raza Soarelui la escalada. Aici am repetat ceva trasee mai vechi, Ioana (6) si Sarpele (6+), usoare, frumoase (in special Sarpele, care cere oleaca de forta si mia imi place :-„) si numai bune pt incalzire.

Cand am terminat cu escalada, inainte sa pornim spre Suhard, i-am sunat pe baietii cu biclele (din Iasi mai plecase o trupa, de pe la 5am, calare pe biciclete). Erau la capatul opus al cheilor, asa ca i-am asteptat sa urcam impreuna, in special ca nu stiau sa ajunga si ar fi tb sa ma intorc dupa ei (se urca pe triunghi albastru pana la baza peretelui). Am urcat la lumina frontalelor pana in dreptul traseului, unde am gasit locurile de cort. Dupa ce am pus corturile am mancat cu pofta, nici unul dintre noi nu facuse altceva decat sa rontaiasca in timpul zilei si efortul fusese sustinut.

Era atat de placut, ca o parte ne-am hotarat sa dormim afara. Am pus folia pe care de obicei o intindem sub cort si izoprene deasupra. Cerul minunat, stele cazatoare, in fanul mare cimbrisor si busuioc salbatic. Am dormit ca un bebe, cu o singura trezire cand a rasarit luna, mare si luminoasa.

Dimineata la 8:30 am mancat, iar baietii cu bicicletele au pornit-o spre sosea. A picurat in reprize asa ca am amanat intrarea in traseu, timp in care am strans corturile si toate bagajele, pe care apoi le-am urcat la baza traseului.

Diedrul apare ca 4 lungimi de coarda in topouri dar se poate face din 3(x50m) relaxat. Prima lungime noi am injumatatit-o totusi, regrupand la bradutul care se vede si in poza, pentru ca dupa inceputul usurel pe pata rosie este primul pas al traseului si am vrut sa nu fiu jenat de coarda (am mers cap tot traseul). Pata rosie imi iesise la liber ca secund in primavara, dar psihic nu am fost destul de pregatit ca si cap si acum am tras de doua bucle. Urmeaza un diedru larg cu multe sparturi, fara probleme, si se regrupeaza chiar inainte de punctul cheie din traseu, diedrul spalat care pb ca-i da gradul de 7+. De aici se poate lungi pana sus, unde am regupat la bolovanul cu piton chiar de la iesire.

Ne-am intors pe poteca (triunghi albastru), reunit cu Bernard care ramasese jos, pus rucsacii in spate si coborat la sosea unde ne-a luat un nene cu 20lei pana in Bicaz, de unde la 16:00 pleca maxi-taxi spre Iasi. Soferul la microbuz mai mai sa nu ne ia, ca are rezervate 10 locuri din Piatra, dar pana la urma am ajuns ok acasa. Pe drum s-a pornit si ploaia.

Concluzii

* traseul este f f frumos, extrem de bine asigurat (spituri, regrupari cu lant), cu linie clara, nu extrem dedificil sau solicitant. Asa cum il si stiam din primavara.

* dormitul sub cerul liber, pe munte, in special in noptile calde si senine din august, este un lucru care merita facut in fiecare viata de om

* desi nu am reusit sa ne facem planul (Diedrul sambata, Gentiana duminica), iesirea a meritat cu varf si indesat, in special datorita punctelor anterioare

* in chei se ajunge greu si scump fara masina (dar tot merita 😉 ). din fericire, nu va mai fi cazul pt mult timp

Mentiune: poza e imprumutata de la Vlad, unde se mai poate citi si o alta descriere a traseului (printre altele)

iunie 24, 2008

Cheile Bicazului – Traseul Alveolelor (4B, 5+ A0 (7+), 4LC)

Filed under: 4B, artificial, catarare, clasice, video — Etichete:, , , , , — Mihai Diac @ 4:32 pm

­­­­­

Dupa o noapte de munca si o dimineata cu treburi pe la facultate, sambata pe la pranz am uitat de toata oboseala cand a venit intrebarea ­Ioanei, daca ma bag la o iesire in Chei. Echipa completa: Catalin, Ioa­na (la primele miscari dupa 2 luni de refacere), Vlad V si Emil, in nici 3 ore ajungeam la intrarea in parcul national, si ne oprim chi­ar dupa indicator, unde spre dreapta se urca 100m pe poteca la cabana lui Ticu Lacatusu din Sugau. Pentru cat mai ramasese din zi, facem escalada pe traseele batute pe peretele din spatele cabanei, bucurandu-ne de peisajul de vis. Traseele, desi nu f multe ca numar, sunt de toate dificultatile.

­­­

Punem apoi corturile, (cu acordul lui Nea’ Dorel care se ingrijeste si de cabana – cabana privata, nu e deschisa turistilor), si cateva ceasuri ne lungim la vorba, tragand si de berile luate din Bicaz. Nu foarte mult, vrem sa intram devreme in traseu a doua zi.

Dimineata, dupa ce mancam cate ceva, lasam corturile si coboram la masina cu echipamentul de catarat si rucsacii. Strabatem cheile, si de partea cealalta tragem in parcarea din fata  Cabanei Raza Soarelui (in renovare). Ioana si Emil raman la plimbare, fotografiat si alergare, Catalin cu Vlad si cu mine pornim spre peretele din spatele cabanei (schita traeului e doar orientativa, asa se vede el de la raza soarelui)­

­

O taiem prin padurice , pana ajungem la baza peretelui unde se continua pe o carare aproximativa, la stanga, pe brane inierbate.­

­

In special vineri dar si sambata a plouat in timpul noptii, si deja se vede ca peretele este pe alocuri ud. Ajungem la baza traseului unde ne echipam (numele traseului este trecut cu rosu la baza)

­

Catalin porneste cap, eu si Vlad secunzi, fiecare pe cate o semicoarda.

L1

Se inceput relativ usor, dupa vreo 15 m se intra intr-o bavareza in care, ud fiind, si eu si Vlad am tras de o bucla, apoi se urca fara probleme pana in regrupare.­

­

L2

Urmatoare lungime este mai taruta, dupa vreo 7 m lejeri se intra intr-o bavareza intoarsa (o burta care vine peste peretele vertical), dupa 10-15m de bavareza peretele devine f sarac in prize si urmeaza un pas tarut dupa ajungandu-se in regruparea, din nou destul de buna.

Vlad porneste primul, dar acolo unde trebuia intrat in bavareza, trecand peste o alta burta de stanca, se descurajeaza (fisura era si f uda) si, dupa cateva incercari hotaraste sa se intoarca. Descatara pana la mine, tragem semicoarda lui si o intindem pana jos. Cei 50m ajung numai bine, face rapelul, eu trag semicoarda inapoi, o filez si o pun in rucsac. Pornesc f motivat, in special ca intoarcerea ar pune ceva probleme pentru Catalin (care pana acum mersese f bine, in ciuda umezelii, doar la intrarea in bavareza ajutandu-se cu o bucla). Trag si eu de bucla respectiva, si trec cu bine, ma pun in zelb sa ma odihnesc putin, apoi la pasul tare iar ma ajut cu bucle, dar ajung ok la Catalin, bucuros si montat pt ce urmeaza­. Portiunea e asigurata f bine, pitoane dese si in punctul de dificultate maxima este si un spit, deci „se face”.­

­

L3

Dupa inca 6-7 m de pragulete, se ajunge la o bavareza si mai clara, cu picioarele mai la aderenta, si care spre final devine prea ingusta, dar cu o ranga mare la stanga se transeaza. Lui Catalni ii iese curat, eu iar trag de bucla, dar ma consolez ca in regim de mansa asa ceva faceam fara mari probleme (btw, traseul Sarpelui tot din peretele postei e un f bun exercitiu pt pasajul asta).

­

L4

Lungimea asta e cea ma dificila (la liber), porneste in diagonala spre dreapta, pe o fata curata, in care vreo 3-4m singura priza calumea, din pct meu de vedere, e o alveola in care incap asa, cam prima falanga de la doua degete .. Nu-i bai, Cataln imi explica la fata locului cum se folosesc scaritele, dupa care urca pana sus si dispare pe platou. Inainte sa nu ne mai auzim imi striga insa sa ma grabesc, ca lui i s-a facut foame :)). Nestiind ce urmeaza, pornesc oleaca nehotarat dar dupa ce m-am pus in prima scarita am dat shutdown complet la orice emotie, si totul se rezuma la pasii logici (cred ca si spuneam cu voce tare ce fac :)) ). A mers excelent, f repede, dupa iesirea din pasaj mai sunt inca vreo 15m tare frumosi asa, in special ca vin ca o relaxare dupa bucatica mai tensionata, ii fac si pe astia in viteza si ajung sus gafaind dar fericit.­

­

Catalin relaxat la final­

­

Mancam cate ceva, ­admiram peisajul, apoi o luam pe platou la dreapta (e si marcata retragerea cu linie alba). Cata tot incearca sa prinda niste fluturi in cadru, dar pana la urma se multumeste cu un gandacel mai putin pudic.
­
­

La raza soarelui ne intregim echipa, mai stam la vorba putin in fanul proaspat cosit cu Irina, si ea la cocotz cu restul trupei din Iasi, si apoi ne intoarcem in Sugau sa recuperam corturile, de acum pe deplin uscate si numai bune de strans.

­

­De aici, in masina, o oprire la benzinarie pt ceva bere si „alte” lichide rehidratante ;)). Pana la Iasi, drum intins si muzica buna.

Concluzii:

– traseul e f bine asigurat, regruparile cu spituri, ca si pasajele cele mai dificile

– pitoanele sunt suficient de dese ca sa permita trecerea si unui secund mai putin experimentat

– mie mi-a parut un traseu solicitant fata de alt 4B, Diedrul Cuiburilor de Soimi (rt restant), are mai multi pasi dificili

– daca a plouat recent, sanse bune sa gasesti ude in special primele doua lungimi

– traseul este batut de soare si de vant cea mai mare parte a zilei

– chiar si cu doua semicorzi/corzi de 50, nu se poate face rapel decat din prima lungime

– Cata spunea ca a treia lungime poate fi dusa pana sus

– durata totala a fost de 5h, din care cam 1 a fost cu manevre cand a coborat vlad. oricum, Catalin zicea ca l-a facut si in 2 deci conteaza mult echipa­

Spor la catarat si carari cu soare !­

Blog la WordPress.com.