Iaşi Outdoors

Februarie 1, 2010

Grossglokner-top of Austria -2008

Filed under: iasioutdoors, locatie, munte, soare, trekking, Uncategorized, vara — Etichete:, — lucianrosu @ 10:37 pm

28 iulie 2008. Ma aflu in gara din Munchen, cu rucsacul in spate. O zi si-o noapte de asteptat.Pentru unii ar fi o agonie, o vesnicie, pentru mine a fost o placere. Inchid rucsacul si pornesc pe strazile Munchenului, fara sa stiu unde ajung. O zi intreaga am mers fara sa stiu incotro, dar am reusit sa vad MarienPlatz, Rathaus, Peterskirche (biserica Sf. Petru), adevarate bijuterii de arta.

Totuşi catedrala Frauenkirche este cea mai faimoasă biserică din centrul oraşului, prin spectaculoasa sa arhitectură medievală (sec. XV).

Asa trece o zi intrega, fara sa ma plictisesc. Mai am de si o noapte. Ce ar fi sa vad totul si noaptea. Night tourism ar zice cineva. Cladirile sunt luminate frumos, estetic. Totusi cealalta jumatate de noapte o petrec in gara din Munchen, motaind cu capul pe rucsac. Nu ar fi prima oara cand dorm in gari (visele necesita sacrificii), ma simt bine, in siguranta, printre atatia hoti, negri, sau oameni cu fete dubioase. Sunt de-al lor pana la urma!

A doua zi diminea in sfarsit ma intalnesc cu cel care urma sa imi fie coleg de cort in expeditiile ce le-am realizat impreuna,dar mai ales prieten. Ady, un pasionat de geografie si fotografie, careia ii datorez primii pasi in alpinism si fotografie. Impreuna cu familia lui am mers pana-n Parcul National Hohe Taure. Cel mai frumos parc national din Austria, cu o sosea alpina ce e considerate cea mai frumoasa din Europa.

Mergem cu masina pana la capatul drumului, in cabana Frantz Joseph’s Hohe. E intradevar o splendoare. Era prima oara cand vad munti inzapeziti asa de aproape, prima oara cand am carat in rucsac o coarda de 50 m , nestiind exact la ce imi va folosi. Ne luam la revedere de la lume si spre seara suntem in mijlocul parcului national, in pustietate. Gasim un loc mai ferit sa punem corturile, dar surpriza…toate locurile sunt ocupate….de marmote si flori de colt si ibesci. Atatia pe m2, nu ne vedea sa credem. E uimitor sa te simti asa de aproape de natura, de sute de marmote si flori de colt.


Seara adormim linistiti, cu gandul departe, acolo sus, dar ploaia ne mai amuteste din avant.Dimineata ne trezim devreme, strangem cortul si pornim spre ghetar. Pasterze (8,4 km) e cel mai lung ghetar din Austria si Alpii Estici. E prima oara cand vad un ghetar, o crevasa si va si prima oara cand pasesc pe asa monument al naturii. Echipati corespunzator (chiar mai mult), infingem cu sete coltarul in gheata veche de mii de ani. Pasim cu incredere,cu incredere unul in celalalt, dar si incredere in fortele noastre!

Nici nu stiam ce ne asteapta mai departe. Urmam pe o poteca invisibila, un grohotis urat, urmat de o traversare a unui ghetar secundar, cu o panta foarte abrupta. Coltarii sunt de folos, dar gleznele se resimt, iar fiecare 5 pasi sunt urmati de o oprire. Parca dureaza o vesnicie, pe deasupra mai suntem atacati si de caderi de pietre care ne sperie si ne face sa grabim pasul. O trecere destul de periculoasa pentru niste novici in arta alpinismului. Urmeaza o urcare abrupta, dar mai usor din pct de vedere tehnic. Greul de abia acum incepe, mai ales ca aerul e din ce in ce mai rarefiat, iar aclimatizarea nu este punctul nostru forte. Urcam mai mult impinsi de dorinta, motivatie, curiozitate. Dar fiecare pas necesita un efort dublu, mai ales pentru Ady, ce venea direct din Olanda (altitudinea e cu minus acolo). Dupa un efort indelungat ajungem la cabana. Tragem un zambet si’o poza si inauntru sa sorbim un ceai caldut!

Nu zabovim mult, cautam un loc de pus cortul, o lopata si culcusul e gata. Prima oara cand dormim la cort pe zapada…si suntem la 3454 m. E un nou record pentru mine, dar nu-mi sta gandul la asta…ci mai degraba la portia dubla de supa ce o avem promisa pentru un asa efort.

Se lasa seara si ne intrebam oare ce fac prietenii nostri ce trebuia sa ii intalnim in aceasta seara. Numai ce adormim ca suntem treziti de glasul lui Tibi, vesel si binedispus, cu camera foto tot timpul in mana. Ii cunoastem si pe restul din echipa, Andrei, Ileana, Gabila, Stefan, Geo. Sunt binedispusi dar obositi. Nu dureaza mult si se aud sforaituri din toate cele 3 corturi.

Dimineata suntem treziti de cei ce urca deja pe vf. Suntem lenesi, e abia 9 dar avem tot timpul din lume, mai ales ca cerul e acoperit, si fara soare unde mai e distractia. Totusi ne mobilizam, auzind ca se apropie o fereastra de cateva ore de soare si senin.


Toata echipa e pregatita sa atace varful, dupa o mobilizare exemplara. Mergem pe cararea deja marcata, iar dupa un abrupt, trecem la cataratul pe stanca, loc unde toti ne simtim excelent. Totusi…e multa lume, multa aglomeratie iar cei batrani  au un ritm mai incet, ceea ce ne face sa asteptam mult. Suntem legati in coarda…4 si 4. trece multisor timp si noi am vrea sa mergem inainte dar nu putem face nimic. Trecem de Kleinglockner, si mai avem un hop pana pe Grossglockner. Urcam incet, siguri pe noi, fiind destul de expusi, cu o cadere libera de cateva sute de metri. Dar experienta celor din fata imi da incredere, la fel si soarele care ranjeste la noi de ceva vreme!

2 pasi si suntem pe vf. Suntem galagiosi, fericiti, cantam, ne bucuram, ne imbratisam si ne pozam. Dar mai presus de toate admiram . Pentru mine sunt primele imagini de pe un vf de peste 3000 m, iar imaginile mi-au ramas intiparite in gand si in suflet. Nu as mai fi vrut sa ma despart de acest loc.oata Austria, Slovenia, Elvetia se vedea in zare, iar sub noi, micutul ghetar ce se topeste pe zi ce trece.

Drumul inapoi spre cabana nici nu il mai tin minte, doar peisajele superbe ce se vedeau in zare si poate caderea lui Tibi, ce a provocat o mica avalansa, dar terminata cu cateva zgarieturi ceva emotii. T

Am ajuns pe varf si asta ne-a aratat ca suntem pregatiti pentru Marele Alb..Mont Blanc…ce va urma peste cateva zile.In aceeasi zi am ajuns la baza muntelui, aproape alergand..pentru a ajunge cat mai repede in capitala alpinismului european si poate mondial Chamonix.

Dar Grossglockner a ramas pentru mine cel mai frumos dintre toti, poate pentru ca a fost primul, poate pentru ca intradevar este cel mai frumos!

PS. Varianta lui Ady o gasiti aici !

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: