Iaşi Outdoors

August 8, 2007

Creasta Fagarasului si Nordica Pietrei Craiului, la pachet I

Be kind to your knees – you’ll miss them when they’re gone

Baz Luhrmann – Everybody’s Free (To wear Sunscreen) (click)

Ma uit cu drag la bocancii mei, care-si asteapta cuminti randul la o clateala in masina de spalat. Stiu ca realmente i-am uzat tura asta, ceea ce le da, normal, o valoare sentimentala mult sporita :D.

In primul rand ii multumesc lui Dan (dany), colegul de tura alaturi de care am planuit si fara care nu as fi pus in practica planurile.

Am pornit destul de ambitios (click), si, desi traseul nu a fost exact cel initial, o consider un succes, asa cum a iesit combinand adaptarea la elementele de neprevazut cu urmarea intr-o disciplina aproape militareasca a planului.

Dupa RT-ul foarte "multimedia" (click) la tura de acu o luna tot din Fagaras – prima mea iesire in Fagaras – de data asta o sa las doar textul sa vb celor cu timp si rabdare. Pt ceilalti, o sa pun la sfarsit ceva concluzii.


Ziua I

Oras Avrig – Cabana Poiana Neamtului (706m) – Cabana Barcaciu (1550m) – Lac Avrig (2007m). 


Plec vineri 27iul la 12 ziua din Iasi spre Brasov, cu cel mai incarcat rucsac pe care l-am avut vreodata pe munte (35-36kg) – ma ajuta insa mult faptul ca in prima faza merg cu trenul .. Pe drum ma mai ping-uiesc cu Dan si Marius (marushka) prin mobil, mai schimb cate o vorba cu cei din compartiment, dar in special dorm, somn mai mult decat necesar dupa ultimele zile de cate 12-14h munca. Inainte sa ajung in Brasov, Marius ma anunta ca se retrage, demoralizat de mai multe probleme minore din pregatirea plecarii dar care s-au adunat probabil. Nu insist sa-l conving, daca e o chestie pe care am invatat-o legat de mersul pe munte si nu numai, asta e ca energia necesara in a convinge o persoana impotriva vointei ei este rareori cheltuita cu folos.

In Bv ma intalnesc cu Dan, asteptam rapidul spre Sibiu pe care-l luam pana in Avrig unde ajungem pe la 2. Stam pana la 5 sa-l asteptam pe George (gfdan66), care ne face surpriza neplacuta de a nu se prezenta neanuntat si cu telefonul inchis ..

O pornim la picior pe drumul spre Cabana Poiana Neamtului (15km de asfalt), dupa ce nu gasim o varianta convenabila de transport (este un microbuz la care se poate suna – 0744-69.05.47 0269-52.35.06 – Eugen Blazsani, 8 locuri 50RON, nerentabil pt noi).

La cabana ne oprim pt alimentare, hidratare si echipare, apare Claudiu, prieten de-al lui Dan din alte ture. Claudiu-mi place din prima, 41 de ani, par lung cernit si prins in coada, pare un om interesant si tovaras pe munte de la care as avea ce invata.

O pornim toti trei spre Barcaciu, Dan puternic inainte, Claudiu, plictisit de turele in forta ceva mai la pas, eu dupa el. La un moment dat ne dam seama ca ritmul e cam incet ca sa putem ajunge la lac, si hotaram sa ne despartim, eu si Dan luand-o la picior iar Claudiu ramanand la Barcaciu peste noapte, pentru a ne reintalni eventual pe la Caltun.

Dan urca in continuare f puternic, ma gandesc aproape cu satisfactie ca mi-am gasit nasul in sfarsit, dar pana la cabana incetineste si el ritmul. Aici servesc o mamamliga cu branza si smantana, ne ciondanim cu niste magari nesimtiti care erau sa ne fure o paine – obisnuiti prost de turisti idioti – si atipim o ora (nu mai mentionez de acum, dar la fiecare popas de peste 10 minute eu adorm obligatoriu si instantaneu :D)

Vorbim si cu salvamontul sa anuntam directia, ne zice ca e cam mult ce vrem pe azi dar suntem increzatori si coboram pana la stana prin padure, pt ca apoi sa dam de un povarnis deasupra caruia speram sa dam de lac. Surpriza, de fapt sunt 3 dealuri abrupte de urcat care cam scot sufletul din noi, si cei trei pui de ciobanesc care s-au luat cu noi de la cabana. Ajungem sus pe la 5 dupa 11-12 ore de mers cu rucsaci grei-grei, aproape 2000m dif de nivel adunat, si suntem primii care campam, mancam si ne spalam. Mai apar doi cehi dinspre Suru, apoi se umple, remarcandu-se in special un grup mare de ardeleni din care in 2-3 sunt cam galagiosi pentru gusturile noastre. Somnul e mare insa, pana a doua zi la 8 nu mai stim de nimic si de nimeni.


Ziua II

Lacul Avrig (2007m) – Vf Garbova (2188m) – Vf Scara (2306m) – Custura Saratii – Vf Negiu (2535m) – Strunga Dracului / Stunga Doamnei – Refugiu Caltun (2135m)


A doua zi la 10 suntem ultimii care plecam, putin surprinsi de faptul ca cineva s-a grabit si a luat si sticla de apa a lui Dan, lucru ce poate sa ne puna probleme de vreme ce se anunta o zi f calda. Avem insa 3.5 l la mine cand plecam, urmat de cel mai bleg ditre cei 3 pui de ciobanesc pe care nu l-a dus mintea sa se intoarca la Barcaciu peste noapte, ca pe fratii lui.

Mergem f bine, depasim toate grupurile inclusiv pe cei doi cehi inainte de urcusul spre Scara (ne ajung insa pana in varf). Coboram pe Custura Saratii, portiunea ce se anunta cea mai tehnica din tot Fagarasul. Sus cainele (proaspat botezat Leandru) nu mai poate merge si incepe a schelalai dupa noi, dar e mai bine asa intrucat nu poate continua si asa poate se va lua dupa alte grupuri de turisti inapoi. Tot nu ne e placut, insa, sa lasam un tovaras de tura in urma, fie el si din alta specie.

In custura mie-mi place f mult, ma simt stimulat pe stanca, degetele cauta prize cat mai bune, picioarele contreaza si avansam repede. In punctul minim mi se pare ca pot fenta traseul pe o carare destul de batuta pe curba de nivel si ca sa nu cobor o urmez o bucata, fortand in brate (rucsacul are inca 35kg). Se termina aiurea rau in o coborare nitel surplombata de vreo 4 metri deasupra unui povarnis abrupt ce se termina in gol. Cuprins cumva de euforia momentului, iau decizia (idioata) sa o descatar in loc sa ma intorc, prizele sunt aiurea dar ajung intreg inapoi pe traseu, cu destule emotii insa (ER1). Concluzia, ce-mi pare la mintea cocosului acum: traseul marcat trebuie urmat cu sfintenie pe custura. Cehii care mersesera in tandem cu noi ne intreaba unde-s lanturile ..

Urcam mai departe spre varf, apa e pe terminate, avem noroc sa ne intalnim cu salvamontul de la Barcaciu ce cobora acum la cabana Negoiu de pe varf. Il intrebam subtil unde e primul izvor, si ne capatam cu 1.5l de apa f bineveniti. Ajungem sus, cred ca l-am alergat cam tare pe Dan (am facut numai 2-3 pauze de 2-3 minute de la Avrig) ca nu se entuziasmeaza deloc, asa cum ma manifest eu pe varfuri. Coboram, Dan o ia pe Strunga Doamnei ca pe-a Dracului a mai fost, eu ma ancorez puternic in lanturi si cobor repede, in 15-20 de minute sunt jos in siguranta dar cu bicepsii cam umflati de la efort. Continui pana la refugiu Caltun cum stabilisem, unde ajunge si Dan putin dezamagit de Stunga Doamnei.

Imensitatea peretelui aspru de deasupra refugiului imi da fiori, mi-ar place tare mult sa-l catzar, se noteaza la planuri de viitor (dupa un stidiu de fezabilitate bineinteles). 

Hotaram sa dormim in refugiu, unde ne mai distram cu o gashca glumeaza de tineri baimareni, si adormim cu zambetul pe buze.


Ziua III

Refugiul Caltun (2135m) – Vf Laita (2397m), Vf Paltinul, Fereastra Balei – Saua Capra – Lacul Capra – Caldarea Vartopel – Fereastra Zmeilor – La Trei Pasi de Moarte – Arpasul Mic (2431m) – Lacul Podul Giurgiului – Saua Podragului – Cabana Podragu (2136m)


Pornim pana in 8, conform planului, dupa ce ne echipam cu suprapantaloni parazapezi si haine de vant intrucat vremea era oleaca ciudata.

Parca abea acum incep sa observ maretia muntelui, in culmile inverzite ce coboara spre sud. Ne intalnim cu un turist, care ne anunta ca de maine vremea se prevede nashpa, lucru confirmat de vantul din ce in ce mai puternic. Nu coboram la Balea, iar portiunea din Creasta Fereastra Balei este, probabil, cea unde riscul real a fost maxim din toata tura, intrucat am mers pe culmea f ingusta si abea la sfarsit am observat cararea de pe partea dreapta.

Ajungem la Capra, lacul este f frumos si poposim sa ne alimentam. lasam picioarele sa respire intrucat iesise soarele iar parazapezile erau over-kill.

Continuam spre fereastra Zmeilor, In urcusul abrupt depasim doi batrani cu doi tineri, imi pare ca domnul in varsta urca teribil de greu, ne spun ca planuiesc sa ajunga la Podragu pe DA. Trecem si de portiunile cu lanturi din Fereastra Zmeilor, care dupa Custura Saratii ne par relativ simple. Trecem de lacul Buda, si ajungem la Cabana Podragu in timp, intram inauntru unde sunt putin surprins sa aflu ca Dan si-a terminat painea. Pentru a-mi menaja resursele de mancare si a mai varia si meniul mananc la cabana, dupa care coboram amandoi si punem cortul, oarecum neinspirat chiar pe planul de la baza izvorului. Trecem la somn, spre dimineata ma trezesc niste fulgere dar cad inapoi la somn.


Ziua IV

Cabana Podragu (2136m)Saua Podragului – Saua Ozanelor – Vf Vistea Mare (2527m) – Vf Moldoveanu (2544m) – Refugiul Vistea (2296m)


Dimineata inca ploua, nu ne grabim sa iesim. Cautand mobilul imi dau seama ca amplasamentul cortului nu a fost prea inspirat, un colt e in balta, iar mobilul portofelul si frontala sub apa. Bine ca macar frontala e water-proof, iar banii plastificati :D. Cand se opreste din picurat ies afara, imi fac bagajul, si urc cu el la cabana unde il astept pe Dan sa servim cate o omleta si ceai. Cortul il lasasem pus pana ne lamurim cu vremea.

In sala de mese mai sunt doar cei doi tineri care erau cu batranii ce i-am depasit inainte de Fereastra Zmeilor. Intru in vorba cu ei, aflu ca baiatul (erau un baiat si o fata) nu vb decat franceza, si apoi bomba: abea acum ajunsesera la cabana, dupa o noapte petrecuta afara pe ploaie si vant, fara cort sau haine impermeabile la ei. Mai mult, batranul si doamna nu au ajuns inca. Ma ingrijorez aducandu-mi aminte de cat de greu se misca domnul in varsta, dar ei par f calmi.

Revenim la treburile noastre, cabaniera ne zice ca ar fi fost mai bine sa plecam mai devreme, ca dupa-amaiza sunt 70% sanse ploaie, iar a doua zi 80% .. Ne echipam deci serios si strangem cortul.

Inainte de plecare mai vb odata cu fata, ne spune ca a vazut doua persoane coborand din fereastra chiar inainte sa vina iar norul si ca trebuie sa fie ei. O pornesc la deal, Dan dupa mine (invariabil, am fost eu primul la deal si el la vale), la jumatatea drumului spre fereastra ne intalnim cu cele doua persone, sunt turisti polonezi si nicidecum batranii, se intorc la cabana dupa ce i-a speriat vremea de pe creasta, desi si conditiile de la cabana au fost destul de inspaimantatoare pt ei ..

Ajungem in fereastra, e ceata vant si burniteaza, iar cei doi batrani nu se vad venind. Scot mobilul murat de apa sa anunt situatia la salvamont, dar cred ca abea in Saua Ozanelor am prins semnal si am putut sa sun, dand informatiile relevante si rugand sa monitorizeze situatia in special luand legatura cu d-na cabaniera de la Podragu.

Noi continuam prin ploaie si vant, mai intalnim cateva grupulete de 2-3 persoane, toti bine echipati si, fata de noi, fara rucsaci in spate. Conditiile sunt insa mai bune decat in tura de acum 3-4 saptamani cand a nins viscolit pe alocuri si vantul a suflat mult mai puternic.

Urcam pe Vistea dintr-un suflu, lasam rucsacii si parcurgem custura pana pe Moldoveanu, ca si in tura trecuta e ceata. La intoarcere surpriza, cel doi cehi care ne depasisera tocmai urcau si ei si se pregateau sa mearga pe Moldoveanu, ne salutam si promitem sa-i asteptam in vale la refugiu (lol).

Coboram tot in viteza, deja uzi bine (adica .. rau :D) si infrigurati, intram in refugiu unde mai sunt doi baieti sus si un hom jos. Imediat trecem pe haine uscate si in saci, si ne luam si noi doua locuri sus. Apar cehii si ei murati, se baga jos sub noi, apoi cu totii pregatim ceva de mancare.

Aflam ca Radu si Bogdan – locatarii mai vechi ai refugiului – au mai prins chiar o zi si o noapte in refugiu, motiv pt care sunt plictisiti nevoie mare. Mai apare o fata din cortul din spatele refugiului, Andreea, si apoi si Rares tot de la cort si ne asezam toti 6 sus. Glumim mult, si gasca se leaga foarte repede, in special baietii erau deja plictisiti si se bucurau de companie. Jucam mim pana tarziu in noapte – deh, lumea era odihnita 😛 – spunem bancuri si ne hilizim.


Ziua V

Refugiul Vistea (2296m)


Vremea e urata si anuntata urata pentru toata ziua, vantul vuieste afara si toarna, asa ca ne hotaram sa ramanem la refugiu toata ziua. Pe la pranz cei doi cehi pleaca urandu-ne "Drum bum" (insotit de trantirea puternica a usii refugiului, va dati seama ca ne-a busit pe toti rasul). Invat lumea sa joace "mafia", o mai dam si pe carti, ascultam muzica, si ziua trece pe nesimtite. Spre seara iar Radu si Bogdan nu au somn, ajungem insa la un compromis cu ora de culcare fixata la 10:30.

Mai ajung la refugiu si doi nemti care se aseaza pe locurile cehilor, pe la 10 deranjati de galagia noastra (pe buna dreptate) ne intreaba daca "we can find an arrangement so that they can get some sleep". "Yey" in gand, iesim tot grupul afara, unde, surpriza: cerul senin si instelat, o luna aproape plina si o priveliste de vis. Se fac poze, se admira peisajul intr-adevar mirific, pe cativa ne bate gandul sa o pornim imediat, altii ne taie entuziasmul asa ca ne intoarcem in refugiu pt somn.

Cat mai mormaim/chicotim (dupa stilul fiecaruia) unul din nemti incepe sa sforaie vartos, vreau sa merg sa-l intreb in gluma daca "we can find an arrangement so that WE can get some sleep" now, da ma opreste lumea, de parere ca nu ar aprecia ironia situatiei prea mult :)) … In final adormim toti.

 

 

 

 

Va urma .

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: