Iaşi Outdoors

Septembrie 15, 2007

Creasta Fagarasului si Nordica Pietrei Craiului, la pachet III

 

 

I was young
I was foolish
I was angry
I was vain
I was charming
I was lucky
Tell me how have I changed

The Rolling Stones – Out of control (click
bad sound, nice crowd)

 

Partile I si II, Avrig – Vistea respectiv Vistea – Plaiu Foii sunt aici (click) si aici (click). Initial destul de in forta, mai a la "performance" asa, apoi mai cu admirare de peisaj si bucurare de zone pustii.

Pt ca inca ma simteam in forta, in ultima zi mi-am propus sa-i las pe baieti sa mearga mai usor conform planului, pana in Curmatura, si eu sa o iau inainte, si sa fiu in aceeasi seara pe drumul spre casa.

 


Ziua VIII – lultima

Plaiu Foii – Ref Spirlea – La Lanturi – Vf La Om – Vf Ascutit – Zarnesti – Brasov


Ma trezesc initial la 2am cum pusesem mobilul sa sune. Ma gandesc ca daca pornesc asa de devreme ajung la lanturi pe intuneric si, desi din cate imi amintesc, punctele de risc de accidentare serioasa nu sunt f multe, hotarasc sa mai dorm oleaca si pun alarma la 4am.

Ma trezesc ceva inainte si imi pregatesc in cort o ultima masa serioasa. Pe la 4:30 sunt gata, imi iau ramas bun de la Dan, care mi-a fost coleg de tura 7 zile f frumoase, afara ies si Bogdan cu Radu, ne salutam si noi, cu promisiunea de a ne mai intalni nu doar pe munte si o pornesc.

E luna aproape plina, cerul senin, si pana intru in padure nu am nevoie de frontala. Peretele alb al Pietrei Crailui luceste sub razele lunii, e f liniste si imi place mult. Prima pauza de hidratare o fac la Refugiu Spirlea, unde si inchid frontala ca deja se lumina. Urc mai departe, ajung la perete si la lanturi, dupa o mica abatere la un moment dat unde alte urme gresite m-au pacalit pe un mic grohotis vreo 20 de metri in loc sa merg tot inainte pe curba de nivel.

 

La primele contacte cu stanca simt diferenta de roca fata de Fagaras. Calcarul e mai lustruit, mai lunecos, se dizloca mai usor si formeaza mai usor grohotisuri. Insa nu pune probleme mari de dificultate si urc f bine si cu spor. Totusi, pt prima data in toata tura, incep sa-mi resimt picioarele si compensez tragand si mai mult in brate si incercand sa fac miscari cat mai eficiente.

Pana ajung in micul canion dinainte de iesirea spre creasta se lumineaza de-a binelea. Deasupra mea, pe un tanc in mijlocul canionului (nu stiu daca canion e chiar corect) apare un tap de capra neagra, la nici 25m de mine. Sta nemiscat cu un aer de superioritate si se uita fara nici o jena la mine cum avansez. Linistea devine aproape apasatoare pentru cateva minute, iar o pasare rapitoare incepe a tipa ascutit de undeva de aproape. Sunetul rasuna sec intre peretii de stanca inchisi. Am senzatia acuta de admosfera cinematografica, caut in minte un mare regizor ca termen de comparatie dar nu-mi trece nimic prin cap (nici regizor nici altceva). Cand incep sa urc prin stanga varfului si ajung pe la 5-10m de capra o porneste tacticos pe un perete si se indeparteaza fara graba.

Urc in continuare, si mai trec pe langa o familie intreaga de capre negre la distanta la fel de mica si care ma trateaza cu aceeasi nepasare.

In sfarsit, ajung la creasta, si ies din umbra in lumina imbatatoare a soarelui. Iar premiera, caldura soarelui ma moaie si tentatia sa ma pun jos si sa atipesc e mare. Rezist totusi (mai mult din ambitie, timpul mi-ar fi permis si somn berechet), si ma opresc doar pentru a admira peisajul, a manca ceva musli si a ma hidrata. Soarele s-a ridicat deja binisor dinspre Bucegi si arde cu putere. Sub creasta, pana in departare, se vede padurea peticita de inconstienta comerciantilor cu lemne si a celor ce le permit macelul. Mai mult decat gunoaiele, mai mult decat manelistii, ma intristeaza taierea padurii, care va fi atat de greu de refacut.

O pornesc mai departe, trec pe la refugiul din saua grindului si imi arunc o privire inauntru, e in stare ok dar e f mult condens si las usa deschisa, in ideea ca e vreme buna si circulat craiul si mai degraba se aeriseste.

La vf La Om sunt gunoaie, nu prea inteleg ce minte tre sa aiba cineva sa lase mizerie pe o creasta asa de ingusta unde sar atat de tare in ochi. Cum am loc in rucsac, strang o parte si le pun la mine.

 

Cum ma uit asa de-a lungul crestei la feliile uriase de stanca imi aduc aminte de disputa dintre geografii grupului, Dan si Bogdan. Poate o fi totusi "sinclinal suspendat", whatever that might be. Iar vad un grup mai maricel de capre negre, de asta data de la distanta.

Dupa vreo cateva ceasuri de mers, ajung la Vf Ascutit la refugiu, unde intalnesc primii oameni de cand am pornit-o singur, un grup de straini care au petrecut noaptea acolo. Cu ocazia asta aflu ca e aproape 11, am mers ok. Insa ma ia somnul, genunchii se resimt (rucsacul avea si acu peste 15kg) si restul crestei trebuie sa ma concentrez chiar si la portiunile relativ simple.

Dupa ce trec de crucea nefericitului traznit, incep sa ma gandesc serios daca coborarea spre Curmatura e cea mai buna varianta pt starea mea, si ma hotarasc sa schimb planul si sa o iau pe Padina Hotarului, cruce albastra, traseu pe care nu mai fusesem dar despre care auzisem ca nu avea portiuni expuse. Scot mobilul sa-i dau macar un mesaj lui Dan cu schimbarea de traseu, ca un minim de prevedere, insa bateria e terminata si nu pot face nimic. Fixat pe ideea mea, pornesc coborarea pe cruce albastra, decizie pe care o voi regreta apoi.

Prima faza e jnepenis mare, cu praguri de 1-2m destul de dese, traseul pare f putin umblat. In mod normal nu ar pune probleme, dar acum nu sunt deloc in cea mai buna forma si trebuie sa ma tin mereu de jnepeni. Bummer, jnepenisul e in floare si plin de viespii, pana reusesc sa trec bucata asta mi-am aranjat calumea antebratele cu o sesiune gratuita de acupunctura. O fi facand bine la reumatism, incerc eu sa vad partea buna a lucrurilor (si uitand deliberat faptul ca nu sufar de reumatism :D).

Coborarea continua prin fundul vaii, si mai departe f abrupt, insa acum in loc de jnepeni am parte de grohotis pe care alunec des, reusind totusi sa ma tin pe picioare. Genunchii ma chinuie cu adevarat, trebuie mereu sa tin coborarea controlata si ma misc mult mai incet decat mi-as dori.

Tot coborand intru intre peretii uriasi ai vaii, trec si peste cele cateva saritori. Se aduna ceva nori, si se aud tunete, pentru ca la un moment dat sa simt si suflul rece care precede de obicei ploaie. Ma ia un zambet autoironic, asta chiar ca ar fi cireasa de pe tort, sa ma prinda o ploaie torentiala in valea ingusta.

Am insa noroc si ajung cu bine la padure, desi extrem de obosit. Ma bucur ca am iesit dintre peretii de stanca, traseul mi-a parut de-a dreptul urat (poate si din cauza starii mele) si nu l-as mai face odata.

Trec padurea si ies la drum. Initial vreau sa merg la rau pt o f f necesara baie, dar apoi ma gandesc ca decat sa ratez vreo-un tren la musteata mai bine las "primenitul" pt gara Brasov. O iau in viteza pe drum spre Zarnesti, unde ajung fix la 3pm, exact la timp ca sa prind un maxi spre brasov. In gara aflu ca am de stat ceasuri bune, dar sunt atat de obosit ca uit de spalat si atipesc pe un scaun.

Seara tren, schimbare in Ploiesti, iar tren. Dormit tun pana aproape de Iasi, unde m-am luat cu niste fetiscane dezghetate si am ajuns destul de vesel acasa. Baie, si o duminica intreaga de relaxare, numai buna ca sa ma pregateasca pt saptamana de lucru.

 

 

Incheiere

A fost a doua tura mai de durata pt mine. Deasemeni prima tura in care nu am avut pe cineva mai experimentat care sa poarte greutatea raspunderii.

Per ansamblu, a fost minunat, Fagarasul mi-a devenit nespus de drag, experientele au fost f variate, am avut canicula, am avut ploaie si burnita si temperaturi sub zero, peisajul la fel. Am cunoscut (sau cunoscut mai bine) oameni f faini cu care pastrez legatura.

Pentru mine, a fost si o confirmare a experientei acumulate in ultimii ani, si a faptului ca atat fizic cat si psihic pot duce f mult si pe munte. Daca nu dadeam si de niste limite nu avea farmec :D.

Am slabit vreo 5kg in 8 zile, in ciuda unei alimentari f serioase si facute destul de cu cap. 

 

Greseli notate si, speram :D, invatate:

– o deviere de la traseu riscanta pe Curmatura Saratii
– desupra la Balea, spre Capra, am parcurs pe creasta o portiune extrem de riscanta pe vantul puternic care era. mai jos era carare mai sigura, insa nu am stiut de ea
– nu a fost o miscare inteleapta sa pornesc singur la sfarsit, chiar daca ma simteam in forta si traseul nu prezenta dificultati deosebite
– am ignorat ideea de oboseala acumulata cand am pornit in ultima zi. o tura de 30h cand esti odihnit, alimentat etc poate fi mult mai usoara decat una de 12 dupa 7 zile de mers
– schimbarea traseului pe Padina Hotarului, fara a cunoaste coborarea si fara a putea sa anunt pe cineva
– rucsacul ar fi putut fi ceva mai usor

Lucruri facute bine

– antrenamente fizice in saptamanile anterioare (cam implicite vara), inclusiv o tura de vazut "cu ce se manaca" fagarasul 
– o sapatamana de repaos aproape complet si alimentare serioasa chiar inaintea turei
– mancarea luata cu cap, rationalizata la zi si masa, avut in vedere faptul ca pe efort organismul cere mai mult etc
– pana in ultima zi, acordant importanta cuvenita somnului
– echipamentul a fost potrivit si complet
– cu exceptia expunerii la cateva riscuri inutile, comportamentul nostru a fost aproape perfect din punct de vedere al eticii pe munte

Ca RT, a fost un experiment, si nu cred ca timpul imi va mai permite sa fac RT-uri full text decat rareori. Poze din tura sunt aici (click).

 

Toate pozele au fost facute de Bogdan, Rares sau Andreea. O parte puse direct:

 

Numai bine tuturor carpatistilor.

Anunțuri

1 comentariu »

  1. e cel mai frumos colaj de fotografii si impresii care l-am vazut pana acum cercand iasul pe internet.Bravi!

    Comentariu de Anonymous — Martie 6, 2008 @ 9:49 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: