Iaşi Outdoors

Octombrie 20, 2008

Lacrima de piatra – bucurie curata

Filed under: 5B, catarare, clasice, dealuri, munte, poze, soare, toamna — Etichete:, , , , — Mihai Diac @ 11:12 pm

Traseu: Lacrima de piatra 5B (in topo apare 6A dar e supraevaluare)

Plecarea cand alte dati ma intorceam din oras, duminica pe la 4am. Pe la 7-8 intrarea in chei, pe deja clasicul Thunderstruck. Cata, care la 2am, cu doua ore inainte de plecare, ajunsese acasa din Cheile Turzii =)), alta iesire f intensa, hotaraste sa ramana cu Ioana la plimbare. Ma bucur sa catar un traseu f dorit de mult timp.

Ne despartim, de incalzire urc eu cap de coarda Traseul Postei/Fetelor. Soarele incepe sa incalzeasca, e bine, avand in vedere ca la sosire in Chei erau 2C. Dupa rapelul din Fetelor continuam pe langa perete pana la intrarea in Lacrima de Piatra.

Vlad merge cap tot traseul. Prima lungime e prin ierbotenii, regrupam unde incepe stanca curata. A doua lungime porneste cam saraca in pitoane, Vlad urca vreo 15m fara asigurari pe un bloc mare lipit de perete, dar apoi incepe a gasi asigurari. Intinde prima lungime pana la limita semicorzilor, pornesc dupa el, cu ceva reticenta avand in vedere faptul ca soarele abea incepuse sa ma bata si trebuia sa catar la umbra. A doua lungime e superba, dupa urcat pe o fata cazuta, se continua la o fisura cu prize bune la maini si picioare la aderenta, schimband in capat pe o bavareza ascendenta. Imi iesi f mult la liber. Pe urmatoatele trei lungimi traseul continua similar, cu ridicari la echilibru pe pragulete, fete cazute care – surpriza – ies la liber, si bavareze clare, frumoase si cu linii minunate. Pe alocuri pitoanele sunt rare, ceea ce face urcatul si mai incitant, in special ca soarele incepe sa bata. Sub noi, se dezvalui peisajul conoscut al Razei Soarelui, inspre Lacul Rosu, cu Hasmasul Negru si Ucigasul profilate pe linia cerului. In partea opusa, Suhardul cu traseul lui Peste si Marele zid chinezesc.


Lungimile trec fara sa-mi dau seama, ma bucur la fiecare pas reusit la liber – si ies multe, in primele cinci lungimi nu am tras decat de vo 4 bucle. In regrupari ma bate soarele, peisajul de toamna e superb, si ma mai trezesc zambind ca prostu’, asa, de unu singur.

Ultima lungime porneste chiar de sub tavanul lat de aproape 2m care brazdeaz peretele. Vlad face un fel de ramonaj, cu spatele proptit in tavan si picioarele pe praguletele din perete. la 15-20 m spre stanga tavanul e „ciobit”, formand un fel de Z. Dupa depasirea bazei „Z”-ului, se poate iesi pe linia de mijloc de unde se trece pe fata de deasupra unde urmeaza cativa pasi cam taruti pe care ii abordam cu scaritele. Sus strangem echipamentul si mancam cate ceva apoi retragandu-ne


Jos ne intalnim cu Ioana si Cata, amandoi numai zambete si ei. Acum, cand revad si pozele Ioanei, e clar de ce:

Mai multe poze facute de Ioana si Cata, si la rezolutie mai mare, gasiti in istorisirea Ioanei, unde sunt si detalii legate de traseul facut. A se citi si postul ei, mie unul mi-a placut cum a spus-o.

Nu mai am timp sa trag concluzii „cu simt de raspundere”. Pot spune doar ca Lacrima e un traseu f frumos si variat, poate putin mai usor decat il anunta gradu (6A din topo). Sau poate peisajul incredibil de toamna m-a motivat. Drumul spre Iasi am vb mult despre cat de privilegiati suntem, si cat de mult ar tb sa profitam cu totii de minunatiile astea. Ne mai apuca, e normal, cand ai parte de asa ceva, sa ramai vrajit ..

Update: Vlad a povestit si el aici.

Anunțuri

4 comentarii »

  1. bravo, mihai, ma bucur ca ai ajuns in lacrima de piatra. e un traseu pe care eu il iubesc, l-am urcat de 7 ori pina acum. si o sal mai urc de multe, multe ori. probabil ca si tu la fel. pina la urma, important e sa te bucuri de fiecare pasaj, indiferent a cita oara esti intr-un perete. or sa urmeze alte clasice la fel de frumoase in chei, o sa vezi. ar trebui sa te gindesti, deja, la: independentei, pintenul lui catalin, fisura surducului, fisura artei, apoi santinela &astea in cheile bicazului, sa nu-ti mai spun nimic despre turzii sau bucegi). cred ca anul viitor o sa fie incarcat pentru tine… eu, cel putin, ti-am pus gind bun!
    spor!

    Comentariu de catalin — Octombrie 21, 2008 @ 7:49 am

  2. hey… superbitati, n-am cuvinte. mult mai bine decat peisajul intre patru pereti 😀
    si bravo mihai, esti un om fain din multe puncte de vedere, dar cel mai clar reiese din faptul ca niciodata nu incetezi sa urci

    Comentariu de xaide — Octombrie 25, 2008 @ 12:17 pm

  3. @xaide: hey, long time no see/hear :). chiar ma gandeam zilele astea sa te sun sa vad daca mai traiesti. mc de comment, asa pot considera ca am facut economie la minute, ha ? 😛

    @cata: ma bucur mult de gandu tau bun. timp sa fie si solutia aia care ne permite sa avem de toate ne-o doresc amandurora. am sperante mari ca e realizabila, cu mintea pastrata limpede

    Comentariu de Mihai Diac — Octombrie 25, 2008 @ 10:17 pm

  4. […] care imi place (cel putin pe moment), dar si iesiri multe weekenduri, probabil 7-8 de la postul cu acel minunat traseu, lacrima. Rarau&Ceahlau, Ceahlau, catarare in Cheile Bicazului, Ceahlau din nou, cocotz pe gheata in […]

    Pingback de Out of time .. « Iaşi Outdoors — Februarie 22, 2009 @ 9:31 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: