Iaşi Outdoors

August 19, 2012

Mount Rainier

Planificat relativ din scurt, si pentru o ocazie speciala, Mount Rainer s-a incardat perfect cu o schimbare de peisaj; fiind mult mai in nord si la altitudine este inzapezit incepand de la 1600m, astfel era clar ca o sa folosim iar echipamentul de iarna, si ce mai era nevoie. Ocazia speciala era vizita lui Mihai prin zona cu munca, insa weekendul liber ne permitea din Seattle sa mergem pana unde se incepe urcarea, localitatea sau mai bine zis statiunea Paradise. Pentru mine o zi in plus de concediu, si inca jumatate neplanificata la intors au extins putin vizita; si am si lucrat 2 zile din saptamana ce urma din office-ul din Seattle, iar noaptea am stat la TVA in apartament. Vineri am ajuns de dimineata cu avionul in Seattle si m-am dus direct la inchiriat masina, totul era planificat si verificat. Am mers cu ea singur toata ziua inainte si inapoi pana in Paradise, unde am luat permisul de urcat, destul de scump 43$ mai ales dupa ce conduci o zi intreaga pentru el. Intors tarziu si foarte obosit in Seattle, ma intalnesc intai cu TVA si apoi cu Mihai si un coleg de-al lui, Andrei; cu care urma sa mergem prin parc.
Cum pentru varf era nevoie sa plecam cel tarziu pe la 4 dimineata si noi acum ajungem in camping inapoi de-abia pe la 1 noaptea, nu prea mai mergea sa facem urcarea sambata. Ramane ca sambata sa ne plimbam lejer prin parc prin apropiere de masina, toti 4, iar duminica desi ultima zi fara munca sa facem varful, eu si Mihai. Sambata am dormit mai mult si ne-am plimbat pe jos pe unde nu era nici zapada si nici frig sau alte probleme.


ma revad cu Mihai in Seattle


la camping


Rainer pe fundal


Mount Adams (cred)


si Rainer, sigur

Duminica reusim sa plecam cat de devreme speram, avem putin de condus dar la 3:45 o luam la picior cu toate pregatite. Si Vlad si Andrei urmau sa urce pana la primul refugiu dar plecand mult mai tarziu. Noi reusim sa trecem de refugiu, sa urcam in continuare printre o gramada de alpinisti destul de echipati (majoritatea grupurilor mergeau asigurati). Noi stateam ceva mai prost cu echiparea: Mihai isi uitase suprapantalonii acasa, asa ca a urcat in blugi, iar eu pierdusem pe undeva ochelarii. Dupa experienta din Maroc in care a 2-a zi nu puteam sa ma uit la nimic luminos (mersesem pe zapada fara ochelarii), asta imi dadea ceva emotii. Am mers cu ochii semi-deschisi si nu a fost chiar atat de grav. Vreo doua zile de vazut prin ceata pe urma din care cel mai grav lucru a fost ca nu am putut conduce deloc la intors. Pe munte am urcat bine, fiind fara bagaj prea mare si am ajuns pe la 1-2 ziua pe craterul de pe varf, unde am hotarat sa ne intoarcem. Undeva la 4320m am ajuns si mai era vreo jumatate de ora pana la 4392m cat are exact varful, dar eram oricum intarziati. Ultimul grup care facuse varful il intalnisem cu ore bune inainte sa ajunge noi sus, coborand. Eram ultimii. Am facut poze si ne-am intors. La vale a fost bine si mai frumos prima parte, mai jos de refugiu insa ceata si norii au aparut si era ceva mai greu sa ne orientam, mai ales ca nu era propriu-zis o carare ci multe urme pe zapada. In final am ajuns, ne-am intalnit si cu baietii care au fost si ei pana la refugiu, si cu greu ne-am intors acasa si am intrat direct intr-o zi de munca, dupa cateva ore de somn si un dus.
Am urcat duminica de la 1600m la 4320m in total 2720m si i-am si coborat in 15 ore total. Cred ca niciodata nu am mai urcat atat de mult intr-o singura zi fara bicicleta.


Mihai urcand, putin inainte de rasarit


eu la refugiu (Muir Camp)


Mount Rainier are cel mai mare complex de ghetari din USA in afara Alaska, destul de explicabil asta


Ingraham Flats, ultima ‘tabara’ inainte de varf


odihnindu-ma inainte de ultimul abrupt


Mount Adams


pe varf


Little Tahoma Peak


o vulpe pe drumul de intors

Cam asta a fost, un weekend cu adevarat deosebit din doua motive, intalnirea cu Mihai si un munte mare, serios, cu zapada si crevase si ce e mai interesant, al 2-lea ca altitudine pentru mine si primul pentru Mihai. Ne-au iesit foarte bine toate chiar asa din scurt cum a fost nevoie sa le planificam. Urmatorul weekend cand Mihai era inca in state a venit in San Francisco la mine si am facut impreuna un maraton; cel mai popular din zona. Despre asta insa altadata.

4 comentarii »

  1. Sa ne mai iasa din astea. Nu pot sa-mi imaginez cum am fi scos mai bine cele doua weekenduri impreuna🙂

    Comentariu de mihai — August 19, 2012 @ 4:07 pm

  2. Clar .. nici eu.

    Comentariu de pauldiac — August 19, 2012 @ 4:13 pm

  3. […] si nici sa ma relaxez, pentru ca ma duc pana in Seattle unde ma intalnesc cu Mihai. Acolo facem Rainer fortat intr-un weekend, dupa care weekendul viitor vine el aici, exact cand e maratonul; si […]

    Pingback de Vara 2012 « Iaşi Outdoors — Noiembrie 12, 2012 @ 8:52 am

  4. […] pe imaginile din satelit Google Earth si mi-a atras atentia. Un adevarat stratovolcan, asemanator Rainer, insa unul din cei mai din sud din marele lor lant, cu o altitudine mare : 4322m. Era noiembrie […]

    Pingback de Shasta 4322m, Crater Lake si Lassen | Iaşi Outdoors — Iulie 24, 2013 @ 10:54 am


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: